Dezvoltat ca subgen al literaturii fantasy, urban fantasy se remarcă prin suprapunerea elementelor ficționale peste repere geografice reale, prezența unor creaturi mitologice și specularea unui conflict între oameni și locuitorii celorlalte lumi imaginate. Cu rădăcinile în scrierile victoriene cu accente supranaturale, înglobând interesul sporit al autorilor britanici spre folclorul german ori scandinav, fantasticul urban s-a alimentat și din pulp-fiction, ce abundă de romantism, mister, cu înclinație spre horror și science fiction, conturându-și tot mai puternic trăsăturile definitorii.
Încă de la primele menționări ale acestui subgen, la începutul secolului al XX-lea, reflecta o apreciere nostalgică a unor locuri sau regiuni. Magia era prezentă atunci când planul temporal era unul trecut sau viitor, însă majoritatea textelor încadrate în această categorie tratau fapte din realitatea imediată momentului scrierii, conferind valențe noi unor evenimente sau fenomene trecute cu vederea de omul obișnuit.
N-aș fi apelat la introducerea de mai sus dacă trilogia lui Daniel Timariu nu s-ar fi încadrat perfect în subgenul descris mai sus, adaptat, însă, unei lumi moderne, cu un stil fluent îmbunătățit, de la volum la volum, de un povestitor desăvârșit.
Dacă în „Tenebre. Cazul Laura” cititorul abia se familiariza cu stilul de viață al eroului Theodor Alexandru Anghel, apt de a se deplasa printr-o Timișoară văzută și una nevăzută, în „Tenebre. Labirintul” s-au lămurit anumite întâmplări din trecut. Echipa formată din detectivul amator și credinciosul câine Qiqirn rezolvă mistere din ambele lumi, cu ajutorul înțeleptului satir Otis, fumătorul de narghilea. Acesta, ca un profesor de modă veche, nu oferă direct soluțiile, ci îl îndrumă pe calea cea bună în descifrarea indiciilor. De altfel, „Taverna Satirilor” e locul unde omul nici mort-nici viu întâlnește personaje mitologice din folclorul popoarelor ce au influențat, de-a lungul vremii, Banatul.
Tenebre. Miercuri stă sub semnul cifrei 3: acesta e numărul de ordine din serie, poartă numele celei de-a treia zile a săptămânii (dar nu întâmplător), echipei formate din om și câinele cu patruzeci și două de forme i se adaugă vehiculul Prima, un autoturism dotat nu doar cu gândire, ci și cu simțire, iar pe lângă Timișoara văzută și Lumea Tenebrelor, apare o a treia dimensiune, o realitate virtuală care-și poate schimba coordonatele în funcție de puterile ființelor mitologice capabile să se întrupeze acolo.
Miza celei de-a treia cărți pare a fi găsirea unui obiect, clientul venit în biroul lui Anghel fiind un reprezentant al Miercurienilor, o organizație patronată de zeul comerțului. Precizarea că obiectul încă nenumit a fost pierdut, nu furat, misterul ce planează în jurul identității acelui lucru, face investigația mai anevoioasă decât de obicei. Punctul de echilibru dintre știință și imaginație, dintre pasiune și rațiune, pare a fi muchia unei monede de aur „turnată în focul iadului, răcită de suflul îngerilor”. Mergând pe urmele ei, echipa de detectiv-câine-mașină pătrunde în lumea vampirilor, a vrăjitoarelor, ba chiar dă piept cu Legiunea Haosului, condusă de misteriosul Drăgnea, căpetenia unei legiuni de draci puși pe furturi și înșelăciuni.
Deși poate părea ciudat, locul unde omul-neom își găsește liniștea este casa vrăjitoarelor, sentimentele lui pentru frumoasa Crystal Dezordine părând a avea mai multă greutate, odată cu trecerea timpului. Încă de la primul volum, i-am mărturisit lui Daniel că am fost fermecată de onomastica personajelor: goblinii Penbels și Negru Fastfuel, demonița Elsa Poisonfever, însă ceea ce mi-a mers la suflet a fost alegerea numelor vrăjitoarelor, tipic românești: Alba Mătrăguna, Aspra Vârtelnița, Timida Franjurăreasă și Crystal Dezordine. La un moment dat, mi-a spus că, cea din urmă, fiind mai tânără, era mai umblată prin lume, ceea ce-i permitea un nume englezesc. Dar, probabil, acesta nu era singurul lucru ce o deosebea de celelalte: era capabilă de simțire, de înnodarea unei relații cu un suflet pierdut între două lumi.
Dacă, în volumele anterioare, Anca Morisena, demonul primordial, regina succubus, ne fusese înfățișată ca o crudă conducătoare a Agenției Naționale Pentru Evaluarea Lumii Tenebrelor (pe scurt, ANPELT), cea căreia agenții Marius și Sorin se supuneau orbește, în cel de-al treilea volum are capitole dedicate, demontându-i puțin aura diavolească, accentuând slăbiciunile și tentațiile cărora trebuie să le reziste un astfel de personaj ajuns atât de puternic prin propria voință, prin lupta continuă cu forțe malefice mai puternice, devoalându-i, puțin câte puțin, latura umană, dar și sursele din care-și trăgea forța.
Theodor Anghel e îndrumat de bătrânul Otis spre Aura, regina ştimelor, mama știmelor tuturor caselor din Timișoara. Ea îi călăuzește printr-un tunel de cărămidă, un loc sacru, magic, o bibliotecă ascunsă, căci fiecare cărămidă e inscripționată cu fragmente din cărți vechi, pierdute de oameni, ce pot fi citite numai de inițiați.
Prin subteranele Timișoarei, Alex se alege cu un nou prieten, gnomul Sebastian sau Popip, ce se arăta în lumea oamenilor sub forma unui tatuaj. Astfel, cercul personajelor mitologice se lărgește, de luat în seamă fiind și Ceasulrău, un povestitor care poate vrăji orice ființă cu istorisirile lui din alte și alte lumi.
E foarte greu de recomandat o astfel de carte fără a dezvălui măcar un pic din misterul ce pare ascuns omului obișnuit, dar pare la îndemâna celui ce poate călători prin Lumea Tenebrelor. Mesajul mi s-a părut a fi căutarea unui echilibru între cele două lumi, cea văzută și cea nevăzută, necesitatea unei căi de dialog, mijlocit de personajele cu puteri speciale, astfel încât lumea să meargă mai departe. Un om cu jumătate de viață e prins în lupta dintre nimfe, strigoi, vârcolaci și călugări, e vrăjit de forța legendarului Pavel Chinezul dar e surprins de alegerile acestuia.
Sunt mai multe fire narative, investigația lui Anghel interferează cu conflictul dintre Anca Morisena și Umbra Orașului, latura omenească a detectivului e cât pe ce să încline balanța în favoarea răului, vrăjit fiind de vampiri sau de legiunea de draci, însă dincolo de toate răzbate nevoia de iubire, așa cum o simte orice muritor: pentru un oraș de care se simte legat oricât de departe s-ar duce vreodată, de o femeie frumoasă înzestrată cu puteri speciale, de ființe venite din timpuri imemoriale doar ca să ne atragă atenția că lumea, așa cum e ea acum, nu ne aparține. Suntem rotițe mici în angrenaje uriașe, iar monedele de schimb, oricât ar fi de tentante, ar trebui ignorate în favoarea armoniei, a căutării unei căi de dialog, căci misiunea noastră e să menținem acea monedă în mișcare, să n-o lăsăm niciodată să cadă pe o față sau pe cealaltă, pentru că asta ar putea însemna dispariția unor universuri.
Tenebre.Miercuri, editura Tritonic, 2019.
