Inițial am vrut să dau acestui articol despre a doua ediție a festivalului internațional de film Science Fiction și Fantasy, „The Galactic Imaginarium”, un titlul mai „agățător”, dar am zis ca nu e cazul. Cine e fan al filmului SFF oricum îl citește, și va afla de experiența mea cu Jandarmeria Română, care e de un tragi-comic demn de Caragiale.
Dar până la acel episod, mai e de citit. Cu bune, cu rele, așa cum e viața.
Cum am evoluat?
După experiența primei ediții, care ne-a arătat că există un interes crescut față de o secțiune online a festivalului, am decis ca să rămânem în format hibrid, cu secțiune online și la locație. A fost o decizie foarte bună, pentru că am avut surpriza să fim loviți de restricțiile pandemice mai puternic decât anul trecut, ceea ce nu aș fi putut crede, acum un an.
În rest, lucrurile s-au îmbunătățit la câteva sectoare:
- am deschis festivalul pentru filmele de lung metraj (peste 60 de minute)
- am scos o secțiune (premiile pentru studenți), dar am adăugat o altă secțiune (comedie/parodie); ca urmare, am dublat numărul de premii (de la 4 la 8).
- am trecut una din liniile de program de pe Zoom pe Discord, cu scopul de a lărgi participarea (o decizie cu rezultate mixte, pentru că am observat că mulți dintre participanții în program nu erau familiarizați cu platforma Discord)
- am mărit numărul de workshopuri, online
- am făcut workshopuri offline
- am mărit numărul de invitați în program
- am avut invitați speciali la locație (față de anul trecut, când au fost doar online)
- am încercat să avem manifestări de weekend, timp de două zile, destinate publicului tânăr (copii și adolescenți) – din păcate tot programul a fost anulat din cauza creșterii numărului de cazuri de COVID
- am diversificat modalitățile de promovare- prin afișe în Dumbrăvița, prin existența unui pavilion în parcul central din Dumbrăvița, pe parcursul festivalului, prin postări realizate de echipa de social media, pe cele 4 canale: Facebook, Twitter, Instagram și Tik Tok)
- am reuși să facem un After Party!
În general, am încercat să dezvoltăm festivalul cât de mult am putut, ținând cont de bugetul insuficient și de restricțiile pandemice.
Din „bucătărie”: cum au decurs pregatirile înainte de festival
Am avut inspirația să încep pregătirile cu mult înainte, cu opt luni de zile. Acest lucru a însemnat că am pornit să vizionez filmele înscrise în festival de prin ianuarie, ca să nu ajung în lipsă de timp, atunci când am mai mare nevoie de el. Apoi am făcut recrutări de voluntari în trei serii, începând din prima parte a anului, cu echipa de traducere, apoi spre vară cu echipa de blog, social media și prelucrare video. Tot de prin primăvară, când am terminat de văzut cele mai multe filme de lung metraj (din acest an am început să avem și acest gen de filme), am contactat realizatorii sau distribuitorii filmelor de lung metraj, invitându-i să ne trimită subtitrările pentru a începe traducerea lor.
Toate aceste decizii au fost excelente, după cum s-a văzut mai apoi. Am testat pe pielea mea recomandările organizatorilor de evenimente, care spun că nu există pauză în organizarea unui eveniment mare, dacă vrei să iasă bine.
Mai apoi, prin august, lucrurile au început să se aglomereze. După mijlocul lunii echipa de traducere a intrat în regim turbo, pentru a face față volumului mare de muncă (numărul filmelor a crescut cu 50%, parte dintre ele fiind de lung metraj). Programul a început să se închege, mai ales pe zona de online, unde a fost mai stufos și mai variat decât la ediția precedentă. În zona offline, am organizat un program de weekend, în parcul central din Dumbrăvița, destinat elevilor, cu 5 zone de interes (Infozone, Gaming zone, Dealers Zone, Kids Kraft Zone, Guest Zone). Tot acest efort a fost un consum de energie și timp care s-au scurs fără rezultat, pentru că spre sfârșitul lunii august, incidența de infectare a început să crească vertiginos și am renunțat complet la acest element de program, ca să nu devenim un focar de transmitere a COVID în rândul copiilor.
Cea mai mare problemă am avut-o cu a treia rundă de recrutare, pentru voluntarii de la locație. Nu am reușit să recrutez niciun voluntar! În acea perioadă existau simultan, în Timișoara și în țară, o mulțime de manifestări culturale. M-au salvat doar faptul că nu s-a putut organiza nimic offline, cu excepția vizionarilor la cinema drive-in, și faptul că voluntarii deja activi la alte departamente, s-au oferit să vină și la drive-in.
Ce a ieșit bine?
- filme de foarte bună calitate, mai bune ca anul trecut
- mai multe filme in festival
- prezența filmelor de lung metraj
- am trecut cu bine inspecției de la Autoritatea Română de Telecomunicații, care ne-a verificat aparatura de emisie în FM, folosită pentru transmiterea coloanei sonore a filmelor, la drive-in
- am avut o rulotă cu dulciuri, pop-corn și răcoritoare, la drive-in cinema
- mai mulți participanți online
- mai multe mașini la drive-in
- mai mulți participanți în program
- invitați în program, cu implicare în lumea filmului (Josh Malerman, autorul romanului Bird Box, după care s-a făcut filmul omonim de către Netflix, David Cormican – Mogul Productions, Quentin Sur – Framestore, Yiwen Zhang- Storycom, Emily Best – Seed & Spark), laureați ai premiilor Nebula și Hugo, John Wiswell și Naomi Kritzer
- mai multe workshopuri, inclusiv offline
- prezența lui Miltos Yerolemou, care a avut două workshopuri și o sesiune de fotografii și autografe, plus o vizită la liceul Ioan Vidu, foarte bine primită de profesori și elevi
- prezența tuturor membrilor juriului în Timișoara
- prezența invitaților speciali la locație
- o prezență media foarte bună, datorită partenerului media principal TVR Timișoara, care ne-a asigurat 3 locuri în program și o știre care a ajuns la nivel național, la jurnalul de seară, sâmbătă
- faptul că (totuși) am avut și evenimente offline, deși am fost nevoiți să suspendăm 2 din 4 seri de proiecție la drive-in
- mai mult feedback pozitiv pe platforma filmfreeway.com, de la realizatorii filmelor participante in festival
- mai mult feedback pozitiv, direct de la participanții în program
- am avut After Party! (știu, mă repet, dar acest lucru a însemnat un suflu de normalitate într-un ocean de restricții pandemice)
Ce a fost total suprinzător?
- a fost mai dificil de organizat decât prima ediție, din prisma restricțiilor pandemice (am renunțat la 2 zile de program offline pentru copii și am fost obligați să suspendăm două zile de proiecții la drive-in)
- nu am reușit să adunăm voluntari la a treia sesiune de recrutare
- am avut sponsori mai mulți decât anul trecut- mulțumim firmelor locale care ne-au ajutat în număr mai mare- dacă ești din Timișoara sau împrejurimi, te invit să vizitezi pagina sponsorilor
- am avut parte de o descindere a trupelor de jandarmi, care ne-au închis vizionarea drive-in, tocmai când porneam primul film (ups, nu ți-am spus!)
Da, ne-au vizitat jandarmii 🙂
În a doua zi de proiecție de film în sistem drive-in, am sunat Poliția locală și Jandarmii din Timișoara, pentru a primi indicații referitoare la posibilitatea de a realiza proiecția, ținând cont că a crescut incidența, așa cum s-a anunțat după prânz. Discuția era în jurul momentului în care se întrerupe orice activitate culturală, după ce se depășește incidența de 3 la mie. Atât Poliția locală cât și Jandarmii au spus că interdicția este din ziua următoare. Ca atare, am anunțat online că proiecția va avea loc și am instalat sistemul de proiecție și emițătorul FM. Chiar la ora 20.00, când trebuia să începem, am primit vizita unei dube, din care au coborât patru jandarmi, complet echipați pentru misiunile de luptă. Am oprit proiectorul și m-am dus să-i întâmpin.
Senzația era absolut suprarealistă: patru bărbați bine făcuți, echipați în negru, cu jeci, genunchiere, cotiere, veste antiglonț, tonfe, pistoale, cătușe, spray-uri lacrimogene și alte chestii care nu știam ce sunt, veneau spre mine, persoana responsabilă de ceea ce se întâmpla acolo. Mintea mea trecea în revistă diverse scenarii a ceea ce putea urma, încercând să ofere soluții la fiecare dintre ele. La unele se poticnea, din lipsă de idei.
Până la urmă a fost… bine?
Până la urmă, lucrurile au decurs lin. Trebuie să admir modul relaxat, politicos, profesionist, în care s-au purtat jandarmii. Au explicat că, deși inițial au aprobat, telefonic, manifestarea culturală (sic!), au venit să ne spună personal că suntem rugați să oprim proiecția, pentru că au cerut precizări suplimentare de la București și li s-a spus că închiderea activităților culturale se face imediat după anunțul oficial. Au mai spus că modul în care decurge proiecția pare să fie în siguranță pentru public, care este fiecare în mașina lui, dacă ar fi după ei nu ne-ar închide, dar astea sunt prevederile legale și să nu ne supărăm.
Evident că nu ne-am suparat… pe ei, ci am rămas cu o frustrare legată de situația în sine. Mai apoi s-a văzut că am avut noroc, pentru că a doua zi guvernul a ridicat de la 3 la 6 la mie incidența până la care pot avea loc manifestări culturale, ceea ce ne-a permis ca sâmbătă să putem face ultima proiecție drive-in și să ținem After Party (ți-am zis de After Party?…)
Ce se poate îmbunătăți?
Întotdeauna este loc de mai bine!
Problemele majore au fost legate de organizare, pentru că echipa a fost subdimensionată și solicitată la maximum. Acest lucru duce la probleme legate de calitatea evenimentului și nemulțumiri din partea publicului. Am făcut eforturi peste puteri de a menține calitatea evenimentului, mai ales din partea moderatorilor programului online. Dacă ai participat la TGIFF 2021, te rog să lași un comentariu în care să ne spui ce nu a mers și cum putem îmbunătăți festivalul. Dacă nu ai participat, te rog să lași un comentariu în care să ne spui ce aștepți tu de la un festival de film SFF.
Mulțumiri
- Primăriei Dumbrăvița, fără sprijinul căreia nu poate avea loc festivalul
- tuturor sponsorilor, care au avut o contribuție esențială
- Doamnei Irina-Margareta Nistor, președinta Juriului, care este un sprijin extraordinar pentru festival
- lui Miltos Yerolemou, membru special al juriului, un om deosebit, a cărui experiență ne-a ajutat să facem un festival mai bun
- voluntarilor, care sunt forța motrice a festivalului
- lui Adrian Chifu și lui Adrian Bancu (știu ei de ce!)
- echipei de bază, fără de care lucrurile nu se pot închega (într-o ordine aleatoare Cristi Vicol, Eliza Filimon, Simona Hupov, Laura Bartalis, Marius Gordan, Andrea Putnoky, Daciana Olivia Hanganu, Nanci Cruz…)
- participanților în program
- invitaților speciali, online și offline, mai ales celor din România!
- celor care au scris despre festival, în zona online
- tuturor celor care au cumpărat bilete, susținând prin gestul lor un eveniment cultural
- tutulor celor care au participat la manifestările gratuite
- …și celor pe care i-am uitat, din vina mea.
Mai facem?
Da!
Ne vedem la anul, la TGIFF 2022, cu speranța să-l putem face cât mai mult la locație! Vino ca iubitor de film sau, cine știe, poate ne ajuți ca voluntar.
