Metal Hurlant #1 Automne 2021
Noul Métal Hurlant e o revistă de benzi desenate science-fiction care înțelege că SF-ul e deja în direct la televizor. De la viitorul apropiat prezis peste tot (vreme, muncă, planuri de vacanță, restricțiile dictate de noul val Covid etc.), la dependența digitală, la arta intangibilă cumpărată cu bani intangibili, la inovații desprinse direct din serialele SF (dar care sunt deja aici), veți găsi de toate în acest cocktail care dă glas autorilor din întreaga lume (Franța, America de Nord, dar și… Polonia sau Australia).
Sunt 52 de pagini de articole și interviuri (am reținut Bilal & Gibson) și 224 de pagini de benzi desenate – 22 de povești “la temă” – subiectul ediției e „Back to No Future” – da, majoritatea sunt născociri deprimante care critică actualitatea; lipsesc „sense of wonder”, umorul și latura punk ale vechiului Metal Hurlant… 🙁
Mi-au plăcut:
„Cap de coardă” (Bablet) – o poveste post-apocaliptică care nu are nevoie de cuvinte pentru a-și transmite mesajul;
„Fețele doctorului Dehlinger” (Fogel/Biancarelli) – și cei mai săraci au nevoie de medici;
„Un viitor diferit” (Runberg/Romling) – și dacă forțele de opresiune au, totuși, dreptate?
„H.O.P.” (Ugo Bienvenu) – despre roboți buni la toate;
„Regele gol” (Vehlmann/Alfred) – o glumă cu trupuri urâte, dar sincere 🙂
O relansare a unei reviste clasice, o încercare destul de interesantă dar, sincer, primul număr e doar o declarație de intenție.
Les Zazous #1 „All too soon” (Rubio/Danide) – Glénat 2021
Paris, 14 iunie 1940. Coloanele germane defilează sub Arcul de Triumf, iar locuitorii Parisului asistă înmărmuriți, reținându-și cu greu lacrimile. Teama e omniprezentă și paralizează, dar Frankie, privind parada de pe acoperișul unei clădiri de pe Champs Elysees, o ignoră. E în firea lui; adolescentul e un om de acțiune, e nevoit să fie; orfan, o are în grijă pe sora lui cea mică.
Dar prea mult curaj strică – prins în flagrant delict de furt din buzunare, Frankie acceptă să devină informator și se infiltreaza printre Zazous, un grup de tineri care își trăiesc viața în ciuda ocupației naziste, ignorând interdicțiile, dansând swing și ascultând jazz.
Într-o lume gri, hainele colorate ale Zazous sunt suficiente ca să-i pună în conflict direct cu autoritățile; “…să fii zazou, însemna să dansezi pe zvastică” spune chiar Frankie.
Conflictul devine deschis atunci când unul dintre ei e arestat… dar pot oare muzica și dansul să câștige împotriva bocancilor și armelor ?
”Les Zazous” e o lecție de istorie, o călătorie în timp, în viața parizienilor sub ocupația nazistă, o frescă a unui episod mai puțin cunoscut al războiului – pentru că Zazous au existat cu adevărat.
“Adolescenții din 1940 au fost primii și cei mai adevărați rezistenți – când alții fugeau, ei au rămas. Când alții se pierdeau în mulțime, ei îmbrăcau hainele cele mai țipătoare. Când alții se scufundau în tăcere, ei au ales să urle.” scrie Salva Rubio în dosarul istoric de la finalul acestui prim volum al seriei.
Un volum excelent desenat, excelent scris, o trilogie de urmărit.
Chen – Les Enfants Perdus (Ducoudray / Dodé / Kim) – Glénat 2021
China, 2089. Femeile nu mai reprezintă decât 1% din populație (de ce, veți afla din primele pagini ale cărții). Chen, un adolescent, Piao, sora lui (mult) mai mică și consătenii lor au ieșit la seceriș – dar ritualul recoltei e întrerupt de atacul brutal al nelegiuiților conduși de Li Feng. Piao e răpită, iar Chen o caută peste tot – oriunde și orice ar fi putut ajunge: mamă purtătoare în laboratoare clandestine sau în sistemul oficial, prostituată de gang sau de lux, sclavă impregnată cu forța în “fabrici” ilegale de bebeluși…
“Chen – Les Enfants Perdus” e o distopie care analizează și extrapolează particularitățile culturale asiatice și rolul femeii în societate, apoi răstoarnă tiparul obișnuit al poveștilor de acțiune, nu doar din prisma puternic – slab, dar și masculin – feminin.
Dacă priviți cu atenție coperta și primele pagini, veți avea o surpriză – personajul principal de pe copertă seamănă și nu prea cu Chen. E una din cheile poveștii, așa că mă voi opri aici – am dat deja destule indicii…
O bandă desenată dinamică, violentă și plină de întorsături, cu un final-șoc.
Desenul lui Dodé e la fel de crud și brutal precum povestea, iar culorile lui Kim contribuie din plin la atmosferă.
Dacă vă plac Mad Max, Kill Bill, Omega Man și altele asemenea, vă veți distra (vorba vine…) cu siguranță citind “Chen”.