Dacă în prima parte am vorbit mai ales despre problemele tehno-științifice ridicate de spațiul cosmic, prin definiție „întindere nemărginită situată dincolo de atmosfera Pământului”, oamenilor și invențiilor umane, în acest articol ne vom concentra pe alte aspecte ale călătoriei umane în spațiu, fără să părăsim paradigma științifico-fantastică. Merită subliniată bivalența acestei abordări: pe de o parte, recunoaștem limitele cunoașterii noastre, pe de alta, compensăm aceste lacune imaginând lumi populate de ființe foarte asemănătoare nouă, dacă nu chiar identice. În acest sens, serialele celebre Star Wars și Star Trek, dar și Stargate, oferă exemple clasice, explorând atât posibilitățile științei, cât și dorința noastră de a ne regăsi în alteritatea cosmică. Totuși, există și excepții remarcabile, precum Solaris al lui Stanisław Lem, care pune sub semnul întrebării această antropomorfizare, oferind o viziune mai complexă asupra necunoscutului cosmic.
Tendința de a imagina ființele extraterestre ca fiind asemănătoare oamenilor își are rădăcinile într-un concept filosofic și psihologic cunoscut sub numele de antropomorfism. Termenul se referă la atribuirea de caracteristici, forme sau comportamente umane unor entități non-umane, fie ele animale, obiecte sau fenomene naturale. În contextul reprezentărilor extraterestre, antropomorfismul se manifestă prin proiectarea trăsăturilor umane asupra ființelor ipotetice din alte lumi. Și aici regăsim o bivalență, asemănătoare celei dintre științific și fantastic: această proiectare poate fi la nivel vizual – corpuri umane cu mici modificări (bărbi despicate, excrescențe, ochi bulbucați sau tentacule) – și/sau la nivel psihologic. Extratereștrii, de cele mai multe ori, se comportă într-un mod profund uman.
Câteva cuvinte despre antropomorfism
Antropomorfismul este adânc înrădăcinat în psihologia umană, influențând istoria, artele și credințele. Oamenii tind să interpreteze lumea înconjurătoare prin prisma propriei experiențe și a propriei forme, ceea ce facilitează înțelegerea și relaționarea cu mediul. Această predispoziție nu se limitează doar la obiectele din jur, ci se extinde și la conceptele abstracte sau la entitățile necunoscute. În mitologiile antice, de exemplu, zeii erau adesea reprezentați cu trăsături umane, reflectând nevoia de a face comprehensibil ceea ce este transcendent.
tipologii de extratereștrii în star trek
Dar destul cu trecutul, ce a fost a fost. Totuși, de ce scriitorii, scenariștii, regizorii și producătorii preferă, în continuare, să folosească butaforii antropomorfe pe post de extratereștri, fie ei răi sau buni, în loc să imagineze ființe complet neumane? Explicația este simplă și la îndemâna oricui.
În primul rând, există accesibilitatea narativă. Publicul, fie el cititor sau spectator, se poate identifica mult mai ușor cu protagoniștii din filme sau cărți care au trăsături umane. Astfel, le poate înțelege emoțiile, mimica feței, limbajul trupului și, nu în ultimul rând, sentimentele. Cu alte cuvinte, publicul empatizează cu aceste personaje și le înțelege motivațiile din spatele acțiunilor lor.
Un alt motiv ține de viziunea regizorală sau scriitoricească. Creatorii se folosesc de aceste personaje pentru a reflecta asupra naturii umane. Savantul american Gary Westfahl a scris:
„Extratereștrii din science fiction sunt atât metafore, cât și posibilități reale. Se poate sonda natura umanității față de extratereștri care, prin contrast, ilustrează și comentează natura umană. Totuși, așa cum demonstrează credința larg răspândită despre vizite extraterestre și eforturile de a detecta semnale radio extraterestre, oamenii tânjesc, de asemenea, după companie într-un univers vast și rece, iar extratereștrii pot reprezenta imagini pline de speranță, compensatorii, ale prietenilor ciudați pe care nu i-am putut găsi. Astfel, extratereștrii vor rămâne probabil o temă centrală în științifico-fantastic până când îi vom întâlni efectiv.” (Wikipedia.org).
Al treilea motiv ține de limitările imaginației umane. Deși există filme și cărți în care extratereștrii sunt complet diferiți de ceea ce considerăm noi drept „natură umană” – fie din punct de vedere biologic, fie psihologic – majoritatea creatorilor transpun formele și caracteristicile umane în spațiu prin diverse metode. Unele dintre aceste abordări sunt ingenioase, altele însă pot părea naive. Această antropomorfizare rămâne, totuși, o constantă în science fiction, oferind o punte de înțelegere între noi și necunoscut.
Exemple de extratereștrii neumani
Că tot am pomenit de ființe extraterestre complet neumane, să trecem în revistă câteva exemple remarcabile: oceanul conștient din Solaris de Stanisław Lem provoacă cititorii să-și extindă orizonturile și să contemple forme de inteligență radical diferite, a căror modalitate de comunicare scapă înțelegerii umane. Protomolecula din The Expanse de James S.A. Corey reprezintă o rămășiță tehnologică a unei civilizații necunoscute, capabilă să modifice materia la nivel molecular, schimbând astfel structura locală în moduri spectaculoase.
Remarcabil la aceste două forme de inteligență extraterestră este lipsa unei moralități tipic umane. Ele nu utilizează puterea lor pentru a face rău sau bine; pur și simplu interacționează cu oamenii într-un mod care reflectă natura lor intrinsecă, indiferentă la valorile umane. Această abordare oferă o perspectivă fascinantă asupra diversității și alterității din univers, provocându-ne să reconsiderăm definițiile noastre despre conștiință și intenționalitate.
Solaris de Stanisław Lem
Un exemplu cu totul diferit îl găsim în heptapozii din Arrival (film bazat pe povestirea Story of Your Life de Ted Chiang). Aceștia vin pe Pământ special pentru a-i cunoaște pe oameni, iar contactul este unul cu adevărat ieșit din comun. Pentru heptapozi, timpul nu este liniar, ci circular, o realitate subiectivă care se reflectă și în modul lor de comunicare. Limbajul lor vizual, compus din simboluri complexe, este imposibil de înțeles fără o schimbare fundamentală a perspectivei umane asupra timpului și spațiului.
Oamenii, pentru a putea comunica cu aceste ființe, sunt obligați să depună un efort conștient care le depășește condiția biologică. Această interacțiune evidențiază barierele cognitive dintre specii și provocările de a înțelege o formă de inteligență radical diferită, dar și potențialul transformator al unui contact cu „celălalt”.
Citește și: Evitarea paradoxului: liber arbitru și determinism în „Povestea vieții tale” de Ted Chiang.
Arrival (în regia lui Denis Villeneuve)
Xenomorfii din seria Alien sunt un tip de paraziți biologici, organizați social într-un model de eusocialitate, similar unor specii de insecte precum furnicile sau albinele. Structura lor socială include o regină reproducătoare și mai multe lucrătoare, fiecare având un rol bine definit. Deși sunt dotați cu o inteligență remarcabilă și cu abilitatea de a supraviețui în spațiu, precum și de a se reproduce prin încrucișare cu alte specii (un proces asemănător unui „viol interspecii”), xenomorfii nu construiesc civilizații de tip uman. Ei nu sunt ființe inteligente cu aptitudini tehnologice, deși înțeleg conceptele tehnologiei moderne.
Acest tip de extratereștri întruchipează cu succes răul cosmic, frica de necunoscut și spaima atavică de invazie și viol. Reprezentarea lor vizuală și comportamentală a fost creată pentru a exploata cele mai profunde temeri umane, reflectând anxietăți universale legate de vulnerabilitate, pierderea controlului și pericolele provenite dintr-un mediu ostil și incomprehensibil.
Xenomorfii din seria Alien
Mai amintesc aici, pe scurt, entitățile din 2001: A Space Odyssey de Arthur C. Clarke, cele care au lăsat monoliții – obiecte enigmatice ce scapă înțelegerii umane, dar care au capacitatea de a cataliza salturi în conștiința umană și nu numai. În cazul acestora, se poate observa o legătură puternică între comportamentul lor (planuri ascunse, efecte devastatoare, prezență impozantă, sentiment de frică) și entitățile deiești din imaginarul uman. Monoliții par să simbolizeze forțe transcendente, de neînțeles, care dirijează evoluția dintr-un plan superior.
De asemenea, trebuie menționați trisolarienii din Problema celor trei corpuri de Liu Cixin. Fenomenal acest scriitor! Fără ca acești extratereștri să ne apară fizic, ei rămân niște umbre la marginea înțelegerii umane, reușind însă să pătrundă abil în mentalul colectiv folosind cele mai noi tehnologii. Este cumva premonitoriu faptul că trisolarienii se folosesc de rețelele sociale pentru a „prosti” omenirea. Nu știu dacă asta a intenționat Liu Cixin să ne transmită, dar felul în care aceste ființe reușesc să destabilizeze societatea umană este înfricoșător la un nivel atât fizic, cât și psihologic. (Pentru cei care nu au citit seria sau nu au văzut serialul, extratereștrii, printre altele, distrug încrederea populației în știință și în specialiști, înlocuind aceste valori cu pseudoștiință și teorii conspiraționiste, teme foarte la modă în zilele noastre.)
Trisolarienii din Problema celor trei corpuri de Liu Cixin
Cam atât pentru acest episod. Următorul peste două luni.
