Yojimbot Acte 1: Silence métallique (Sylvain Repos / Noiry) – Dargaud 2021
Doi roboți samurai se luptă cu frenezie – până când săbiile lor se sparg în mii de bucăți. Roboții sunt vechi și ruginiți, armele lor la fel, iar parcul de distracții abandonat care le servește drept casă n-o duce nici el prea bine. Lumea s-a sfârșit, dar roboții nu știu încă asta, și își continuă patrularea conform regulilor care le-au fost implantate de oamenii care au dispărut de mult.
Și totuși… Un tată și fiul său se furișează prin parcul de distracții, ascunzându-se de un grup de soldați și de dronele lor. Prins la mijloc între două ordine aparent incompatibile – “să aperi cu orice preț” versus “să nu ucizi” un yojimbot se trezește implicat într-o înfruntare care ar putea decide viitorul rasei umane…
Sylvain Repos construiește aici o poveste aparent simplă, dar extraordinar desenată, un adevărat film de acțiune trepidant și fără timpi morți, în care niciun detaliu nu e de prisos; o lume vie, locuită de roboți extraordinar de expresivi. Inspirându-se din filmele clasice cu samurai, dar și din filmele lui Miyazaki, albumul lui Repos pare o carte pentru copii, cu un stil grafic clar, atractiv și foarte dinamic, personaje carismatice și un scenariu SF post-apocaliptic ușor de urmărit, dar conține totuși bătălii violente, brutale și extrem de sângeroase, câteva decapitări și cel puțin un personaj suficient de grotesc ca să provoace coșmaruri celor mai mici cititori.
Un debut excelent (da, e prima carte a lui Sylvain Repos), o serie care poate fi citită de oricine, cam de prin clasa a treia, cred 🙂
Yojimbot Acte 2: Nuits de rouille (Sylvain Repos / Noiry) – Dargaud 2022
Hiro, băiețelul adoptat de roboți, e salvat în extremis de atacul dronelor lui Topu (care ar putea fi un savant nebun standard, dacă n-ar fi de fapt o combinație de self-made Frankenstein, hacker și geniu al răului). Dar cine e misteriosul robot salvator înzestrat cu sintetizator de voce, și de ce oare ceilalți roboți par să nu aibă încredere în el?
Dacă primul volum dezvăluia foarte puțin despre lumea post-apocaliptică în care trăiește Hiro, iar misterul ajuta mult și povestea, și gradarea tensiunii, de data aceasta Sylvain Repos începe să construiască universul încă din primele pagini, mascând totuși ingenios info dump-urile și folosind până și recapitularea volumului precedent pentru a genera tensiune.
După o lungă introducere (în care apar noi decoruri și noi personaje) povestea începe să-și găsească ritmul, alternând umor, acțiune, răsturnări de situație și surprize care schimbă puțin perspectiva asupra evenimentelor din primul volum. Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost că bătălia finală, explozivă și sângeroasă, ne lasă (cum altfel?) într-un uriaș suspans 🙂
p.s. Dacă nu știați deja, Yojimbot a fost recompensat (pe merit!) cu Fauve des Lycéens la festivalul de la Angouleme de anul acesta.
