Sub influența cofeinei care-i mai deșteptase simțurile, Adelind îl cercetă atent, măsurându-și răspunsul. Trăsăturile ei ascuțite, accentuate de epuizare, împietriră. Îi era limpede că bărbatul din fața ei se referea la potențialul pericol de a supăra niște indivizi influenți și la posibilitatea descoperirii unor planuri sinistre. Chiar dacă primise câteva zile libere de la birou, Adelind înțelegea că nu avea timpul, mijloacele, resursele sau energia necesare să pornească într-o aventură alături de un individ necunoscut pentru a dezlega mistere. Era absurd. Ce puteau face o arhitectă și un negustor de antichități împotriva unei… secte? Avea să se ducă la poliție și să le spună tot ce știa. Asta stătea în puterea ei. Restul…
Din neant, imaginea trupului spânzurat al lui Amos i se ridică în fața ochilor ca o sentință. Ocheada, gura și nările i se încordară pentru o secundă, apoi buzele-i roșii eliberară cuvintele:
– De ce? se auzi vorbind cu o voce care nu i se mai părea a ei.
Se ridică din nou, cu bărbia în sus și ochii mijiți, bine înfiptă pe picioare, cu aceeași atitudine de sfidare politicoasă pe care o afișa și constructorilor de pe șantier când le solicita, respectuos dar ferm, rapoartele de lucru pentru șeful ei.
– Poftim?
– De ce te oferi să ajuți o femeie cunoscută aseară, în împrejurări neobișnuite, să dezlege misterul morții celui mai bun prieten al ei? Ce câștigi din asta? Un nou favor din partea chestorului Harrow? Un interviu pompos în jurnale? Reputație în oraș? De ce eu și de ce acest caz? Dacă mai există alte patru victime pe lângă Amos, așa cum ai zis, de ce nu îți oferi serviciile familiilor lor? Și cum crezi că te-aș putea răsplăti, în cazul în care nu lucrezi pe gratis?
Ruan nu-i răspunse, nu mișcă, ci doar o scrută cu privirea lui incandescentă. Se fixară unul pe celălalt clipe care ei i se părură interminabile. Într-un târziu, bărbatul își acceptă înfrângerea printr-un gest care, în altă situație, lui Adelind i s-ar fi părut adorabil: ridică din umeri și zâmbi, ca un puști prins în timp ce făcea o șotie. Apoi, fără un cuvânt, o invită să își reia locul de pe fotoliu. Tocurile ei țăcăniră pe pardoseala în carouri de marmură monocromă, în ritmurile unei alte melodii.
– Ce-ai face dacă ți-aș spune că Anador nu încearcă să suprime potențiale organizații religioase, ci ascunde și îngroapă, de fapt, informații și dovezi care confirmă existența supranaturalului?
– Ți-aș răspunde că fie ai citit prea multe cărți, fie că ești puțin paranoic, fie ai participat la prea multe anchete și acum vezi supranaturalul peste tot, unde e și unde nu e. Ai și dovezi, sau numai vorbim ca să avem un subiect de discuție? îi replică ea pe un tot vădit iritat.
– Cu dovezile e mai dificil, momentan. Pot începe să-ți arăt unele lucruri sau să-ți explic altele, dar numai dacă accepți ajutorul meu. E ilegal tot ce vorbim noi acum, ești conștientă… Anador nu-și bate capul cu chestii minore, dar, în situația în care ne găsim noi, discreția e de preferat.
– Tot nu mi-ai spus de ce vrei să mă ajuți pe mine, schimbă ea subiectul.
– Pentru că ăsta sunt eu, eroul oamenilor de rând, pe care îi sprijin cu orice ocazie. Doar ai citit ziare toată noaptea, ai aflat că asta fac, îi zâmbi el ștrengărește.
– Domnule Freejoy, îl repezi Adelind, strângându-și pumnii în poală și încercând să își păstreze calmul care o părăsea cu aceeași viteză cu care lacrimile îi reveneau în ochi, nu mai am timpul și resursele sufletești să mai continui această conversație. Nu mai pot! Fie voi face o criză de nervi, fie voi leșina de epuizare în următoarele momente, așa că haideți să scurtăm povestea! Ce doriți de la mine și pentru ce motiv? Acum sau niciodată!
Ruan o privi din nou lung, fără să scoată un sunet. Pentru o clipă, fetei i se păru că își ținea și respirația. O măsură din cap până în picioare, părând nehotărât. Apoi izbucni, revărsând asupra ei o cascadă de cuvinte:
– Vreau să te ajut, ca moartea lui Amos și a celorlalți patru nefericiți să nu rămână nerăzbunate. Vreau să trăiesc într-un loc liniștit, lipsit de probleme, unde există justiție și legi, un loc în care nu se comit crime în numele vreunei zeități închipuite de meschinăria și ura unor înapoiați. Vreau libertate și progres. Vreau să fiu lăsat în pace să-mi văd de ale mele, în ciuda faptului că sunt un soi de persoană publică. Or, Cadizul este pe cale de a deveni scena unei piese grotești. Cineva pune în pericol tot ce îmi doresc eu, tu, și întreaga populație. Dacă există indivizi sau organizații implicate în supranatural – care, așa cum îți ziceam, există, iar pentru asta va trebui să mă crezi pe cuvânt – ăștia toți trebuie găsiți și opriți, înainte ca alți oameni ca Amos să moară fără nici un rost! Vreau ca toți cei vinovați de ce se întâmplă în oraș să fie pedepsiți pe măsura faptelor lor – pentru că faptele lor s-ar putea să-ncurce afacerile mele, or, asta e inacceptabil! Și apoi, tu, dintre toți oamenii, știi cât de mult ținea Amos la adevăr și la descoperirea lui. Tu ar trebui să fii prima care să se lupte să afle ce s-a întâmplat cu el de fapt. Și nu! Nu ne putem baza pe poliție sau pe Anador. Primii sunt înceți, ca să nu le spun leneși, iar ceilalți vor măslui cărțile în așa fel încât adevărul să nu fie aflat niciodată pe de-a-ntregul. Iar tu și cu mine, în concluzie, vrem același lucru: să-i oprim pe acești indivizi să mai distrugă și alte vieți, inclusiv pe-a mea și pe-a ta! Fii atentă aici! Dacă cei care l-au făcut pe Amos să se teamă pentru viața lui se vor gândi să te elimine și pe tine mâine, din simplul motiv că erați apropiați? Dacă eu pot presupune că Amos ți-a dezvăluit ceva care să-i incrimineze, chiar și din greșeală, imaginează-ți la ce se gândesc ei!
Ruan se opri, răsuflând din greu, de parcă discursul i-ar fi epuizat toată energia. Ochii lui oranj, nenaturali, luceau cu o sălbăticie pe care nu i-ar fi bănuit-o nimeni din comportamentul sau atitudinea de zi cu zi. Până și trăsăturile i se modificaseră cumva, devenind mai aspre, mai animalice. Inima lui Adelind începu să bată mai tare, dintr-o uimire amestecată cu teamă și fascinație. Înțelegea argumentele lui, în ciuda felului dezlânat și agresiv în care i le prezentase, dar nu se putea abține să nu observe absurdul situației: ea, împreună cu un bărbat străin, înfruntând de unii singuri o sectă periculoasă, compusă din personalități influente ale orașului.
E ca o carte, și nici aia bună, gândi ea. E un clișeu oribil. Pentru a doua oară în nici o zi, speră ca cineva să vină să o trezească dintr-un vis urât. Nici de această dată nu apăru nimeni. Ca de atâtea ori în copilărie, când părinții ei urlau unul la celălalt de trebuia să-și pună perna pe cap ca să nu-i mai audă, Adelind apelă la soluția ei salvatoare: se refugie adânc în mintea ei, detașându-se de realitatea exterioară. Acolo, departe, în beznă, își găsea alinarea în operații matematice, mereu logice, mereu precise, ducând mereu la același adevăr, la claritate și la liniște.
Ecuația pe care o găsi în acel moment nu avea, însă, nici o necunoscută. Fratele ei de suflet murise în condiții suspecte. Ea însăși putea fi în pericol. Cineva îi oferea ajutorul. Soluția era limpede, deși intuia faptul că, alături de Ruan Freejoy, nimic nu mai avea să fie simplu de-atunci încolo.
– Să presupunem că îți accept oferta, își drese ea glasul. Ai dreptate, vreau să aflu ce s-a întâmplat cu Amos și vreau să împiedic morțile altor oameni nevinovați, mai ales dacă acestea au fost provocate de niște inși siniștri, deși metodele lor îmi depășesc imaginația. Și da, având în vedere relația mea cu Amos, pot admite și că aș fi în pericol. Ce mă costă?
– Hai că-ncepem să ne înțelegem, răsuflă Ruan ușurat. M-am temut pentru o clipă că nu am fost destul de elocvent. Sau că nu ai mai putut ține pasul cu retorica mea și ai abandonat cursa, glumi el. Iar prețul asupra căruia tot insiști… Ce zici dacă ar fi ceva atât de simplu precum siguranța ta, Adelind? o mai întrebă el.
– Aș fi curioasă. Neîncrezătoare, dar curioasă. La ce te referi? îl întrebă ea confuză.
Tânărul săltă în picioare și înjumătăți distanța dintre ei într-o clipită. Se plecă ușor și îi răpi din nou privirea.
– Îți promit două lucruri: că îți voi răspunde și mai amplu la întrebarea de ce când ne vom cunoaște mai bine și că nu mint niciodată. Dacă vrei să afli adevărul lui Amos, tot ce trebuie să faci este să-mi strângi mâna și să mă însoțești până când vom afla toate răspunsurile pe care le cauți.
– Doar atât?
– În spiritul sincerității, trebuie să fiu explicit: când spun că trebuie să mă însoțești, mă refer la toată perioada investigației. Va trebui să locuiești aici. Pentru siguranța ta. În apartamentul tău, te poate ataca oricine. La fel și pe stradă sau la birou. Aici însă, până la finalizarea investigației, te vom proteja și eu și Katie. Vom merge peste tot împreună. Poți considera zilele libere pe care le ai ca pe o vacanță acasă, dar nu chiar, combinată cu o aventură dintr-una din cărțile tale preferate. Ce zici?
O lungă clipă, Adelind avu puternica senzație că Ruan Freejoy era complet dus cu pluta sau făcea o glumă proastă. Îl fixă, cu sprâncenele-i subțiri arcuite a neîncredere, întrebându-se zgomotos în gând ce era în capul lui de-și permitea să-i facă o astfel de propunere. Nu încăpea îndoială că el vorbea serios – trăsăturile lui își recăpătaseră asprimea și nici urmă de amuzament nu se citea în ochii lui –, și singura explicație acceptabilă pentru situația aberantă în care se găsea era că individul chiar era atât de excentric încât să-i ceară așa ceva. Abia se cunoscuseră cu o seară în urmă… Făcu un efort vizibil să-și aleagă cuvintele pe care să i le se adreseze:
– Îmi vine greu să cred, gesticulă vag spre întreaga consistență a magazinului, că te-ai gândit să îmi propui să… ce? Mă mut aici? Ca să nu fiu atacată cu… vrăji, pistoale sau cuțite pe stradă? Iar eu o să accept pentru că… am înnebunit?
– Înțeleg de ce-ai fi înclinată să chemi poliția să te scape de un maniac periculos ca mine, care face propuneri bizare femeilor de lume din Cadiz. Știu că nu așa sunt uzanțele, mai întâi ieșim la o întâlnire și abia apoi te muți la mine, mustăci el, dar se opri văzând smaraldul din ochii fetei aprinzându-se din nou a mânie. Serios, ascultă-mă, poate nu te va ataca nimeni azi cu pistoale și cuțite, dar nici în deplină siguranță nu ești. Amos a agitat un cuib de viespi, iar acestea, mai devreme sau mai târziu, vor începe să înțepe în stânga și-n dreapta. Am nevoie de tine vie și nevătămată ca să rezolvăm acest mister. Și ca să fiu sigur că nu te vatămă nimeni, nici măcar un amărât de copoi care îți ia o declarație la sediu, îi făcu el cu ochiul, trebuie să te supraveghez. Katie va avea grijă să nu-ți lipsească nimic. Zi-mi ce vrei de la tine de acasă și-ți aducem.
– Secretul succesului tău în afaceri este că-ți epuizezi adversarul până când renunță să se mai lupte cu tine și-ți dă orice vrei tu, nu-i așa? șopti ea într-un târziu, după ce făcu un efort să priceapă cu adevărat tot ce-i spunea el.
– Vinovat, onorată instanță! nu se putu el abține din râs.
– Uite cum facem, mârâi ea pe un ton ce nu accepta un refuz, cred că pot să-ți iau propunerea în serios numai și ca să te opresc din vorbit. Poate am înnebunit sau poate sunt prea obosită să mai gândesc limpede. Nu știu, dar vreau ceva la schimb. Zi-i un gest de bună credință dacă dorești. Nu-mi trebuie mare lucru de la mine de-acasă, dar vreau mașina de scris a lui Amos. O fi la el în apartament încă, o fi dosită ca probă-n depozitul poliției, nu-mi pasă. Dacă eu mă mut aici, deși n-am avut nici o primă întâlnire încă, tu muți aici și mașina lui de scris. Și, oriunde ai zis că mergem astăzi, mai vreau o cafea din aceea la drum, altfel mă tem că va trebui să mă cari pe umăr ca pe-un sac, pentru că simt că voi leșina curând. Cât despre dat mâna și încheiat târgul, este și mâine o zi. Asta e tot ce-ți pot oferi acum.
– Dorința ta e poruncă pentru mine, se înclină el ceremonios. Dă-mi câteva clipe ca să fac niște aranjamente.
Titlu: Confesiunile domnului Freejoy
Autori: Șerban Andrei Mazilu, Andreea Sterea
ISBN: 978-606-9027-19-6
Editor: Editura Crux
Dată publicare: 2023
Număr de pagini: 400
Prezentarea editurii
În Deuxterre, un tărâm în care practicile religioase și oculte sunt interzise prin lege, iar autoritățile îi arestează chiar și pe curioși, prezența misteriosului domn Freejoy este pe cât de ironică, pe-atât de necesară. Investigând un lanț de sinucideri bizare, Adelind Ness se vede nevoită să accepte târgul cu acest ciudat negustor „de antichități” pentru a descoperi adevărul. Împreună cu el și alte personaje la fel de neobișnuite, tânăra arhitectă se trezește trăind o aventură nebunească, plină de enigme și pericole, entități din alte lumi și răspunsuri care nu fac decât să genereze și mai multe întrebări, totul culminând într-o confruntare pe care niciodată nu ar fi putut să și-o imagineze.
***
Ocult? Check! Ritualuri, magie neagră, pentagrame, demoni ai lumii noastre și ai celei de dincolo? Check! Lovecraft vibe? Check! Condei? În dublu exemplar chiar, ceea ce nu poate fi decât o încântare! Romanul Confesiunile domnului Freejoy este un regal fantasy, menit să completeze cu un nou titlu un multivers care a început di grande cu romanul Anotimpul pumnalelor.
Germin Petcu – scriitor
***
Am stat și m-am gândit cu ce să asemăn peripețiile protagoniștilor din romanul Confesiunile domnului Freejoy de Andrei Mazilu și Andreea Sterea. American Gods („Zei americani”), de Neil Gaiman, a fost răspunsul firesc. În fond, entitățile care uneltesc și se sucesc, se înfruntă mai mult sau mai puțin fățiș, și influențează soarta lumilor, sunt prezente și între aceste pagini. Îndrăznesc să prezic că și fandom-ul Marvelverse nu se va da în lături de la lectură, iar aceasta îi va fi pe plac. Am găsit suficiente trimiteri care să mă facă să mustăcesc.
Iulia Dromereschi – traducătoare, jurnalistă culturală, fondatoare AIVImedia.hub
***
Romanul Confesiunile domnului Freejoy ar putea concura cu ușurință cu bestseller-uri SF&F din zona anglo-saxonă, și cred că asta spune totul despre felul în care Andrei Mazilu și Andreea Sterea reușesc să dea naștere unei povești detectiviste cu iz lovecraftian. Dacă v-au plăcut Sandman al lui Neil Gaiman ori Lucifer al lui Tom Kapinos, cu siguranță veți fi fascinați și de Ruan Freejoy, misteriosul proprietar al magazinului Antique Fantastique.
Avem aici de-a face cu o poveste în care fantasy-ul și horror-ul se îmbină cu mystery-ul clasic, într-un cadru Art Deco desăvârșit, cu jazz, blues, Black Sabbath și AC/DC ca fundal sonor, iar scriitura explozivă a celor doi autori cucerește prin ritmul alert, atmosfera noir și scenele cinematografice.
Alexandra Medaru – scriitoare, poetă, jurnalistă culturală
***
Confesiunile domnului Freejoy se constituie într-o cronică de investigație în tandem, cu iz de noir și hard-boiled, desfășurată în planul realității perceptibile și al celei supranaturale. Eroii noștri – un detectiv cel puțin excentric și o tânără arhitectă impetuoasă – evoluează prin viscerele unei flamboaiante lumi gaslamp fantasy cu iz habsburgico-interbelic. Protagoniști noi și personaje deja cunoscute din multiversul lui Andrei Mazilu încearcă să reziste împreună forțelor malefice oculte, într-o disperată confruntare dintre licărul umanului și întunericul și oroarea abisului.
Marius Andrei – promotor cultural
