Le Château des Animaux #1 – Miss Bengalore (Dorison/Delep) – Casterman 2019
Într-un castel abandonat de oameni, republica animalelor e condusă de președintele Silvio, un taur decadent care face baie în șampanie, colecționează medalii și se distrează cu văcuțele atunci când nu e prea ocupat să condamne la stâlpul infamiei găinile care râd de apucăturile lui. Silvio, curtea lui și haita de câini care îi asigură protecția își justifică tratamentul preferențial (și obezitatea…) printr-un inamic exterior imaginar (lupii care înconjoară castelul) și prin nemiloasa lege a junglei.
Le Château des animaux #1
Așa că găinile, rațele, iepurii, oile și celelalte animale mici sau fără colți și gheare suferă de foame și de frig, pentru că hrana e raționalizată, iar blana și ouăle lor sunt luate cu japca pentru hambarul “comun”, în timp ce dictatorul și protipendada lui huzuresc. Micile revolte sunt înăbușite fără ezitare, în adevărate masacre ale inocenților, iar zilele trec monoton și dureros.
Dar o pisică nevoită să care pietre pe șantierul castelului ca să-și crească puii (după ce motanul ei a fost victima unui accident), un iepure playboy dar foarte organizat (trebuie să fii, când ai zeci de cliente pe noapte) și un bătrân șoarece rătăcitor (care aduce cu…Mahatma Gandhi) sunt revoluționarii de nevoie care încep o luptă aparent fără nici o șansă de izbândă…
Încă din prefață, Xavier Dorison arată cu degetul spre Ferma Animalelor. Dacă Orwell a vrut să demonstreze că revoluțiile violente sfârșesc mereu prin a înlocui un rău cu un alt rău (poate chiar mai mare), perpetuând menuetul dictatorilor și dictaturilor, Dorison vrea să demonstreze că există și o altă cale – cea a protestelor nonviolente, a rezistenței pasive, a revoluționarilor dispuși să moară, nu să omoare pentru idealurile lor.
În ciuda subiectului extrem de serios și a unor planșe în care violența înspăimântă chiar dacă e invizibilă (pentru că se petrece între casete) “Castelul Animalelor” e o carte care se citește foarte ușor, pentru că echilibrează atrocitățile și… umorul. Animalele supraviețuiesc prin ingeniozitate, umor și camaraderie, iar scenele de zi cu zi sunt pline de momente savuroase, de victorii minuscule care le permit oropsiților să-și țină fruntea sus și să spere (în ciuda tuturor dovezilor contrarii) că mâine va fi mai bine.
Dacă vă întrebați cine e desenatorul, ei bine, e un… debutant. Félix Delep, abia ieșit de pe băncile școlii, a fost ales să conducă această serie tocmai datorită talentului său uriaș de pictor, colorist și desenator animalier. Că s-a descurcat cu brio e absolut evident.
Le Château des Animaux #2 – Les Marguerites de l’hiver (Dorison/Delep) – Casterman 2020
A venit iarna, și balanța puterii a rămas aceeași. Asupritorii stau la căldură și înfulecă, asupriții trudesc în frig și suferă de foame. Ceva s-a schimbat, însă – Miss B, mama pisică, și Monsieur César, iepurele playboy, au reușit să reducă la tăcere spaima, înlocuind-o cu zămbete, cu prietenie și cu mici metode de refulare (cum ar fi să lovești cu furie un președinte Silvio… desenat). Iar amintirea lui Marguerite, gâsca martiră, dăinuie prin graffitti – margaretele desenate peste tot stârnind accese de furie președintelui. Ciudat, parcă taurii vedeau roșu, nu alb…
Dar zâmbetele nu țin loc de cald – iar în economia dictatorială a castelului, până și lemnele de foc trebuie plătite cu sudoare și sânge… Așa că Silvio și garda lui de câini ucigași rămân interziși atunci când Miss B îi anunță că nici unul dintre animalele proletare nu va mai plăti nimic pentru căldură. E o confruntare a voințelor – cine va ceda primul?
Xavier Dorison continuă să povestească istoria mișcărilor revoluționare pașnice (sunt foarte ușor de recunoscut aici episoade din luptele pentru independența Indiei) sub forma unei fabule dulci-amare, iar Felix Delep continuă să mă uimească.
Dar într-o lume în care protestele pașnice par din ce în ce mai inutile și naive, încep să cred că nu au șanse de izbândă nici măcar într-o poveste ca aceasta, oricât de frumos desenată. Bineînțeles, sper ca volumul următor să mă contrazică… 
Le Château des animaux #3 – La nuit des justes (Dorison/Delep) – Casterman 2022
Se spune că toate revoluțiile își devorează copiii, iar după ce taurul Silvio întoarce situația în favoarea lui, sacrificându-l pe bătrânul ”câine numărul 1” mâniei populare, visul unei revoluții pașnice pare să se fi transformat în coșmar. Miss B, incapabilă să controleze mulțimea, începe să se îndoiască de ea însăși; noroc cu bătrânul șobolan Azélar, care are mereu în traistă câteva vorbe înțelepte…
Le Château des animaux #3
Așa că animalele de curte descoperă… greva, în timp ce dictatorul Silvio devine și mai înspăimântător (cu puțin ajutor din partea văcuței inimii lui, Bella, adevărata eminență cenușie a seriei), iar Miss B., pisica, trebuie să sacrifice ceea ce are mai scump.
Lucrurile devin serioase, zâmbetele se estompează, represiunea devine și mai dură, iar planul pe termen lung al animalelor se ciocnește de contramăsurile malefice ale lui Silvio. Din fericire, dacă scenariul rănește (arătând fără milă către neajunsul fundamental al sistemelor democratice), desenele vindecă…
Seria rămâne surprinzătoare și excelent construită, Delep devine un artist încă și mai bun, iar eu aștept cu nerăbdare următorul (și ultimul?) volum. Cinci stele.
