După un prim volum reușit al unei serii fantasy, în care cititorul se familiarizează cu protagoniștii și crește alături de poveștile lor, vine partea mai dificilă. Ce va face autorul mai departe? Va oferi o ciorbă reîncălzită, încercând să capitalizeze de pe urma punctelor forte ale primei cărți? Sau va îndrăzni să dezvolte povestea, lucru venit la pachet cu riscul de a pierde o bună parte dintre cititorii ce nu doreau mai mult, ci doar aceeași rețetă reluată din nou și din nou?
Sulița deșertului (Seria DEMON, partea a II-a)de Peter V. Brett
Peter V. Brett preferă a doua variantă. Primul roman prezintă o poveste á la Tolkien, centrată pe transformarea unor oameni obișnuiți în eroi mai mult sau mai puțin fără voie, a căror misiune este de a lupta contra răului. Ei se mișcă într-o lume ce are propriile ei reguli politice, sociale și economice, dar folosite doar ca decor. În al doilea și al treilea volum, cadrul trece în prim plan. Mecanismele sale ne sunt devoalate treptat. Protagoniștii nu mai fac doar ceea ce doresc, ce vine din puterile lor în creștere, ci sunt nevoiți să învețe dansul intrigilor politice, în fața cărora abilitățile dobândite se dovedesc inutile. Ei pot lupta, punctual, cu miezingii, dar pentru a salva întreaga omenire au nevoie de strategii ce implică toate regatele, negocieri, alianțe și compromisuri.
E o lume ce le apare străină, căreia nu-i înțeleg regulile. În acest punct, seria trece din simplistul joc al eroului mereu îndreptățit la o moralitate mai complexă, mai profundă, a binelui și răului privite ca noțiuni relative. Este un pas firesc, atâta vreme cât protagoniștii primului volum nu fuseseră fără pată, ci apăruseră într-un joc de lumini și umbre, cu calități și defecte.
În sprijinul acestui demers, autorul aduce un alt personaj. Jardir, conducătorul krassienilor, a contribuit la transformarea lui Arlen Bales în Omul pictat (atât din postura de prieten, cât și, ulterior, de dușman). Cu o religie și un sistem social puternic ancorate în lupta contra miezingilor, acest popor – trăgându-și inspirația din cultura arabă – consideră că are datoria de a uni toate regatele pentru lupta finală împotriva demonilor. Acolo unde scopul și mijloacele lor sunt acceptate, procesul e pașnic. În rest, se transformă într-un război sfânt, prin care necredincioșii sunt aduși pe calea cea dreaptă.
Astfel, războiului nocturn contra miezingilor i se adaugă unul la lumina zilei, între oameni. Se pot face nenumărate paralele cu evenimente istorice mai vechi sau mai noi, mai ales prin prisma faptului că fiecare tabără consideră că are dreptate și o socotește pe cealaltă vinovată că, în loc să ajute omenirea să câștige lupta, o slăbește.
Brett adoptă o tehnică aparte. Începutul volumului al doilea îl aduce în prim-plan pe Jardir, cu învățăturile copilăriei, antrenamentele adolescenței, maturizarea, ascensiunea și preluarea puterii în Krasia datorită abilităților sale diplomatice, secondate de intrigile principalei sale soții, Inevera. Astfel, sunt reluate o parte dintre evenimentele tratate în primul volum cu ocazia periplului lui Arlen pe acele tărâmuri, conferindu-li-se un sens mai profund prin amplasarea într-un cadru larg, detaliat, văzut și din perspectiva opusă respectivului protagonist.
Războiul la lumina zilei (Seria DEMON, partea a III-a)de Peter V. Brett
În mod similar, începutul volumului al treilea se concentrează pe soția principală a lui Jardir, Inevera – modul cum ajunge la putere, cum devine tot mai pricepută în magia hora și în manipularea anturajului soțului ei pentru a-l transforma într-un simbol, Izbăvitorul așteptat de acel popor religios. În modul Armadaacesta se trasează o nouă tușă, noi umbre poveștii lui Jardir relatate în precedenta carte și, implicit, aventurilor din primul roman, odată cu sosirea lui Arlen. Demersul poate fi deranjant și descurajant pentru unii cititori. La începutul fiecărui nou volum, în loc ca acțiunea să meargă mai departe, ei călătoresc întâi în trecut, preț de câteva zeci sau sute de pagini, reluând, din altă perspectivă, evenimente deja relatate. Pe de altă parte, însă, asta contribuie la transformarea seriei într-una mai complexă și corectează problema unor aspecte pe care autorul nu le-a luat în calcul inițial, dar devin necesare pentru dezvoltarea poveștii. În loc să le insereze artificial și, posibil, superficial, el apelează la această tehnică narativă, dând senzația că așa a vrut să construiască povestea, în acest mod alambicat. Iar asta aduce o doză de originalitate.
Pentru protagoniștii primului volum, povestea devine aparent mai lipsită de exotismul tipic unui fanatasy-basm. Ei nu mai sunt rebelii ce nu respectă reguli, ci trebuie să-și asume învățarea dansului social, a jongleriilor diplomației. Trecuți de vârsta aventurilor, ei încep să se confrunte cu problemele aduse de maturitate – nu doar în planul general, al diplomației, urcării pe scara socială și creșterii abilităților magice, ci și în ceea ce privește viața privată, cu aspectele sale „banale”: familie, muncă, responsabilități, împărțirea loialității. E de apreciat modul cum reușește Brett să analizeze, în cazul fiecăruia, lupta interioară între impulsurile egoiste și asumarea unei imagini pe care cei din jur și-o creează despre ei. Arlen devine, în ochi multora, Izbăvitorul – lucru care va conduce la un conflict între el și Jardir, cel din urmă având o aură oficializată de religia poporului său. Erezia trebuie distrusă, dar Arlen a descoperit puteri la care Jardir nu poate decât să viseze, în timp ce krassianul deține o serie de artefacte antice extrem de puternice și cunoaște multe lucruri din studiul scrierilor străvechi. Între cei doi confruntarea este inevitabilă și întreaga lume așteaptă puctul culminant, când se va afla cine este adevăratul Izbăvitor ce trebuie urmat în lupta contra miezingilor.
Aceștia din urmă ies și ei din umbră, căpătând profunzime, trecând de la stadiul de Bau-Bau, folosit doar pentru a justifica un conflict, la cel de societate complexă, bazată pe o serie de principii care le impun distrugerea omenirii. Apar în poveste metamorfii și mentalii, cu puteri ce le depășesc pe cele ale muritorilor de rând – iar autorul oferă explicații plauzibile pentru faptul că n-au apărut anterior în poveste.
Al doilea și al treilea volum conferă complexitate seriei, autorul găsind „trucurile” care-i permit să adauge din mers elemente inexistente în prima carte, dar necesare pentru a ieși din zona unui simplu quest într-o confruntare Bine contra Rău.
