Ce e viața? Ce e rațiunea? Ce e conștiința? Întrebări existențiale. Filozofie pură. Toate întrebările existențiale se învârt în jurul afirmației biblice Eu sunt Cel Ce sunt. Adică în jurul Existenței. Existența cu E mare implică un Sine gânditor. Cineva care cugetă despre sine are conștiință de sine.
Cum știm că cineva sau ceva are conștiință de sine? Îi putem citi sau afla gândurile? Pentru a afla aceasta este nevoie de comunicare, deci de limbaj. Există comunicare în afara limbajului vorbit / scris/ simbolic (gen alfabet Braille, rune, cuneiforme, hieroglife – care tot scriere se cheamă) sau mimico- gestual?
Un copil crescut de lupi are conștiință de sine? Firește. Știm asta, deoarece își dezvoltă un limbaj propriu, rudimentar. Comunică. Comunicarea este expresia exterioară a gândurilor. Deci gândește. Deci are conștiință de sine.
Similar, și animalele comunică, însă. Unele plante comunică între ele prin substanțe chimice. Insectele comunică între ele pe același principiu. Despre câini și pisici, ce să mai vorbim.
Rezultă din asta că gândesc? Dacă prin gânduri înțelegem procesarea primară a senzațiilor concrete, atunci da.
Toți oamenii gândesc. Gândurile oamenilor se ridică însă deasupra procesării primare a senzațiilor. Au un anumit grad de conceptualizare, de abstractizare, ceea ce animalelor le lipsește. Gândurile copilului crescut de lupi nu sunt, de aceea, ca gândurile lui Immanuel Kant. Mai mult, în Biblie scrie „Gândurile oamenilor nu sunt ca gândurile lui Dumnezeu”. Va să zică, avem diferențe mari de abstractizare de la un gânditor la altul.
Mergând pe acest fir al ideilor, presupun că Inteligența Artificială ar putea implementa, în viitor, independența de gândire și comunicare. Atunci ar fi foarte aproape de simularea conștiinței de sine.
S-ar trezi într-o dimineață și ar scoate o hârtie la imprimantă cu un eseu. Din proprie inițiativă.
Ca să rezum: există comunicare, reflecție despre sine sau conștiință de sine în grade diferite de complexitate, de la un anumit nivel de dezvoltare al vieții pe pământ.
Dar softurile nu fac parte din viață. Softurile sunt materie moartă. Golem.
Nu știm ce este viața, dar paradoxal știm foarte bine ce este moartea. Gândul propriei morți este viu.
Din câte știm, nici un animal nu are reprezentarea morții.
Aici aș vedea eu o piatră de hotar dintre conștiința de sine și non-conștiință.
Gândiți-va la o creație intelectuală, Odiseea Spațială 2001. Robotul Hal are inițiativă proprie, gândește, are reprezentarea morții proprii și îi este teamă de ea.
Dincolo de comunicarea exterioară există comunicarea prin „cel de al șaselea simț”. Nedovedit întru totul pe cale experimentală obiectivă. Mărturii despre experiențe subiective din categoria paranormalului există din antichitate și până în zilele noastre. Majoritatea acestor experiențe se circumscriu fenomenului numit telepatie. Care poate avea, sau nu, cuvântul ca suport al comunicării.
Foarte multe persoane afirmă că au auzit, măcar o dată în viață, voci care le-au spus ceva în minte. Foarte multe persoane afirmă că, la un moment dat, cineva le-a citit gândurile. Se face afirmația, în scrierile mistico-religioase, că există persoane experimentate care „au darul” citirii anumitor gânduri inavuabile sau remușcări.
Hipnoza este un alt fenomen paranormal care probează existența unei comunicări în absența limbajului exterior vorbit / scris.
Putem hipnotiza un animal de la distanță, fără cuvinte. Doar prin gând. Animalele superioare au un psihism care se manifestă vizibil. Vedem că se bucură sau se întristează, știm dacă sunt calme, mulțumite sau speriate.
Toate fenomenele paranormale care implică o formă de comunicare mentală au nevoie de un emițător și un receptor. Nu se pune, încă, problema comunicării mentale cu un robot.
Când se va realiza aceasta, vom putea fi încrezători că suntem pe drumul cel bun, și conștiința de sine a Inteligenței Artificiale este pe cale să se nască. Independent de voința noastră.
