M-am suit și de această dată în hype train și am pus mâna pe Hogwarts Legacy, cea mai recentă adiție la universul Harry Potter. N-am găsit cine știe ce, dar nici ceva extrem de supărător, asta desigur dacă nu ești în tabăra celor care zic că J.K. Rowling e o TERFă ce merită să fie musai cancelled. Atunci ai toate motivele să boicotezi și jocul acesta sau chiar să-l cumperi în ediția de colecție și să-l hăcuiești cu un ciocan, așa cum a făcut ceva activistx dubiosx după lansare, pentru că ce-o poate răni mai mult pe Rowling decât niște unii care-i plătesc indirect drepturile de autor. Pe lângă asta, prin presa online și pe social media au circulat niște articolele în care creatorii jocului sunt acuzați de antisemitism (pentru felul în care sunt portretizați elfii, deși eu unul nu am observat vreo legătură) sau transfobie (pentru că apare un personaj trans, doar că numele personajului e Sirona Ryan, iar asta e foarte ofensiv pentru că e format din “Sir-” și “-ona”, deci sugerează cumva că nu e o femeie adevărată). În fine, zic să lăsăm bălăriile astea pentru altă dată (sau pentru niciuna) și să ne uităm totuși la joc.
De ce am spus că nu am găsit cine știe ce? Ce-i drept, am ajuns să fiu corupt de jocuri roguelite sau soulslike, care sunt în mare parte ale naibii de grele. Hogwarts Legacy e un exemplu de joc al naibii de ușor, în care cu câteva vrăji poți să dobori cam orice dușman îți iese în cale, fie că e un troll, vrăjitor, acromantula și așa mai departe. Nu ai nevoie să înveți mișcările inamicilor, să știi să le contrezi sau să-ți planifici cu atenție fiecare eschivă până să apuci să dai și tu o lovitură. Nu, în joc te folosești de niște combouri care te fac aproape imbatabil: Leviosa, Accio, Expeliarmus, Confringo și ai rezolvat. Apoi, faptul că nu se întâmplă nimic dacă folosești cele trei Blesteme de Neiertat (adică nu ești pașaportat direct în Azkaban) nu e doar o scăpare foarte supărătoare din perspectiva poveștii, dar transformă un joc ușor într-unul și mai simplu.
Hogwarts Legacy
Povestea e una care pare oarecum ruptă de evenimentele din restul seriei, deși poate că asta nu e un lucru neapărat rău. Din contră, poți să descoperi o serie de personaje care au fost doar menționate până acum. Problema este că doar questurile principale sunt cât de cât interesante, restul fiind în marea lor majoritate unele în care îți este cerut să cauți ceva și să-l aduc înapoi. Puzzle-urile pe care trebuie să le rezolvi sunt și ele simpliste, nimic cu care să-ți bați capul foarte tare. Lumea pe care o explorezi e măricică dar și cam goală, nu prea ai motiv să o explorezi mai mult decât pentru a ajunge la punctele la care se poate face fast travel. Dar când poți să zbori călare pe o mătură, cine mai are nevoie de fast travel.
Pentru cineva care nu e un fan al seriei, Hogwarts Legacy s-ar putea să pară insipid, un joc de duzină făcut de un studio care nu are un palmares foarte strălucit. Pentru un fan înrăit, Hogwarts Legacy probabil că e cam același lucru, dar hei, măcar poți să zbori pe mătură! Și ai și o mică grădină zoologică de care să ai grijă.
Hogwarts Legacy
