Nu sunt chiar sigură că autoarea americană Kristine Kathryn Rusch poate fi încadrată la clasici, dar mi-am zis că au trecut 27 de ani de când a început să publice seria fantasy numită The Fey, așa că… de ce nu? Mai ales că unul din scopurile acestei rubrici este să atragă atenția asupra unor autori mai puțin cunoscuți la noi, iar seria Fey ar trebui să le placă amatorilor de grimdark.
Fey, a nu se confunda cu fay, faeria, zânele etc., sunt practic elfii negri mai cunoscuți mulțumită jocurilor video din seria Dungeons&Dragons. Sigur, în această serie nu au părul alb și nici nu sunt organizați pe baza unui sistem matriarhal, dar sunt la fel de necinstiți, cruzi, manipulatori și puși pe cuceriri. Loialitatea, onoarea sau cuvântul dat sunt pentru ei numai strategii pentru a-și păcăli dușmanii. Stăpânesc o serie de magii stranii, cum ar fi să ucidă printr-o simplă atingere, să se transforme într-un animal anume, să împrumute chipul și amintirile altcuiva (ca urmare a unui proces prin care copia ucide modelul inițial), să creeze un soi de buzunare de umbră inaccesibile altora (Shadowlands) unde să se ascundă de inamici. Locul lor în ierarhie depinde de puterile pe care le au. Căpeteniile lor au chiar viziuni pe baza cărora iau deciziile și Orbirea – adică dispariția acestor viziuni – e un motiv să-și piardă autoritatea asupra oamenilor lor. Cu asemenea puteri, nu e de mirare că fey-ii au cucerit jumătate de lume și se pregătesc să cucerească și cealaltă jumătate. Numai că… înaintarea lor se poticnește pe neașteptate de Insula Albastră, ai cărei locuitori pasionați de negoț au uitat cu totul războiul. Dar cum se poate una ca asta?
Păi, cu riscul de a povesti poate cam mult din primul volum, „The Sacrifice”, pe de o parte intervine politica. Rugar, fiul redutabilului Rege Negru, este conștient că tatăl său mai are mult de trăit și că după moartea lui el unul va fi prea bătrân ca să își mai lase amprenta ca rege al fey-lor. Deja tatăl său o pregătește de domnie mai degrabă pe fiica lui Rugar, Jewel, care are toată viața înainte și în care magia e foarte puternică. Dornic să intre în istorie cumva, Rugar vede cucerirea Insulei Albastre drept șansa lui, în ciuda împotrivirii tatălui său. Iar Regele Negru, deși conștient de eșec, nu-și oprește fiul să plece la luptă, pentru că eșecul îl va scoate definitiv din ecuația tronului. Nu numai că nu se sinchisește de soldații și personalul auxiliar care vor muri ca să scape el de fi-su, ci chiar se bucură, calculând că aceia care pleacă voluntar cu Rugar sunt genul de inși pe care războiul i-a schimbat atât de tare că nu se mai pot adapta la traiul pe timp de pace. Nu-i mai bine, așadar, să moară pe undeva departe decât să-i tulbure lui domnia?
Pe de altă parte, insularii nepregătiți de război sunt salvați de descoperirea neașteptată că apa lor sfințită îi ucide pe fey. Descoperirea este făcută de cel mai nepregătit dintre preoți: Matthew, care nici măcar nu crede, dar s-a alăturat cultului lui Rocca (un fel de Mesia al insularilor) de nevoie. Și așa se ajunge la un impas: fey-ii n-au fost învinși niciodată și nu concep să se retragă, iar insularii refuză să se lase cuceriți. O soluție este oferită de Jewel, care, în urma unei viziuni, se oferă să se mărite cu fiul regelui insularilor, Nicholas, aducând Insula Albastră în cadrul Imperiului fey prin căsătorie. Numai că niște oameni care s-au apucat să se omoare de cum s-au văzut nu au cum să coabiteze pașnic. Ideea lui Jewel nu e sfârșitul problemelor, ci începutul lor, producând falii în interiorul ambelor tabere. Și dincolo de mare Regele Negru tace amenințător… dar nimeni nu se îndoiește că într-o bună zi va veni să vadă ce s-a întâmplat cu armata lui dispărută. Prinși la mijloc, oamenii simpli – fie ei insulari sau fey – sunt carne de tun, sau ar fi dacă ar exista tunuri în universul ăla.
Nu există propriu zis un personaj principal, sau nu pentru multă vreme, căci uneori între o carte și alta au trecut cinci sau zece sau cincisprezece ani. Nimeni nu are supraviețuirea garantată; în alte romane pur și simplu știi că autorul nu va omorî un anumit personaj sau măcar că nu îl va omorî până la final. În seria lui Rusch eroul de azi poate fi cadavrul de mâine. Nici măcar viziunile fey-ilor nu sunt o garanție cu privire la viitor, pentru că sunt crâmpeie incomplete de întâmplări, care pot fi interpretate greșit, după cum Jewel sau Rugar vor descoperi spre regretul lor. Așadar, cine citește ca să se atașeze de personaje s-ar putea să întâmpine unele dificultăți pentru că mor sau trece timpul și le redescoperi schimbate și poate de asta unii cititori, deși aplaudă ingeniozitatea intrigii, se plâng că povestea nu i-a prins.
Nicio tabără nu rămâne prea mult timp câștigătoare; roata se întoarce destul de des și când o face e brutal: bătălii sângeroase, trădări, infiltrări (lesne de făcut când îți poți copia dușmanul odată cu toate cunoștințele lui, dar greu de menținut dat fiind că toți insularii umblă cu apă sfințită la ei), strategii de a identifica și exploata slăbiciunile adversarului, fie ele miliare sau civile. Spre deosebire de Patricia McKillip, prezentă în cadrul acestei rubrici cu două episoade în urmă, care prefera să soluționeze conflictele prin dialog și fără vărsare de sânge, Rusch nu se dă înapoi de la a descrie lupte de stradă, asedii, dueluri, asasinate. Autoarea pare să-și fi însușit deviza „tot ce poate merge prost va merge prost”.
Cine vrea personaje puternice are de unde alege, că sunt, atât bărbați, cât și femei, atât insulari, cât și fey. Un aspect interesant este că, deși avem acces la puncte de vedere diverse din ambele tabere, nu există nicio umbră de îndoială cine-s ăia răi: fey-ii sunt în mod clar invadatorii, fără alt motiv decât acela că vor și pot. Autoarea reușește însă să te facă să înțelegi logica după care le funcționează mințile, dat fiind sistemul lor de caste și raporturile de putere și chiar să ajungi să îi simpatizezi pe unii dintre ei. Se vede foarte bine la ea în ce măsură un individ este produsul sistemului în care s-a născut și cât de grea este desprinderea. Pe de altă parte, insularii, deși în mod cert victimele acestui război, nu sunt sfinți și dacă nu se ajunge la o reconciliere între cele două tabere vina nu e exclusiv a fey-ilor.
Seria constă din cinci romane:
– The Sacrifice, 1995
– The Changeling, 1996
– The Rival, 1997
– The Resistance, 1998
– Victory, 1998
Rusch a continuat să exploreze universul cu romanele din seria Black Throne, The Black Queen, 1999 și The Black King, 2000, precum și cu povestirea Destiny. Recent și-a finanțat prin Kickstarter The Reflection on Mount Vitaki (2022) și The Kirilli Matter (programat să apară în 2023), tot din universul Fey.
Inițial The Fey trebuia să fie numai o trilogie și, după cum povestește autoarea, a avut partea ei de ghinioane. Editorul care i-a cerut-o inițial a fost concediat pentru că șefii lui au aflat că era gay. Agentul ei a dus cartea la altă editură, dar editoarea care a primit-o… a fost și ea concediată. Rusch și-a relatat experiențele într-o carte numită Lessons from the Writing of The Fey.
Despre autoare
– s-a născut în 1960
– a fost editorul lui The Magazine of Fantasy & Science Fiction din 1991 și până în 1997
– a câștigat un Hugo pentru cel mai bun editor (1994) și unul pentru cea mai bună nuveletă, „Millennium Babies” (2001)
– scrie și în genul paranormal romance, sub pseudonimul Kristine Grayson și romane polițiste sub pseudonimul Kris Nelscott și mai are vreo patru pseudonime, inclusiv două sub care colaborează cu soțul ei, Dean Wesley Smith
– a mai câștigat Le Prix Imaginales, Asimov’s Readers Choice și Ellery Queen Mystery Magazine Readers Choice.
– are două serii SF în genul space opera care sună promițător: The Diving Universe (despre explorarea epavelor ce plutesc în spațiul cosmic) și Retrieval Artist (despre prinderea și aducerea în fața justiției a oamenilor care încalcă legile extratereștrilor și încearcă să se sustragă atunci când vine momentul să plătească).
– a scris un roman din seria Star Wars, The New Rebellion (1996) și 12 în cadrul seriei Star Trek (acestea în colaborare cu soțul ei).
– mai multe despre autoare, pe site-ul ei: https://kriswrites.com/
