În 1988 apărea lungmetrajul fantasy Willow (Salcie), în regia lui Ron Howard, după un scenariu de George Lucas și Bob Dolman, avându-i în roluri principale pe Val Kilmer (Madmartigan), Warwick Davis (Willow Ufgood), Joanne Whalley (Sorsha) și Jean Marsh (Queen Bavmorda). Filmul a fost un succes, răsplătit cu Saturn Award (pentru costume) și două nominalizări la Oscar, pentru efecte sonore și vizuale.
Povestea este una tipic fantasy. Cu un personaj negativ, malefic și răzbunător, întruchipat de regina Bavmorda din Nockmaar (Jean Marsh), cu eroi, eroine și inocenți, pe un fundal de ev mediu. Astfel, pe fondul unei profeții, care anunța venirea pe lume a unui copil special capabil să o detroneze, vrăjitoarea Bavmorda închide toate femeile gravide în castel, cu gândul de a le ucide pruncii. Împotriva tuturor precauțiilor acesta se naște, iar moașa reușește să-l scoată din castel. Vrăjitoarea se dezlănțule, ucigând-o pe mamă, apoi și pe moașă. Cea din urmă reușește, înainte de a fi ucisă, să pună copilul pe un fel de plută încropită din crengi și paie uscate și să-l lase pe firul unui rău. Vrăjitoarea își trimite apoi fiica, Sorsha (Joanne Whalley), și o armată, condusă de generalul Kael (Pat Roach), să vâneze copilul. De aici începe cu adevărat saga.
Cred că ați recunoscut deja povestea regelui Irod și pe cea a lui pruncului Moise. Sursele de inspirație, însă, nu se opresc aici, filmul adăpându-se din plin și din romanele lui Tolkien. Locul în care ajunge copilul, unde va fi găsit și adoptat, seamănă mult cu celebrul Comitat al hobiților, numiți aici nelwyni (pitici). Nu este la fel de feeric și lipsit de grijă, dar… pe aproape. Spre deosebire de seria Stăpânul_inelelor și cea a Hobitului personajele micuțe sunt interpretate chiar de pitici! O găselniță simpatică și mult mai la îndemână pentru realizatorii filmului din anii 1980.
Prezența copilului însemnat cu o rună specială, va atrage imediat atenția, atât a sătenilor, cât și a vrăjitoarei (și a altor ființe întunecate). Concluzia pentru mica comunitate a nelwynilor este clară: copilul trebuie să plece din sat.
Toată scena cu micii, dar inimoșii, nelwyni este prezentată cu mult umor și simpatie. Înarmați cu sulițe, îmbrăcați în haine largi și lungi, aceștia seamănă cu mult mai celebrii Ewoks, din Return of the Jedi (scenariu Geroge Lucas, apărut în 1983). Cum am spus: multe surse de inspirație.
Încercând să nu dau prea multe detalii despre poveste, dar și fără a pierde esența, voi spune pe scurt că în povestea noastră va apărea un erou, Madmartigan (Val Kilmer). Unul care aduce cu Ahile, cel din povestea cetății Troia, mai ales atunci când se îmbracă în femeie pentru a scăpa de urmările unor aventuri romantice. Acest erou-pribeag, un fel de „Pas Mare”, se oferă să-i ajute pe nelwyni în schimbul libertății. Zis și făcut. De acum echipa de salvare va fi formată din Willow, Meegosh (un camarad nelwyn) și Madmartigan. Și povestea merge mai departe cu multe întâmplări și aventuri la tot pasul.
Finalul este unul potrivit povestirilor fantasy. Vrăjitoarea este învinsă, iar micuța salvată. Important în această saga este camaraderenia dintre personaje foarte diferite. Pitici, nelegiuiți, fiica rebelă a vrăjitoarei, diverse vrăjitoare și ființe paranormale, cu toții legați de soarta fetiței cu viitor prorocit și de mașinațiunile unui personaj întunecat, de data asta o vrăjitoare (spre deosebire de Star Wars, sau Lord of the Rings).
Un film cu aprecieri mixte. A fost (și probabil că încă este) apreciat pentru personaje, costume și, în general, atmosfera de basm, creată fără multe efecte vizuale. Pe de altă parte, scenariul este destul de haotic, iar regia scârțâie. Lipsa de coerență și a unui fir narativ mai clar poate fi deranjantă, dar nu foarte. La urma urmei, viața nu-i chiar atât de liniară pe cât am dori noi să fie. Nu-i așa?
După 24 de ani, Disney s-a gândi să readucă la viață povestea lui Willow și a prințesei Elora Danan într-o notă modernă, specifică perioadei prin care trecem. Regizorii seriei sunt Philippa Lowthorpe, Debs Paterson, Stephen Woolfenden și Jamie Childs, fiecare cu câte două episoade. Scenariul este semnat de o echipă, din care se remarcă, ca prim scenarist, Jonathan Kasdan (cunoscut și pentru Solo: O poveste Star Wars). Principalii actori sunt: Ruby Cruz (Kit Tanthalos, fiica lui Sorsha și a lui Madmartigan), Erin Kellyman (Jade Claymore, iubita lui Kit Tanthalos), Ellie Bamber (Dove), Tony Revolori (Graydon Hastur) – da, da Zero din Grand Hotel Budapesta, Dempsey Bryk (Airk Tanthalos) și Joanne Whalley (Sorsha), respectiv Warwick Davis (Willow Ufgood).
Spre deosebire de film, serialul începe foarte, hâm, cum să-i altfel decât… adolescentin, cu gemenii Kit Tanthalos și Airk Tanthalos hârjonindu-se cu iubiții lor de moment. Fiecare cu altă fată (măcar atât) și în alte moduri, esențială fiind inocența și liniștea ce domnește peste regat. Destul de repede apele se tulbură, un atac neașteptat arătându-le că răul, cel despre care se credea că fusese eliminat acum 100 de luni, nu doarme niciodată. Cu ocazia asta Airk Tanthalos este răpit. Sorsha, care reprezintă, cel puțin la început, singura legătură cu trecutul și cu vechea poveste, realizează imediat că regatul și pacea atât de greu dobândită se află în pericol, așa că se pune la cale o expediție pentru a-l găsi și salva pe geamăn.
Din echipă fac parte: Kit Tanthalos, prințesa geamănă, însoțită de iubita ei Jade Claymore și de pretendentul la mâna ei prințul Graydon Hastur, apoi Dove, o tânără slujitoare îndrăgostită de Airk și Thraxus Boorman, un cavaler fidel reginei. Lor li se va alătura, poate cel mai îndrăgit și așteptat personaj al seriei, chiar Willow, acum un mare și puternic vrăjitor (sau măcar așa se crede el).
Și astfel saga poate începe.
Din punct de vedere vizual, al efectelor și atmosferei, serialul este un uriaș pas înainte față de film. Avansul tehnologic spunându-și cuvântul. Diverși actori își fac reapariția. Un alt plus mare pentru serial. Astfel îl avem pe Warwick Davis în rolul lui Willow Ufgood și pe Joanne Whalley în cel al reginei Sorsha. Din păcate lipsește Val Kilmer, dar personajul său Madmartigan este des pomenit (ca acela a unui tată dispărut prea repede). În timpul filmărilor din 1988 între Val Kilmer și Joanne Whalley s-a înfiripat o poveste reală de iubire, finalizată în același an cu o cerere în căsătorie. Cei doi vor rămâne căsătoriți până în 1996. Împreună au doi copii. De aici și gluma din debutul filmului: „Madmartigan era bărbatul cu care aveam să mă mărit. Ce pot să spun? Eram tânără. ”
George Lucas l-a cooptat pe romancierul Chris Claremont pentru a scrie trilogia Chronicles of the Shadow War, inspirată de universul din Willow. Seria o are ca personaj principal pe adolescenta Elora Danan. De asemenea, scriitorul Wayland Drew a adaptat povestea originală imaginată de Lucas într-un roman cu titlu omonim în care a introdus scene noi.
Serialul nu a fost la fel de bine primit precum filmul. Totuși, dacă treceți peste unele stângăcii ale actorilor, veți putea urmări o poveste fantasy de aventuri clasică, cu vrăjitori și vrăjitoare, cu îndrăgostiți și îndrăgostite, cu trădători, cu eroi, cu atmosferă magică. Un spectacol de care e posibil să vă… atașați.
La momentul scrierii acestei prezentări din serial erau disponibile primele două episoade.