Centralia (Miel Vandepitte) – Albin Michel 2023
Lonca, un veteran de război, Ace, o reporteriță încăpățânată, Jack Stonehand, un vânător foarte tăcut, și Charden, un aproape medic și autodeclarat maestru în gadgeturi, caută o comoară fabuloasă ascunsă undeva în Centralia, un oraș fantomă ale cărui străzi se topesc în timp ce un foc nemuritor arde în catacombele sale subterane. Dar Nasiques, niște nebuni purtători de măști care caută răzbunare după ce au pierdut un război civil, sunt la pândă, trăgând cu rachete în toți nefericiții care le ies în cale…
Centralia e un western absurd plasat într-un tărâm fantastic apocaliptic plin de mutanți (doi dintre ei se numesc, fără pic de imaginație, Cap de Periscop și Cap de Pompă Hidraulică), spiriduși care reciclează aur, păsări sălbăticite și oameni și mai sălbăticiți. E un debut interesant; Miel Vandepitte a luat Centralia din lumea reală (un oraș minier din Pennsylvania, Statele Unite, unde un incendiu de mină de cărbune arde non-stop din 1962) și l-a transformat într-o apocalipsă ecologică fictivă. Apoi a convins o grămadă de viitori cititori să îl susțină pe Kickstarter înainte de a obține un contract cu o editură „reală” pe baza desenelor sale.
Am ajuns la principalul neajuns al acestei cărți: arta e interesantă (deși toate acele organe genitale nu sunt acolo decât pentru a „epata burghezia”), dar povestea este prea dezordonată și dezarticulată, iar mesajul ecologic pare lipit cu scoci.
Un debut bun, dar nu-i pot da mai mult de trei stele.
La Compagnie Rouge (Treins & Ponzio) – Delcourt 2023
Într-un viitor foarte îndepărtat, omenirea a pornit în cucerirea universului și a început să-l porționeze în funcție de resursele pe care le exploatează: sunt planete agricole, planete industriale, planete-mine, planete-oraș (dar și asteroizi-bordel, de exemplu). Războiul n-a dispărut, ci s-a transformat într-un sport; echipe de mercenari se înfruntă prin roboți controlați de la distanță. O astfel de echipă este Compania Roșie, denumită astfel din cauza trecutului ei sângeros.
Atunci când o confruntare are loc pe planeta lui natală și echipa de explorare a Companiei îi vizitează satul, Flint se hotărăște să fugă de acasă și să devină unul dintre ei. Atuul lui? Cunoștințele enciclopedice despre războaiele viitorului…
Premiza intrigă: oare cum se va descurca un bibliotecar într-o trupă de mercenari? Până la urmă, abilitățile de enciclopedie ambulantă ale lui Flint nu sunt esențiale în poveste, dar îi oferă lui Simon Treins (Tuez de Gaulle! & Reines de sang – Kahiba la Berbère) ocazia să mai întrerupă nițel un fir narativ altfel foarte simplu, și să prezinte universul într-o manieră mai spectaculoasă decât obișnuitele „ziduri de text”.
Dar vedeta albumului e Jean-Michel Ponzio (Le complexe du chimpanzé), extraordinar creator de atmosferă, care combină nave spațiale și roboți 3d, decoruri naturale fotorealiste și personaje de roman foto într-un tot coerent și foarte neobișnuit.
Una peste alta, Compania Roșie e o aventură spațială palpitantă, care nu dezamăgește (deși finalul mi se pare expediat, ca și cum povestea ar fi fost gândită în mai multe volume).
Un regal vizual, păcat că povestea nu e la același nivel.
NeoForest #1 – Cocto Citadelle (Duval/Scoffoni) – Dargaud 2023
Lumea s-a sfârșit. Franța e acum acoperită de păduri uriașe, iar oamenii, câți au mai rămas, trăiesc în rarele uzine-fortărețe, cetăți-cuirasate ai căror locuitori trăiesc în siguranță, atâta timp cât se supun neonobililor care controlează tehnologia. Vânători, turniruri cavalerești, iobăgie – dar și nanotehnologie, drone inteligente și inginerie genetică incredibil de avansată, care le permite noilor regi să trăiască veșnic, sau, cel puțin, cât timp pot cultiva suficient de repede piese de schimb… umane.
Contele Cocto își conduce citadela cu mână de fier, dar până și el e nevoit să respecte uzanțele înaltei societăți neonobiliare, apărându-și titlul câștigat la precedentul turnir. Moștenitoarea tronului, Blanche, e mult prea puțin interesată de aparențe și profită de ocazie ca să dispară (la propriu…) din turnul ei de fildeș. Ceea ce ar fi fost doar o excursie oarecare în natură, prilej pentru o detoxifiere electronică, departe de ecrane, devine o cursă contracronometru atunci când un accident neașteptat îl forțează pe conte să apeleze la un dușman din trecut pentru a-și regăsi fiica. Dar adevăratul pericol, ca în orice fabulă neo-medievală, nu sunt dușmanii pe care îi cunoști, ci prietenii pe care nu-i cunoști cu adevărat…
“NeoForest” e cea de-a 40-a serie BD scrisă de Fred Duval (Renaissance, M.O.R.I.A.R.T.Y., Meteors, Carmen McCallum…). Duval renunță pentru moment la seriile complexe cu care ne-a obișnuit în favoarea unui diptic postapocaliptic în care revine la temele lui favorite, transumanismul și relația om-natură. El face echipă de data aceasta cu un alt veteran al benzilor desenate, Philippe Scoffoni (Exo, Identités troubles) care se dezlănțuie și construiește un univers fascinant, viu, plin de detalii, original în ciuda elementelor care, luate individual, par familiare. Densitatea scenaristică și vizuală a volumului e de-a dreptul surprinzătoare, dar nu obosește cititorul; mă bucur să mai întâlnesc autori dispuși să ofere atât de mult în atât de puține pagini (“doar” 68).
Un prim volum excelent, cu o intrigă captivantă și un mister ecologist postapocaliptic pe care abia aștept să-l rezolv anul viitor, împreună cu Duval și Scoffoni.