Army of the Dead – Snyder se întoarce acasă (oarecum)!(timp de citire: 6 minute)

Nu au trecut nici două luni de la noul Justice League și iată că Zack Snyder a sărit acrobatic din barca HBO în cea Netflix cu o nouă producție – Army of the Dead – destinată celor care nu s-au săturat să vadă același film din nou și din nou. Și suntem mulți, dovadă fiind locul întâi peste weekend în lista de trending a canalului de streaming. Pentru că da! E fix filmul cu zombies pe care îl tot revedem de la Romero încoace, dar peste care Snyder a adăugat câteva elemente (nici ele) noi, de exemplu morții vii inteligenți din I Am Legend, sau coregrafia de tip joc video – din Left 4 Dead, să zicem. 

Nu mă înțelegeți greșit, premisa de la care pornesc această recenzie este că trebuie să fii fan de filme, jocuri, seriale, benzi desenate și romane cu zombies ca să îți placă pe bune Army of the Dead, iar eu sunt unul din acei fani, într-atât de mult încât am avut răbdare să văd 11 sezoane din bălăria numită Walking Dead, am lăudat Z-Nation, ba chiar am scris și povestiri într-un univers în care morții revin la viață și fac ce știu ei mai bine – transformă lumea într-un fun-pocalypse. 

Pentru că orice invazie de zombies este apocalipsa pe care ne-o dorim cu toții (fani, mă refer), una care reflectă în general raportarea anti-socială (sociopată?) pe care o avem față de cei din jurul nostru – materializarea nevoii de singurătate și disprețul față de rasa umană. Totul asezonat cu destrămarea completă a structurilor materiale și spirituale, a rigorilor sociale, a rutinei zilnice. În plus, supraviețuirea se sprijină pe un arsenal improvizat, multicolor, de drujbe, mitraliere, grenade, săbii, puști și pistoale. Fun-pocalypse! 

Army of the Dead este o versiune 2.0, oarecum mai deschisă către acțiune, a remake-ului Dawn of the Dead (după capodopera lui Romero), cel din 2004 – o reîntoarcere în deceniul când Zack Snyder părea a fi noua stea a filmelor de nișă (deci până să se agațe de proiectul DC) – pe când regiza 300 (în 2006), sau Watchmen (în 2009). Erau anii în care Snyder, mare amator de benzi desenate și de pulp-fiction, își impunea viziunea (atât cea narativă, cât și cea cinematografică) non-conformistă, jucăușă, exgerată, fără prea mari pretenții artistice acolo unde nu era cazul (la tine mă uit Justice League), dar cu suficientă înțelepciune încât să păstreze un echilibru între cele două perspective pe care le exploata pe atunci: cercetările interioare de tip del Toro și festivalul gore specific lui Rodriguez. 

Iar Army of the Dead este chiar acest compromis (pe jumătate eșuat, totuși) între cele două căi, aparent opuse, de a pune o poveste pe film. Bly Tanaka (interpretat de Hiroyuki Sanada) este un miliardar cu interese ascunse (aflăm ulterior) care îl angajează pe Scott Ward (Dave Bautista), un mercenar, să recupereze mai multe milioane de dolari din subsolul unui casino din Las Vegas, oraș care fusese carantinat după o invazie de zombie. 

Ward, un personaj stereotip (într-atât de mult încât mă mir că nu a fost jucat de The Rock) strânge în jurul lui aceeași echipă de buni-la-toate pe care am mai văzut-o în aproape toate filmele de gen, și organizează o incursiune într-un Vegas post-apocaliptic în care morții vii sunt câtă frunză, câtă iarbă. Ba chiar, pentru că nu a împrumutat suficient din mai toate filmele pe care deja le-ați văzut, în grămada de cadavre este plasat strategic și un tigru pe jumătate descompus (Snyder crede că am uitat de ursul din Anihilation, ori de câinii din I Am Legend). Treacă-meargă.

Însă, armata de morți vii nu este doar o masă amorfă de dinți și degete strâmbe, fiind organizată și condusă de un cuplu princiar, un el și o ea aflați într-o relație amoroasă, care pot și procrea – strădania lui Snyder de a plusa (deși nu prea – Will Smith likes this) o scenografie epuizată după aproape cinci decenii de exploatare la box office (fie că e cinematografie, roman sau jocuri video). 

După cum v-ați aștepta, planul lor bine ticluit se duce de râpă, moment în care, pe rând, majoritatea mercenarilor sunt uciși care mai de care mai hazliu – destul de târziu însă, pentru că până în actul trei nu se întâmplă mai nimic. Ba nu! Mă înșel. Scenariul se străduiește să ne vândă poveștile de viață ale protagoniștilor – drame familiale, istorii triste, abandonuri etc – un minim efort de umanizare înainte de molfăiala finală, pentru ca publicul să exclame: Iaca, poznă! După cum ziceam, nimic nou, nimic ieșit din comun, destul de previzibil. 

Și totuși, atunci când într-un final Snyder se hotărăște să apese pedala de accelerație, filmul devine un consumabil gustos, un survival horror exact așa cum ți-ai dori: multe gloanțe risipite, cranii sfărâmate, urmăriri pe coridoare prost luminate, explozii atomice, răfuieli corp la corp, toate excelent coregrafiate și într-o armonie perfect cu așteptările publicului. Dinamica scenelor este în simetrie cu cea a unui shooter, aminteam mai devreme de Left 4 Dead, o misiune de 40 de minute care îi poartă pe mercenari din subsolurile casinoului, până pe acoperișul orașului, apoi într-un elicopter pentru înfruntarea finală. Mai că te face să uiți de plictisul primei ore și jumătate, dar și de stângăciile lui Snyder – de exemplu alegerea coloanei sonere, o ciorbă de country, alternative, rock și clasică (numai el știe de ce avea nevoie de Götterdämmerung atunci când se deschide ușa seifului); sau tonul general al scenariului, care nu prea știe exact dacă este comedie, film de acțiune, exploitation film sau dramă familială. 

Probabil că după această recenzie nu prea știți dacă merită sau nu să vă uitați la Army of the Dead. Răspunsul e complicat, pentru că Snyder este astăzi genul de regizor cu care nu poți avea decât o relație de tip love-hate. Mai ales atunci când încearcă să se reinventeze, dar de fapt se reciclează.

Prin urmare, dacă vi-a fost dor de Dawn of the Dead și de Zack Snyder înainte să ajungă angajat al corporației DC, atunci Army of the Dead e (aproape) pentru voi. Nu o să vă dea pe spate, dar va fi un bun exercițiu pentru cei mai nostalgici dintre voi. În schimb, dacă sunteți fanii deceniului Justice League, atunci nu pot decât să vă recomand, cu căldură (36.5˚), să căutați în altă parte. 

Și, tuturor, la grămadă, să puneți mâna să căutați alt film cu zombie, tot din 2004, însă mult mai bun decât toate cele menționate până acum. Vă las pe voi să ghiciți care.