În ultima perioadă Netflix și-a făcut un obiectiv din a ecraniza romanele lui Stephen King. În iarba înaltă (In the Tall Grass) este unul din aceste filme. Bazat pe romanul cu nume omonim scris de Stephen King împreună cu fiul său Joe Hill și publicat în 2012 la Esquire, filmul conține mare parte din imaginarul specific scriitorului american: copii cu puteri paranormale, forțe malefice, o familie prinsă în mijlocul unui vârtej de evenimente ieșite din normal (precum în Cimitirul animalelor) și un final cu răspunsuri greu de digerat.
Undeva la mijlocul continentului nord-american, în ceea ce ei numesc „agricultural Midwest”, doi frați, gravida Becky (Laysla De Oliveira) și fratele ei Cal (Avery Whitted) opresc la margine de drum, lângă o fostă biserică, acum părăsită, pentru o mică pauză după un lung drum. Acolo aud un strigăt de ajutor a unui copil, venind parcă de niciunde, dinspre un câmp acoperit de o iarbă foarte înaltă (eu nici nu am știu că iarba poate crește atât de înaltă). Așa cum ar proceda orice om, cei doi pornesc imediat în ajutorarea copilului pierdut.
Filmul a fost produs în 2019 pentru Netflix și regizat de Vincenzo Natali, cunoscut pentru (Cube, Cypher, Splice). Este o producție interesantă, cu puțini actori, aproape ca o piesă de teatru, sau un film de scurt metraj. Deși întreaga acțiune se petrece într-un spațiu deschis, chiar imens, a cărui limite nu pot fi nici văzute, nici atinse, Natali reușește prin filmări de jos în sus și o atenție acordată detaliului să creeze o atmosferă claustrofobă. Spațiul se micșorează la până devine sufocant, senzație dată de atotprezența firelor lungi și verzi de iarbă.
Tema plantelor în romanele sau filmele de groază nu este nouă. Pasionații își amintesc de Ziua Triffidelor (Day of the Triffids), miniseria din 2009, de Invasion of the Triffids (1963), The Thing from Another World (1951), The Ruins (2008), The Happening (2008) tot atâtea filme în care este tratată latura întunecată a plantelor mature sau a sporilor eliberați de acestea. În literatură română avem un roman foarte bun pe această temă și anume Vegetal, semnat de Dănuț Ungureanu și Marian Truță.
Prima parte, scurtă, a filmului pornește destul de bine și induce în mod eficient o senzație de stranietate. Nici nu mă așteptam la altceva ținând cont de cine semnează romanul. Apoi lucrurile scapă ușor, ușor de sub control. O mulțime de elemente vin și ies din cadru nu pe deplin lămurite. Pe lângă personajele principale apar și unele secundare, recurente, apoi un alt loc părăsit, o clădire sau magazin, nuspre care nu știm cine și de ce l-a construit în acea pustietate, la fel ca biserica. Dar cel mai ciudat și neexplicat element este o piatră cu însușiri paranormale de care sunt legate toate evenimentele stranii din câmpul cu „iarbă înaltă”.
Pe măsură ce trece timnpul și cei doi frați nu mai reușesc să se regăsească, deși se aud, paranoia pune stăpânire pe mințile lor. Soarele arzător, de câmpie, foșnetul ierbii, tot mai neliniștitor, țipetele de ajutor, sau discuțiile ce se poartă între cei doi și o altă familie pierdută, devin tot atâtea motive de speranță și de spaimă. Frica, la început, pune stăpânire pe femeia gravidă, singura care a simțit de la început că ceva nu este în regulă cu acest câmp și cu acel copil. Ulterior, o dată cu aproprierea nopții, panica devine starea generală a tuturor.
De la început până la sfârșit protagoniștii reulșesc să păstreze un suspans continuu. O senzație de mister și de angoasă se înstăpânește. Cine i-a atras în acest loc al nimănui, cum de nu pot ieși, este iarba vie, are conștiință, cum deosebim inamicul de prieteni? Este și frustrant. Cum adică să te pierzi într-un câmp cu iarbă? Dar în asta constă talentul lui King, de a stoarce orice subiect, orcât de bala pare el, pentru a obține acea atmosferă de groază care te facesă nu mai lași cartea din mână.
Nu știu de ce, dar King are rareori parte de adaptări excelente ale cărților sale în filme sau seriale. În iarba înaltă a pierdut ceva din sentimentul transmis de carte, dar a câștigat pe plan vizual. Vincenzo Natali este un maestru al filmelor de groază. Cube, poate cea mai cunoscută realizare a sa, vorbește singură despre calitatea sa regizorală. Totuși subiectul, în acest film, este mult diluat, piezându-și din puterea inițială. Oamenii se ceartă mult, luptă să-și impună opiniile, cred în supranatural, refuză să accepte ceea ce nu înțeleg. Toate aceste sentimente, uneori doar gânduri, sunt expuse mult prea frust, ceea ce diluează mesajul și face să pălească flacăra groazei.
Ca amator de filme de groază, ca fan Stephen King, vă recomand să urmăriți acest film. Rulează pe Netflix și nu durează o veșnicie. Poate că vor fi momente de plictiseală, dar să ne întrebăm: cum ar fi să opriți la margine de câmp, să auziți că cineva vă strigă, să-i săriți în ajutor pentru ca apoi să vă treziți înconjurat doar de firele subțiri și tăioase ale ierbii, fără niciun punct de reper, singur sub căldura nemiloasă a unui soare de vară. Puteți face acest exercițiu de imaginație? Dacă da, nu-i așa că vi s-a strâns stomacul? Iată un motiv suficient pentru a urmări filmul și, de ce nu, pentru a cumpăra romanul care l-a inspirat.
