Clarkesworld Magazine a anunțat că, momentan, nu mai primește texte. Motivul? O serie de persoane ar fi apelat la chatboți pentru a scrie povestiri SF pe care să le trimită publicațiilor de profil – totul în contextul unei perioade în care multă lume „se joacă” cu aceste pseudo-Inteligențe Artificiale.
Pentru unele persoane, performanțele acestor chatboți reprezintă o realizare de excepție, un pas important în progresul omenirii. Pentru alții, este un motiv de teamă – că IA-ul ne va lua locul, ba chiar, poate, va ajunge să ne extermine. Există și cei care consideră că, oricât de mult ar evolua o IA, nu va putea înlocui un om când vine vorba despre artă.
Ultima afirmație e scoasă adesea la înaintare când se vorbește despre diferența dintre om și IA. Noi avem ceva special, ce rațiunea IA-ului nu va putea egala vreodată. Oricât se va strădui, IA-ul va obține un rezultat „rece”, lipsit de personalitate, de profunzime, de acea unicitate pe care doar un om i l-ar putea conferi. Creațiile noastre artistice sunt rodul talentului înnăscut, al muncii, al experienței de viață, al culturii noastre generale, al personalității, trăirilor, inventivității, inspirației de moment, conjuncturii, mediului, valorilor societății în care trăim, schimbărilor chimice din corpul nostru etc. Cum ar putea mima vreodată o IA un mecanism atât de complex? Pentru că – nu-i așa? – ne e greu să concepem că o IA ar fi capabilă de altceva decât să copieze arta.
Și totuși, elementele enumerate anterior care duc la crearea unei opere de artă nu reprezintă rodul hazardului, a unei aruncări de zar. Există, de exemplu, scriitori consumați de pasiunea interioară în timp ce scriu un pasaj menit să zguduie inimile cititorilor. Dar există și autori care au deprins tehnica scrisului suficient de bine încât să știe cum ar trebui construită o scenă pentru a obține de la cititor reacția dorită. Și-și duc la capăt sarcina rămânând detașați.
O IA capabilă să proceseze o cantitate imensă de opere și de studii de critică literară n-ar putea ajunge să învețe să dozeze exact ingredientele necesare pentru a-l face pe cititor să sufere alături de personajul preferat, ori, dimpotrivă, să râdă în hohote, să trăiască acțiunea cu sufletul la gură, ori să se înfioare în fața unui scenariu horror?
Da, se poate aduce argumentul că nu vom vorbi despre o scriere „venită din suflet”, ci de una fabricată. Dar problema care se pune este cum va fi ea receptată de cititor, de privitor (în cazul artelor vizuale), de ascultător (în cazul muzicii) etc. Dacă majoritatea consumatorilor acelei arte va avea trăiri similare indiferent dacă artistul e om sau IA, atunci toată despicarea firului în patru se va dovedi inutilă. Arta „artificială” își va croi drumul alături de cea umană. Dacă vom corela asta și cu o societate care pare să se îndrepte în direcția unui cosumerism particularizat la nevoile fiecărui beneficiar, IA-ul își va găsi, probabil, locul. Comanzi o anumită operă de artă și primești un produs ce e doar al tău, te reprezintă.
Ce va însemna asta pentru cultura omenirii? Greu de intuit. Cum e foarte probabil ca oamenii să continue să creeze și ei, e posibil ca tot ceea ce luăm de bun acum în materie de artă să cunoască niște schimbări radicale, în urma cărora atât oamenii, cât și IA-ul, să ajungă să conviețuiască și în ceea ce privește acest aspect.
Desigur, unii vor spune că nu va fi același lucru, câtă vreme pentru oameni nevoia de a crea artă este ceva organic, o necesitate, în timp ce pentru IA nu ar fi așa. Și că asta va stabili clar supremația umană în domeniu. Acest argument este contrazis de industria filmului și a cărții, unde se merge pe rețete care au demonstrat că sunt pe gustul marii mase a consumatorilor. Da, originalitatea este și ea apreciată, dar produsul apreciat de cei mai mulți e cel în care se va investi preponderent. Prin urmare, dacă IA-ul va fi capabil să înțeleagă „ce vrea consumatorul”, nu va avea nicio problemă să devină un artist de succes.
Va însemna asta că e bun, că e rău? Vom vedea. În cel mai rău caz, cei care-i vor critica opera vor fi persiflați, considerându-se că nu sunt capabili să înțeleagă arta modernă. N-ar fi nimic nou.
