1) Vânătoarea de cârtițe, Marian Truță, Început de anotimp ploios la Ezary (proză scurtă), Ed. Tritonic, București, 2017
Într-un peisaj sumbru, frust, asistăm la întoarcerea lui Rudi, într-o manieră similară soțului fantomatic și neputincios din thrillerul horror The Others. Elementele decorului sunt descrise în tușe aspre, nemiloase: Fetele au dat din craci, stăteau cocoțate pe balustrada podului, iar zdrențele de pe ele abia le ascundeau formele aproape coapte. (pag. 60)
Autorul nu oferă multe indicii asupra cauzelor dezastrului generalizat. Tot ce știm este că ne aflăm după un conflict devastator, în care oamenii-cârtiță sunt luați în stăpânire de un anume Kevin, cu putere de viață și de moarte. Duritatea acestuia se manifestă din plin atunci când o bate pe soția lui Rudi, din simpla dorință și plăcere de a-l face pe acesta din urmă să sufere.
În acest context, Marian Truță valorifică cu ingeniozitate o serie de nuanțe și elemente lirice care țin de estetica urâtului: S-au iubit și dragostea le-a fost scurtă, ca un țipăt de pasăre lovită. Cu toate acestea, firul epic mi s-a părut destul de încâlcit, iar mesajul, respectiv miza textului, încifrate: Oamenii mureau, ofrande pentru făpturile mărunte nenăscute încă pe pământ. Și cârtițe mureau împușcate de zăludul Kevin pentru a hrăni o turmă de oameni, ei prea născuți. (pag. 70)
2) Năstrușnic, surâsul, Marian Truță, Început de anotimp ploios la Ezary (proză scurtă), Ed. Tritonic, București, 2017
Un text cu miză existențială, care, în opinia mea, permitea o dezvoltare mai amplă a conotațiilor alegorice.
Dumnezeu, Zenon, Giulio, Sabatini – tot atâtea personaje care, fără chei solide și consistente de interpretare, rămân, din nefericire, în zona unor dialoguri mai degrabă conceptuale: Ei bine, Dumnezeu a zis că are nevoie de un grădinar pentru lumea pe care tocmai o isprăvise și pentru că inteligența și rațiunea le dăruise singurei specii care promitea la vremea aceea, mă refer desigur la porci, s-a gândit ca oamenii să fie slujitorii devotați ai acestor animale. (pag. 77)
Nu știu dacă aluziile orwelliene sunt intenționate sau nu, tot ce pot face este să vă invit pe dumneavoastră să descoperiți: (…) porcii au început să se poarte întocmai ca oamenii și oamenii au prins să-i maimuțărească pe porci. (pag. 77)
3) Norii, cerul, Marian Truță, Început de anotimp ploios la Ezary (proză scurtă), Ed. Tritonic, București, 2017
Cu o structură a titlului similară povestirii anterioare, penultimul text al colecției melodic intitulată Început de anotimp ploios la Ezary ne prezintă doi prieteni în căutare de artefacte ale unor civilizații fie nomade, fie izolate sau înapoiate din punct de vedere tehnologic.
Intriga ni-i prezintă în tundră, în căutarea unui misterios craniu cu trei ochi. Ideea povestirii este salutară, iar schimbul de produse nu face decât să aprindă imaginația: Aveam mereu la noi mărfuri de mare valoare pentru oamenii (…) pe care îi colindam: bricege multifuncționale, baterii de diferite formate, ceasuri digitale, din acelea care costau doi dolari pentru cinci kilograme, lămpi cu leduri pe baterii solare, radiouri minuscule, cu căști, încărcătoare solare pentru acumulatori (pag. 94). Marian Truță stăpânește, cu virtuozitate specifică, tehnica enumerației – poți vizualiza, cu ochii minții, aglomerarea obiectelor, de parcă ai asista la expunerea unei piețe ambulante în miniatură.
Cei doi prieteni jumătate detectivi, jumătate arheologi, sunt primiți în iurta călduroasă a unor laponi. Lucrurile se complică atunci când șamanul cu aspect viking al locului le oferă o pipă cu ciuperci, care fac noaptea zi și viceversa. Totul se termină cu subtilizarea unui misterios necroidol, moment în care trebuie să recunosc că mi-aș fi dorit ca autorul să fi insistat puțin mai mult asupra detaliilor de final.
4) Scrisoare de adio a unui sinucigaș de succes, Darius Hupov, Cenaclul H.G. Wells (proză 1969-2019), Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019
Un text cu o structură neconvențională bine administrată în elementele sale constitutive, care abordează dintr-o perspectivă originală implicațiile apocaliptice ale evoluției tehnologice. Darius Hupov apelează, în demersul său, la teoria sublimării, postulată de un anume R. Buckminster Fuller.
În contextul în care conotațiile sistemului filosofic propus se aventurează și în zona sexualității umane, mărturisesc că mi-aș fi dorit să văd o dezvoltare mai amplă a motivelor pentru care, iarăși, ca în atâtea distopii, civilizația umană se prăbușește.
Până ne lămurim dacă sublimatorul este sexual sau numai tehnologic, nu pot decât să vă invit să descoperiți dacă motivele suicidului epistolar sunt întemeiate sau nu.
5) Întâlnire de gradul n, Darius Hupov, Elegie pentru un triunghi (proză scurtă), Editura Eurostampa, Timișoara, 2016
În volumul individual Elegie pentru un triunghi, povestirea Întâlnire de gradul n urmează celei analizate anterior, care este, practic reluată în antologia Cenaclului H.G. Wells. Decorul și deznodământul sunt la fel de sumbre, cu toate că, în cazul de față, cauzele nu țin de implicațiile maligne are avansului tehnologic, ci de riscurile explorării spațiului.
Chiar dacă finalul mi s-a părut previzibil, mi-a plăcut ritmul alert al povestirii și, mai ales, felul în care este descris procesul de clonare a exploratorilor, în forma unor vietăți cosmonautice malevolente: Toate cele douăsprezece module s-au așezat lin, formând un cerc în jurul nostru. Așteptam încordați. (…) particule fine de praf de pe sol, tot mai multe, se ridicau învăluindu-ne, formând tentacule mlădioase, pipăindu-ne fiecare detaliu de pe module, fiecare colțișor. Astronauții au început să coboare, răsfirându-se între nave. (pag. 160)
Am spicuit, cu titlul de exemplificare, doar un fragment, invitându-vă să descoperiți frumusețea descriptivă a pasajelor, integral.