Nefericiţii marelui oraş
ca un urs grizzly
ieşit la vânătoare de somoni
în subteranele fiecărei dimineţi
nefericitul fără picioare
cerşeşte mila metropolitanilor
scoşi repede de curenţii de aer
la suprafaţa marelui oraş
unde muncile zilei
prin multinaţionale şi firme
îi îngenunchează pe toţi
ca pe nişte vite
până la lăsarea întunericului
când pe drumul de întoarcere
în subteranele nopţii
trec din nou prin faţa cerşetorului
care le înapoiază din priviri
mila căpătată de dimineaţă
Întrebări din craniul pernei
ce sunt eu
dacă nu o venă gâtuită de sânge?
focul ce-şi batjocoreşte în miezul nopţii lumina?
poate tu?
sau o voce magnetică ce şuieră pe bandă cuvinte?
soldatul din vis
de care se roagă bătrânul prieten să-l abandoneze acolo
şi să-l externeze cumva într-un film
al cărui regizor să fie visătorul din el?
la premieră voi fugi din sală
la scena cu staţia unde greşeşte profetul
şi demonul cu flori de cimitir putrezite pe mâini
mă imploră să profit şi să-l las?
să prind dimineaţa somnoros ca un fetus?
îmi vor da la farmacie fără reţetă un demon?
până unde-mi pătrunde mirosul
când fac loc cu auzul vederii?
să nu-l găsesc
pentru că m-adulmecă cum nimeni altul urâtul
şi cel ce-mi inspiră frumosul
apucă să se-ascundă de mine?