Thorgal Saga #1: Adieu Aaricia (Robin Recht) – Le Lombard 2023
Adio, Aaricia e un one-shot cu grafică somptuoasă și scenariu inteligent plasat în universul Thorgal, ideal atât pentru nou-veniți, cât și pentru veterani.
Thorgal Saga #1: Adieu Aaricia
Această nouă colecție „Thorgal Saga” este similară albumelor „Spirou vu par…”. În fiecare volum, un artist de renume primește carte albă pentru a-și crea propria versiune a eroului lui Rosiński și Van Hamme. De data aceasta, Robin Recht (celebru pentru Elric, Conan, Notre Dame…) este „puștiul căruia i s-au dat niște super jucării” (astea sunt chiar cuvintele lui) – și profită de ocazie pentru a ne șoca.
Pentru că povestea începe în cel mai greu moment din viața lui Thorgal, imediat după ce a pierdut-o pe Aaricia, iubirea vieții sale. În timp ce-i pregătește drakkarul-mormânt, Thorgal e provocat de șarpele Nidhogg, care a venit să-și jelească fiica. Duelul lor verbal se termină cu o călătorie în timp, pretext pentru un conflict extrem de interesant, căci tânărul Thorgal refuză să vadă lumea prin ochii bătrânului Thorgal, deși au un scop comun: salvarea Aariciei…
Mi-a plăcut foarte mult această carte, chiar dacă nu este perfectă – povestea începe foarte bine, pentru ca apoi să se împotmolească în lungimi inutile și să sfârșească într-un final de-a dreptul cuminte. Dar tupeul scenaristului Recht, virtuozitatea desenatorului Recht (care își adaptează stilul pentru a-l omagia pe Rosiński) și culorile lui Gaëtan Georges merită.
Cel mai bun album Thorgal din ultimii ani (sincer, după cele mai recente dezastre semnate Yann, nici nu era greu).
Thorgal Saga #2: Wendigo (Corentin Rouge / Fred Duval) – Le Lombard 2024
“Thorgal Saga” confirmă prin acest al doilea one-shot – care e și mai bun decât excelentul “Adieu, Aaricia”, apărut anul trecut. Eram curios să văd cum se va descurca Fred Duval, de formație istoric, dar pe care îl știam mai mult ca scenarist de SF, thrillers și serii polițiste. Și s-a descurcat de minune, toate aparentele ciudățenii scenaristice de pe parcurs justificându-se perfect într-un final inteligent și surprinzător.
Thorgal Saga #2: Wendigo
Dacă data trecută bătrânul Thorgal călătorea în timp ca să-și ostoiască durerea, ajungând să lupte alături de tânărul Thorgal pentru a o salva pe copila Aaricia, de data asta Thorgal e forțat să lupte într-un război între două triburi de indieni din Lumea Nouă pentru a o salva pe Aaricia, viitoare mamă. Există multe alte similitudini între cele două povești, dar nu pot trăda mai multe detalii fără să dezvălui surpriza finală, minuțios pregătită prin întrebările fără răspuns puse de-a lungul poveștii (“de ce tocmai Thorgal?” “ce sens are atacul supranatural asupra drakkarelor, dacă demonul-șarpe-de-mare poate controla vântul și ceața?” “de ce se războiesc cele două triburi?” ș.a.m.d.)
Pentru Corentin Rouge, fan al seriei Thorgal încă din copilărie, e (surprinzător) prima dată când virează spre fantastic, și se descurcă excelent, adaptându-și stilul în linii vii și expresive. Combinația de desen clasic și colorit numeric funcționează foarte bine (bravo, Walter!) și nu e chiar așa de departe de spectacolul oferit de coperta pictată în ulei (un alt detaliu-omagiu adus lui Rosinski).
Un volum excelent, de neratat pentru fani – dar și pentru cei curioși să descopere universul Thorgal.
Thorgal Saga #3: Shaïgan (Yann / Surzhenko) – Le Lombard 2024
Nu sunt deloc un fan Yann, mai mult, consider că de când a preluat seria principală calitatea scenariilor a luat-o serios la vale (“Neokora” și “Tupilaks” sunt, după mine, cele mai stupide aventuri ale lui Thorgal). Așa că atunci când am auzit că mai semnează și al treilea one-shot din “Thorgal Saga” m-am enervat: nu-i ajunge că face praf seria principală, mai trebuie să -și treacă în palmares și singura serie Thorgal pe care o pot recomanda cu toată căldura? (Da, mi-au plăcut mult primele două volume.)
Thorgal Saga #3: Shaïgan
Ei bine, mă bucur că m-am înșelat – scenariul “Shaïgan” nu e prost, e doar banal, iar fanii Thorgal nu vor găsi aproape nimic nou aici, pentru că Yann reciclează la greu. Însă grafica lui Roman Surzhenko e senzațională (cu mici excepții) ceea ce compensează. Dar despre ce e vorba?
Thorgal (sub numele de Shaïgan-sans-merci, spaima mărilor) formează împreună cu sălbatica și cruda Kriss de Valnor un cuplu de pirați odioși. De fapt, Kriss e criminala odioasă, Thorgal e același Thorgal pe care îl știm, doar mult mai confuz. Normal, e amnezic – iar căutarea identității pierdute va implica aventuri pe mare, intrigi de palat (mă rog, intrigi piraterești), profanări de morminte (da, Thorgal rivalizează cu Indiana Jones) și întâlniri cu zombies mai mici sau mai mari. Cronologic, “Shaïgan” are loc între volumele 21 și 22 ale seriei principale, și e o aventură palpitantă dar fără nimic memorabil, pudrată din belșug cu referințe la personaje și aventuri… memorabile 🙂
Și totuși, chiar dacă e cea mai slabă dintre cele trei one-shots apărute până acum în “Thorgal Saga”, aceasta carte merită privită – planșele lui Surzhenko sunt excelente, încărcate de detalii, personajele lui sunt foarte expresive (poate oleacă prea caricaturale pe alocuri) iar scenele de acțiune sunt dinamice, dar clare și foarte bine dozate. Un volum decent.
Thorgal Saga #4 – De givre et de feu (Dijan/Legrand/Etien) – Le Lombard 2025
“Thorgal… ia spune-mi… ce zeu… ce zeu ai mai supărat de data asta?”
Thorgal Saga #4 – De givre et de feu
Bietul scald moare de frig, la propriu, pe malul unui ocean înghețat, acolo unde el și Thorgal au fost aruncați de o furtună iscată din senin. Singura lui vină e că și-a dorit un repertoriu nou și original, iar pentru a scrie saga lui Thorgal s-a dus să culeagă informații direct de la sursă 🙂 Călătoria neprevăzută în țara gerului, regatul vrăjitoarei de gheață, îi va da însă ocazia lui Otttar să devină mai mult decât un rock star medieval… iar pe Thorgal îl va pune, în sfârșit, în fața unui dragon adevărat 🙂
(Eu am citit varianta cu coperta de gheață, nu de foc, dar găsiți coperta cu dragon în linkul din comentarii.)
A patra poveste din “Thorgal Saga” e semnată de Jean-Blaise Dijan, Olivier Legrand și David Etien, echipă faimoasă pentru “Les Quatre de Baker Street”, serie de aventuri pentru preadolescenți în care personajele principale sunt copiii străzii care îl ajută pe Sherlock Holmes în anchetele sale. Dijan și Legrand se pricep deci să viziteze universurile ficționale ale altora, așa că nu veți găsi nici un anacronism aici – Thorgal e eroul pe care îl știm, intriga e inspirată direct din mitologia nordică, decorurile la fel, singurul șoc (satiră? amuzament?) e noua veghetoare a cheilor, care nu mai seamănă deloc cu cele vechi 🙂
Intriga e foarte simplă, foarte liniară, și toate conflictele se rezolvă prin deus ex machina și prin Thorgal fiind Thorgal, adică mereu dispus să se sacrifice pentru binele comun. O poveste mai degrabă pentru copii, deci, sau, mai exact, pentru copiii care au crescut citind Thorgal. Noroc cu desenul lui David Etien, care a impresionat și veteranul cinic din mine, nu doar copilul cu ochi strălucitori 🙂
Un album mai bun decât precedentul, dar sub nivelul atins de Recht, Duval și Rouge în primele două volume ale seriei.
