Pe vremea când nu eram implicat în mișcarea SF&F de la noi, îmi doream să fi știut ce și unde apare. Unde aș putea citi povestiri, știri, articole. Nici în materie de cărți lucrurile nu erau tocmai roz. Dădeam întâmplător în librării peste o nouă colecție de gen, despre care nu știam de când începuse să publice și, când dispărea, îi căutam luni de zile noile apariții până mă lămuream că nu mai am ce căuta.
E drept, toate astea se întâmplau în târgușorul de provincie unde-mi duceam veacul, iar internetul nu era ce e acum. Pe de altă parte, chiar și în ziua de azi, unele edituri și reviste se comportă ca și cum tot eu, cititorul, ar trebui să le caut, să scormonesc după ele, în loc să-mi vină în întâmpinare, să-mi strige „Hai, încearcă-mă și pe mine!” Trăim în continuare cu mentalitatea păguboasă că alții trebuie să ne descopere, nu că suntem o picătură într-un ocean și că, dacă vrem să fim văzuți, trebuie să atragem atenția asupra noastră. Cititorul și omul de marketing din mine ar avea multe de zis despre asta, dar o las pentru altădată.
Scopul articolului de față este să-i arate unui Lucian, aflat în cine-știe-ce alt târgușor de provincie, pasionat de SF&F, ce și unde ar putea găsi. Adică așa cum îmi doream eu, în urmă cu ani. Poate e un demers inutil, poate îi va fi de folos cuiva.
În ceea ce privește revistele de gen, le-aș grupa pe criterii diferite. Avem, bunăoară, revistele de cenaclu (pentru mine, ele constituie motiv de nostalgie, deoarece îmi amintesc de fanzinele similare din perioada comunismului). Una dintre ele apare în Brăila și se numește ArtZone. Publică autori din cenaclul local și, după cum dă impresia prima apariție, vrea să aibă numere tematice. Helion este o revistă cu vechime în România și apare la Timișoara, într-un regim de 2-3 numere duble pe an. Sumarul este bogat și diversificat. Preponderent, publică acolo autorii cenaclului omonim, dar sunt și scriitori din țară, ori rubrici care readuc în atenția cititorilor scrieri mai vechi. La Craiova apare lunar Orionel, un mini-fanzin, după cum se intitulează, ce conține câte o singură proză și, desigur, ilustrații realizate de talentații desenatori locali. Principalul dezavantaj al acestor publicații este accesibilitatea ‒ sunt disponibile unui cerc restrâns de apropiați. O excepție apare la Helion, care are și o versiune Online, cu zece numere pe an, deși între cele două publicații există deosebiri semnificative.
Există, apoi, reviste axate preponderent pe publicarea de povestiri, cu un sumar bogat și diversificat. CSF este revista editurii Pavcon, ce merge în siajul colecției omonime și apare o dată la două luni. Autorii incluși sunt doar români și, în marea lor majoritate, sunt dintre cei care publică la editură. Dar există și autori externi, articole, poezie, ori interviuri. Galaxia 42 publică autori români și străini, articole științifice, știri, interviuri, fragmente de roman, recenzii de carte / film / jocuri / BD și apare de zece ori pe an.
Gazeta SF este o publicație, să zic așa, generalistă, care apare o dată la două săptămâni și conține un număr relativ redus de materiale per număr. Pentru cei care sunt familiarizați cu vechea ediție, aceasta are un cu totul alt profil. Tot aici cred că va intra și Ficțiuni.ro dacă-și va relua activitatea, așa cum a anunțat, și-și va păstra profilul dinaintea opririi temporare.
Mai există, apoi, revistele oarecum „de nișă”. Spun „oarecum”, deoarece nu vreau să se înțeleagă din asta că ar fi nesemnificative, ci pentru că au anumite particularități prin prisma direcției urmate. Planu’ 9, deși este tot o publicație „de club”, merge în direcția pop-culture și pulp-fiction: fan-fiction, bandă desenată, recenzii de anime, manga și jocuri video. De cealaltă parte, UtopIQa se poziționează în zona aflată undeva între fantastic și mainstream, incluzând și ea povestiri, articole, eseuri. Interesant este că, deși se află într-un fel la capete opuse ale spectrului (una dintre ele la granița „soft” a SF&F-ului, acolo unde acesta se îmbină cu realismul, iar cealaltă în latura pasionaților de „ciudățenii”, acei geeks), există unii colaboratori care oferă materiale ambelor. Cele două reviste apar trimestrial.
Deși nu e revistă, aș include în înșiruirea mea și Blogul de Sefe, deoarece pasionații genului pot găsi aici informații extrem de pertinente și bine documentate. În plus, blogul a anunțat că va începe și el să publice povestiri. Tot în categoria bloguri intră și Assassin CG (unde apar opinii despre povestiri SF publicate în diverse reviste, precum și informații despre viitoare filme de gen), Biblioteca lui Liviu (unde sunt anunțate noutățile editoriale și se pot citi fragmente de romane), respectiv Jurnalul unei cititoare (cu recenzii de cărți). Deși ultimele trei sunt bloguri „generaliste”, conțin o componentă importantă dedicată SFFH-ului.
În ceea ce privește cărțile, aici lucrurile sunt un pic mai complicate. Există o serie de edituri care publică și SFFH printre altele (Polirom, RAO, Tritonic, Up, Herg Benet, Quantum Publishing etc.). Dar, nefiind ceva constant, nu voi insista asupra lor. La ora actuală, din câte știu eu, edituri care publică în regim constant cărți de gen sunt doar patru.
Două dintre ele scot doar traduceri: Armada și Paladin. Aici pot fi găsite atât cele mai noi cărți de succes de afară, cât și cărți și serii de referință din istoria genului.
Celelalte două publică autori români: Crux Publishing și Pavcon. La cea dintâi pot fi găsiți preponderent autori consacrați, ori dintre cei care merg în direcții mai, să zic așa, weird, în timp ce a doua, chiar dacă are și autori consacrați, reprezintă și o rampă de lansare pentru cei aflați la început de drum (și are, așa cum am spus, o revistă conexă colecției).
Din ce știu eu, cam asta este ceea ce poate găsi un pasionat de SF&F de la noi. Care dintre ele s-ar dovedi pe gustul său, pe care le-ar considera de calitate și pe care nu, asta va concluziona fiecare pentru sine, după ce le va citi.
Iar mie nu-mi rămâne decât să vă invit să parcurgeți numărul curent al revistei Galaxia42. Vă întâmpinăm cu proză românească și străină – printre povestiri o veți găsi și pe câștigătoarea premiului Nebula de anul acesta, semnată de John Wiswell, pentru care îi mulțumim Elizei Filimon! – dar și cu un număr mare de cronici, eseuri și alte articole interesante, despre cărți, filme, bandă desenată sau domenii ale științei. Vă dorim lectură plăcută!
1 comentariu
Da, bărbate! Corect!
Toți scriem pentru a fi citiți. Ce ne mâncă pe noi, acolo, prin inghinalele cerebelului, voim a fi aflate de tot poporu, ce zic… galactic frate, lectură obligatorie pentru prințesa Leia, între episoadele trei și patru.
E o dorință sinceră.
Și atunci facem ceea ce este necesar. Oferim rodul visărilor noastre oamenilor de specialitate. Cu toată încrederea.
Mai mult de-atât, cum fac unii, caravane, carnavaluri, în care-și expun și se expun, precum moaștele lu’ Parascheeva, cam cum s-a agitat Teudoara acu’ ceva timp, pentru câțiva firfirici și pupare de icoane, mi se pare prea mult, ca să nu zic jignitor.
La urma urmei, dacă tot voi a-ți asigura nemurirea, nu-i musai să scoți cinci cărți din pușcărie, ci doar să le trimiți la BNR.
Dacă e ceva acolo, poți fi sigur că, postum, ți se va ridica statuie, dacă nu… cacartărescu.