Cu mai mulți ani în urmă, trăia în Ytrik un farmacist numit William Konta. Prietenii și rudele îi spuneau Bill. Spre deosebire de alți farmaciști, care așteptau cu interes finalul orelor de program ca să închidă prăvălia și să meargă după colț, la un local, ori în cel mai bun caz acasă, la soție și copii, Bill rămînea în farmacie și după ora închiderii. Însă puțină lume știa acest lucru, căci farmacistul acesta încuia ușa de la intrare și lăsa un mecanoid să măture spițeria, iar el se retrăgea într-un mic laborator, în spate, unde lucra la rețete.
Căci Bill era atent la gramaje, la dozajul ingredientelor și la efectele pe care medicamentele le aveau asupra bolnavilor. Dacă oamenii de rînd, medicii, asistentele și destui farmaciști se obișnuiau, mai devreme sau mai tîrziu, să întîmpine decesul fiecărui bolnav cu o remarcă resemnată, precum: „Așa au vrut Cei de Sus,” William Konta își păstra cu înverșunare nestrămutată convingerea că, dacă diagnosticul era corect, dacă medicamentul era preparat cu precizie și dacă modul de administrare și dozajul erau urmate cu sfințenie, atunci bolnavii aveau să se însănătoșească.
Numai că, desigur, nu Bill era cel care punea diagnosticele, nici cel care trebuia să respecte întocmai modul de administrare și dozajul medicamentelor prescrise. Dar putea încerca să combine ingredientele cu mare precizie.
Și, dacă în privința gradului de puritate al ingredientelor l-a ajutat dezvoltarea industriei chimice din Gorena, în ceea ce privea gramajul, farmacistul s-a ciocnit de o problemă: balanța pe care o folosea era insuficient de exactă. Așa se face că, în timp, pe măsură ce destui dintre clienții săi au pierit pe rînd, răpuși de bătrînețe ori de cîte o maladie incurabilă, Bill a început să dea vina pentru acest fenomen, perceput de alții drept firesc, pe dozarea incorectă a medicamentelor pe care le prepara.
Și a început să se gîndească la un cîntar de înaltă precizie.
De la un punct încolo, și-a petrecut serile citind jurnale de specialitate despre angrenaje, mașini-unelte, metale, aliaje, metode de prelucrare, lubrifianți și cîte și mai cîte, mîzgălind schițe cu creionul chimic pe dosul rețetelor și chitanțelor pe care le uitaseră clienții prin farmacie și căutînd cu înfrigurare soluții pentru construirea unui prototip. Din păcate, perioada aceasta de cercetare și proiectare febrilă i-a subminat sănătatea. Lucrul prelungit într-o cămăruță neaerisită, la lumina chioară a unei lămpi cu gaz, i-a adus o boală de plămîni pe care nici toate medicamentele din spițerie nu i-ar fi putut-o vindeca.
Mai tîrziu, slăbit, încercănat și chinuit de accese de tuse, Bill a mers la ateliere mecanice din Ytrik, iar meșterii au executat după schițele lui piesele componente ale prototipului. Și sărmanul farmacist a pierdut alte seri în camera din spate a spițeriei asamblînd piesele.
Uneori scuipa sînge.
Firește, prototipul nu a funcționat perfect de prima dată, iar Bill s-a văzut nevoit să caute hibele dispozitivului și să reproiecteze unele piese pentru o ameliorare semnificativă a funcționării. Asta în zilele cînd era în stare să vină la farmacie. Căci boala cea nemiloasă își vedea de mersul ei.
În final, după ce a terminat cea de-a doua versiune a prototipului de cîntar, Bill a capotat. Mecanoidul a alertat vecinii, iar farmacistul-inventator a fost transportat la spitalul doamnei Florence Knight-in-gale, unde, din păcate, s-a stins după cîteva zile.
Din fericire, însă, prototipul său a fost studiat la Academia de Științe din Ytrik, iar la propunerea unor membri marcanți ai Camerei de Comerț și Industrie a fost produs la scară industrială, distribuit pretutindeni în farmaciile și laboratoarele din Gorena și adoptat ca un aparat de măsură de înaltă precizie. În onoarea inventatorului său, acest cîntar a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de balanță contabilă.
= o poveste din „Cartea cu scoarțe de argint, ferecate” =
O altă poveste din „Cartea cu scoarțe de argint, ferecate” se poate citi online aici:
Volumele „Delirul Încapsulat” și „Motorul de căutare se pot găsi aici:
1 comentariu
Literele s-au transformat instantaneu în imagini. M-a captivat! 🙂