La începutul acestei luni a avut loc un eveniment destul de important în industria jocurilor video, anume The Game Awards 2022. Ca o mică paranteză, spre finalul evenimentului, în momentul în care Elden Ring a fost premiat la categoria Jocul Anului, un băietan de 15 ani a urcat pe scenă împreună cu Hidetaka Miyazaki și restul reprezentanților FromSoftware, a așteptat cuminte ca fiecare să-și termine speech-ul și înainte ca starostele, pardon gazda, evenimentului să anunțe finalul, a urlat în microfon că mulțumește tuturor și dedică premiul rabinului „ortodox reformat” Bill Clinton. Asta se întâmplă atunci când iei shitpostul de acasă și îl cari cu tine mândru peste tot. Oricum, nu despre asta e articolul, ci despre The Cult of the Lamb, un joc nominalizat la categoria Indie (categorie la care a câștigat un alt joc despre care am mai scris – Stray). Dacă nu existau premiile astea, probabil că nici nu aș fi auzit de The Cult of the Lamb.
Dacă, la fel ca mine, acum câțiva ani ai fost înnebunit după The Binding of Isaac, află că The Cult of the Lamb e un joc care sigur îți va plăcea. Ba chiar vei începe să cauți doar jocuri care se numesc The Blabla of Blablabla, poate-poate găsești ceva cel puțin la fel de fain (bag mâna în foc că dacă God of War avea un „the” la început, atunci sigur câștiga premiul cel mare la The Game Awards-ul de anul acesta).
Așa cum sugerează și titlul, personajul principal din The Cult of the Lamb e un miel, ultimul din specia sa, sacrificat în numele unor zei despre care nu ni se spune foarte multe. După ritual, mielul se trezește în fața unui alt zeu, întemnițat de restul, The One Who Waits („Cel ce așteaptă”), care-i spune că pentru a se reîntoarce la viață, mielul trebuie să facă un târg cu el. Pe scurt, trebuie să se reîntoarcă în lumea celor vii, să-si creeze propriul cult (cu ciraci, ritualuri, îndoctrinare, reguli, tot tacâmul) și să se lupte cu acei zei care l-au sacrificat.
Dacă până acum povestea pare una destul de tenebroasă, grafica jocului e cât se poate de kawaii. Mai toate personajele sunt niște animăluțe antropomorfe care îți dau misiuni de îndeplinit și te recompensează cu obiecte, resurse și credință, aceasta din urmă fiind similară cu experiența din alte jocuri, permitandu-ti să deblocheze diverse clădiri pe care le poți construi. Da, jocul are atât elemente de roguelite („cruciadele” împotriva celor care ți se opun), cât și de building sim. Adică trebuie să ai grijă de adepții tăi, să le dai de mâncare, să le asiguri locuințe, să le predici. Această parte poate să fie ușurată prin anumite ritualuri, care îți permit să hrănești pe toată lumea, grânele să-ți crească pe câmpuri instantaneu, toate construcțiile începute să se construiască singure și așa mai departe. Recunosc că în acest joc cruciadele sunt partea cea mai distractivă. Mecanicile de luptă sunt bine făcute și precum în Elden Ring (și alte jocuri soulslike), o să te tot rostogolești în jurul inamicilor până reușești să-i lovești suficient de mult. Spre deosebire de The Binding of Isaac, nu există permadeath, ci de fiecare dată când dai colțul te vei regăsi în fața portalului spre teritoriile controlate de tine, ceea ce va scădea mult din frustrarea resimțită atunci când se întâmplă inevitabilul.
În final, vă invit să susțineți producătorii indie de jocuri și să aruncați un ochi pe Steam pentru The Cult of the Lamb.
The Cult of the Lamb
