Go West, Young Man (Oger/Meyer/Boucq/Herenguel/Toulhoat/încă unsprezece nume 🙂 ) – Bamboo 2021
Un scenarist, 16 desenatori, 14 povestiri care ne poartă prin istoria Vestului Sălbatic – din 1763 până în 1938. Trecerea timpului este măsurată (și mărturisită…) de un ceas de buzunar din aur care își schimbă stăpânul la fiecare poveste – în ritmul viselor de glorie și înavuțire, unele realizate, majoritatea ruinate.
Principalul punct forte al albumului este exact acest ritm fin, aproape muzical, de puncte de vedere diferite (personajele principale ale poveștilor sunt complet diferite – fermier mexican, soldat britanic, negustor de blănuri din Yellowstone, mamă fugară pe Oregon Trail, copil-curier pentru Pony Express etc.), de stiluri artistice diferite (Boucq, Rossi, Meyer, Henerguel, Blanc-Dumont, Meynet și toți ceilalți) care ilustrează poveștile realiste și nemiloase ale lui Tiburce Oger.
Aici nu veți găsi nici “glamour”, nici remake-uri ale istoriei în stil hollywoodian, ci drame reale și câteva momente de fericire, pe atât de rare, pe atât de tandre și de trecătoare.
Desigur, formatul are limitele sale – cu povestiri care variază de la 2 la 12 pagini, unele sunt, din păcate, mult mai „déjà vu” decât altele. Dar impresia mea după ce am încheiat cartea este că, într-adevăr, am călătorit înapoi în timp, într-o epocă neiertătoare, sălbatică, dar frumoasă și epică. O carte frumoasă.
L’Hiver de Tulipe (Sophie Guerrive) – 2024 2021
Tulipe pare o BD pentru preșcolari, dar e de fapt o BD pentru filozofi cu simțul umorului și pasiunea scrisului frumos (nu degeaba face parte din selecția oficială a festivalului de la Angoulême de anul viitor).
Sophie Guerrive îmi amintește de Prévert și de Kamb, de Kafka și de Hautière; Sophie e cu siguranță o majokko care preia grijile cotidiene și le transformă în îngrășământ pentru glume naive, subtile, sincere și poetice.
“L’Hiver de Tulipe” e în mod evident influențat de pandemie: lupi care înconjoară pădurea și obligă animalele să se refugieze în case ca să nu răcească; o cârtiță care zâmbește, retrasă în bârlogul ei confortabil: “Cu puțin noroc, anul ăsta n-o să am nici o aventură”; Tulipe care concluzionează amar “solidaritatea unora se termină acolo unde începe solidaritatea celorlalți” etc.), dar mesajul cel mai important care transpare din întregul album e că totul va fi bine, că spiritul e de neînfrânt, și că sinceritatea e uneori cea mai bună soluție (chiar dacă poate fi confundată cu cinismul).
O bandă desenată ca un ceai fierbinte într-o zi geroasă de iarnă – de băut fără moderație.
The History of Science Fiction – A Graphic Novel Adventure (Xavier Dollo / Djibril Morissette-Phan) – Humanoids 2021
Ca orice sefist care se respectă, trebuia măcar să răsfoiesc prima istorie a literaturii știintifico-fantastice scrisă (și desenată, evident…) în format de bandă desenată. Abordarea e oarecum serioasă și sistematică, după câteva pagini introductive de divagații generaliste despre ubicuitatea SF-ului în cultura populară de azi și despre rolul SF-ului (să genereze viitori Elon Musk) urmează capitole cronologice care acoperă practic toată istoria civilizației, de la epopeea lui Ghilgameș la seria Culture a lui Iain M. Banks.
Informația e bine sistematizată, fiecare capitol conține exact numele pe care mă așteptam să le găsesc acolo (și câteva surprize datorate patriotismului local – e normal ca un francez să sublinieze contribuția francezilor la domeniul nostru favorit, nu?)
Pentru curioși, iată o listă prescurtată a autorilor menționați în carte:
“Originile SF din antichitate pănă la începutul secolului al 19lea” – Ghilgameș, Homer, Lucian din Samosata, Cyrano de Bergerac, Thomas More și Utopia lui, Jonathan Swift dar și… Restif de la Bretonne, înainte de a ajunge în sfârșit la primul roman SF demn de acest nume, “Frankenstein” al lui Mary Shelley. Jules Verne are propriul lui capitol, la fel și H.G. Wells; revistele pulp dinainte de 1929 au capitolul lor (unde apar Ray Cummings, Edgar Rice Burroughs, Abraham Merritt, Robert E. Howard, Howard Phillips Lovecraft, C.L. Moore, Hugo Gernsback, E.E. Smith etc), iar lista de nume devine din ce în ce mai lungă pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, trecând de la epoca de aur a SF-ului american (anii 30-40: Stanley Weinbaum, John Campbell, Isaac Asimov, Robert Heinlein etc. – abordarea de tip “dialog la cină” mi s-a părut plictisitoare, la fel și informațiile – prea multe, prea înghesuite…) continuând cu o mini istorie a SF-ului britanic (anii 30-70 – de data asta, Michael Moorcock discută cu… H.G. Wells despre Olaf Stapledon, Arthur C Clarke, Fritz Leiber etc.), apoi e rândul SF-ului “alternativ” american (anii 50-70 -un teanc impresionant de fișe despre giganți precum Philip K Dick, Frank Herbert, Robert Silverberg etc.), un capitol despre scriitoare în SF (Ursula K. LeGuin, Joanna Russ, Pamela Sargent, C.J. Cherryh, Lois McMaster Bujold etc.) și unul despre cyberpunk – “ultima mare revoluție a literaturii SF” (capitol în care se amestecă și… Star Wars, Star Trek, Matrix și noul space opera britanic).
După cum bănuiți, marea problemă a cărții e că încearca să înghesuie sute de nume și de anecdote în doar 200 de pagini. E imposibil de citit cap-coadă fără pauze lungi și dese; în plus, e mult mai utilă ca obiect de frunzărit atunci când nu știți ce să mai citiți sau ce să mai vedeți – în colajul acesta aproape haotic veți găsi liste interesante, de genul “best of…” steampunk / space opera / golden age, “24 filme prin care să descoperiți genul SF”, “12 manga SF de citit” “4 reviste la care sa va abonați” “39 de romane grafice reprezentative” ș.a.m.d.
Personal, nu mi-e clar cui se adresează această istorie. Fanii adevărați ai genului știu deja aproape toate informațiile astea, iar prezentarea de tip BD face lectura mai dificilă decât cea a unui volum enciclopedic obișnuit, pentru că micșorează fontul și înghesuie textele în bule. Începătorii vor fi probabil îngroziți de cantitatea uriașă de informație înglobată aici, și se vor lovi de aceeași problemă de lizibilitate. Am citit multe cărți de popularizare în format BD (de exemplu seria “L’Incroyable Histoire Du…” – Incredibila Poveste A… Vinului, Medicinei, Animalelor, etc.); cele mai reușite astfel de cărți nu-și propuneau să acopere întreg domeniul, ci să asigure o lectură plăcută, amuzantă, ca un punct de plecare pentru începători. Iar acolo unde era prea multă informație de sintetizat, “istoria” se lungea pe mai multe volume…
O carte interesantă dar imperfectă, probabil destinată adolescenților aflați la primii pași în universul literaturii SF.
