Să scrii un SF în care să arunci de-a valma specii extraterestre exotice e o treabă simplă. Tot ce ai de făcut este să-ți imaginezi niște figuri cât mai trăsnite: ochii în burtă, patru mâini, antene, nave și arme puternice, un zeu războinic la care se-nchină și tot felul de ciudățenii. Practic, ce-i așa complicat? Sunt tot niște oameni, doar că ai pus un costum pe ei.
Ei bine, nu. Dacă extratereștrii se reduc la o simplă spoială, atunci avem de-a face, după părerea mea, cu o operă de slabă calitate.
Pentru că a creiona specii extraterestre presupune, pe lângă aspectul fizic, lucruri care țin de psihologie, obiceiuri, valori, evoluție științifică, tehnologică, filosofică, relații sociale și un întreg ansamblu care să „umple” civilizația respectivă, dându-i o consistență cât mai apropiată celei a omenirii. În loc să fie o copie cu mască, să devină un concurent adevărat.
Becky Chambers reușește asta în romanul Un lung drum spre o planetă mică și furioasă, primul volum al seriei Wayfarer. Iar rețeta folosită este una simplă, dar extrem de utilă: prin intermediul unui nou venit la bordul unei nave, ne prezintă pe rând membrii echipajului și, cu ajuorul lor, speciile cărora le aparțin.
Fiecare ființă de la bord ascunde secretele sale, iar acestea sunt legate de specificul raselor cărora le aparțin. Autoarea are grijă să nu umple cartea cu infodump, aruncând la grămadă informații despre toate speciile și riscând, astfel, să provoace un amalgam în capul cititiroului. Dimpotrivă, își ia timpul necesar pentru a dezvolta intriga, inserând acele scene extrem de utile pentru a crea relațiile dintre personaje, chiar dacă par „umplutură” în desfășurarea acțiunii. Apoi, la momentul potrivit, provoacă o criză ce permite uneia dintre rase să ajungă în prim-plan și, astfel, s-o cunoaștem mai bine, să înțelegem mecanismele care stau în spatele particularităților ei.
Subiectul în sine nu e unul complex. Nava Wayfarer, care realizează tuneluri prin spațiu, permițând astfel desfășurarea de călătorii rapide între diferite regiuni cosmice, are nevoie de un nou membru al echipajului, atât din motive legate de volumul muncii, cât și pentru a-i permite accesul la un palier superior în afaceri.
La bord, alături de oameni obișnuiți, se află și unii afectați de probleme genetice, o Inteligență Artificială, o ființă cu dublă personalitate capabilă să se orienteze în spațiu în timpul tunelării folosind un virus ce induce o stare de profundă religiozitate, scurtând în schimb perioada de viață, precum și o specie de reptilă ce are nevoie de contact fizic constant, iar abordarea problematicii sexuale este foarte diferită de cea umană.
Nava primește misiunea de a deschide un tunel spre o zonă dominată de o specie beligerantă. O facțiune a ei pare dispusă să se conformeze uzanțelor celorlalte civilizații și să încerce să colaboreze cu ele. Dar drumul până acolo e lung, presărat cu peripeții și pericole.
Cartea conține o doză de speculație științifică suculentă, pe gustul amatorilor genului, dar fără a îngreuna excesiv lectura pentru cei mai puțin atrași de așa ceva. Personajele sunt bine creionate, au personalitate, iar relațiile dintre ele ridică o serie de probleme morale ‒ cele mai pline de miez fiind relațiile amoroase între membri ai unor specii diferite, ori între un om și o Inteligență Artificială, precum și dileme legate de onoare, binele făcut cu forța, ori drepturile ființelor.
Pentru mine, romanul a constituit genul perfect de lectură. O carte frumos construită, complexă, căreia autoarea i-a dat prilejul să se dezvolte, fără s-o grăbească. De altfel, a fost recompensat cu o serie de premii, printre care se numără British Fantasy Awards, Grand Prix de l’Imaginaire și Otherwise Award. Singurul lucru care mi-a diminuat plăcerea lecturii a fost, din păcate, traducerea. Dacă va fi să citesc și celelalte volume ale seriei, sunt șanse mari să prefer s-o fac în original.
Un lung drum spre o planetă mică și furioasă este, în opinia mea, o lectură recomandată pentru orice amator de space opera, fie că se află la primele cărți, sau are deja un bagaj mare în spate. E o poveste plină de culoare, amuzantă și profundă în același timp, dar, mai ales, luminoasă (chiar și în episoadele mai întunecate din cadrul ei). E un drum lung, dar extrem de plăcut.
Un lung drum spre o planetă mică și furioasă
de Becky Chambers
Editura Crux Publishing
Traducere din limba engleză de Alexandru Voicescu
ISBN: 978-606-763-106-7
Data apariției: mai 2017
Număr de pagini: 504
PREZENTARE
„Un tur de forță profund și uman.“ — The Guardian
„Un roman care poate readuce încrederea în science-fiction.“ — Tor.com
„Mai mult decât orice, este scris cu plăcere și plăcut de citit.“ — Claire North
Nominalizare la premiile Kitschies 2015 pentru „Cel mai bun debut“
Nominalizare la Baileys Women’s Prize for Fiction 2016
Nominalizare la Tiptree Award 2015
Nominalizare la British Fantasy Awards 2016, categoria „Best Newcomer“
Nominalizare la premiile Arthur C. Clarke 2016
Nominalizare la Grand Prix de l’Imaginaire 2016 pentru „Cel mai bun roman într-o limbă străină“
