De această dată, scriitorul Florin Pîtea ne oferă o colecție retrospectivă în care se întâlnesc imaginația, ficțiunea speculativă, umorul și satira socială. Reunite pentru prima oară într-un volum sunt schițe steampunk precum „Nostalgia revoluției”, texte gotice ca „Văgăuna bântuită”, parabole precum „Schimburi” și „Resurse umane” și povestiri postapocaliptice ca „Vânătoarea de sfincși”.
Nu lipsesc din sumar nici texte cyberpunk în maniera celor care l-au consacrat pe autor, nici parodii literare amuzante ca „În vremea lui Arond Vodă”.
Piesa de rezistență a volumului o constituie însă nuvela inedită Fierul și fiara, o incursiune într-un univers science-fantasy fermecător care vă va rămâne în amintire mult timp după ce veți fi parcurs ultima filă a cărții.
Fragment din povestirea Fierul și fiara
În astă vreme, domnița Bianca era peste măsură de mânioasă. Pasămite, prin puterea talismanului năzdrăvan pe care îl purta Victor peste platoșă din porunca ei, aflase că vânătorul pe care ea îl trimisese în căutarea fiarei nemaivăzute, în loc să o prindă din urmă și să o răpună, așa cum se legase cu jurământ, de bine ce ajunsese în preajma ei, lăsase deoparte vânătoarea și căta să împlinească vrerea de pe urmă a unei călugărițe. Iară, de avea dihania să sfâșie alte vite ori, mai rău, alți oameni, atunci aceea avea să fie numai vina lui Victor, care se abătuse din drum în loc să țină tot pe urmele lighioanei și să o prindă odată, așa cum făgăduise.
Iară mânia castelanei nu apucă să se domolească, fiindcă gărzile îi dădură de știre că, la porțile castelului, sosiseră oaspeți nepoftiți. Dară, de astă dată, nu veniseră săteni cu mic, cu mare, ci numai bărbați în putere, iară în priviri nu li se mai citea spaima, ca dățile trecute, ci o sclipire de mânie. Și veniseră cu furci, cu țapine, cu topoare și cu gândul să pună întrebări și să afle răspunsuri.
Iară Bianca să-i poftească în castel, ca o gazdă cuviincioasă – nici poveste! Căci nu îi chemase ca să îi calce pragul și degrabă ar fi vrut să îi vadă plecați de unde veniseră.
Și, băgând sătenii de seamă că nu aveau să intre în cetate prea curând, își strigară întrebările de pe drumeagul ce urca înspre poarta acesteia. Și cerură să afle de unde venea domnița, de nu cunoștea obiceiul locului să le dea adăpost și reazem în vreme de restriște. Și de ce era tot mai palidă și mai încercănată, și cu buzele mai vineții din zi în zi. Și pofteau să știe de nu cumva era vrăjitoare ori, mai rău, strigoaică întoarsă de pe ceea lume și chitită să se adape din sângele cald al celor vii.
Și ar mai fi întrebat ei multe altele de nu s-ar fi urcat Bianca pe metereze și nu le-ar fi arătat, în tăcere, talismanul de rubin pe care îl purta pe un lănțișor în scobitura gâtului. Iară sătenii amuțiră, cam fără tragere de inimă, și simțiră cum întrebările ce nu le puseseră încă le rămăseseră înțepenite în gâtlejuri. Căci până și ei, în satul lor de acolo, de pe mărginașa lume Hakkel, auziseră ce însemna în Protectorat lacrima aceea de rubin.
În toate lumile Protectoratului, mari și mici și deloc puține la număr, aceia care dădeau din sângele lor pentru ca felcerii să îl toarne în vinele răniților și, în felul acesta, să îi scape cu viață, primeau, ca dovadă de prețuire, câte un talisman de rubin, tăiat în chip de lacrimă. Iară cine dădea din sângele său ca să își ajute semenii nu avea cum fi nici vrăjitoare, nici moroi ori strigoaică.
Și așa se face că, și de astă dată, sătenii cei mânioși își călcară pe inimă și plecară de la castel așa cum veniseră, iar întrebările lor rostite și nerostite rămaseră toate fără răspuns. Iară domnița Bianca, deși cu mare ușurință le-ar fi putut porunci gărzilor de metal să îi prefacă pe toți oaspeții nepoftiți în scrum și cenușă, îi lăsă să plece în pace și se întoarse în pivnițele castelului ca să își vadă de alte treburi.
Oricum, nu avea de gând să le spună vreodată sătenilor că talismanul acela îi rămăsese ca amintire de demult, de la o ibovnică de-a ei din altă lume, care, din pricină că prinsese drag de ea, se lepădase și de castitate, și de Ordin…
Titlu: Fierul și fiara
Autor: Florin Pîtea
Editura: Crux Publishing
ISBN: 978-606-9027-17-2
Dată publicare: 2022
Număr de pagini: 214
Un adevărat volum de colecție, Fierul și fiara conține câteva dintre numeroasele bijuterii literare care l-au consacrat pe Florin Pîtea și care au făcut deliciul iubitorilor de literatură science fiction și fantasy în ultimii ani. Aș putea spune numai „Vânătoarea de sfincși” și aș putea spune (aproape) tot. Un tur de forță al imaginației și stilului, „Vânătoarea” se află într-o ligă aparte, și nu singură. Este însoțită de texte precum „Wireless”, „Plimbarea de seară” sau „Când dormeam.” Acum, alături de ele se află și nuvela care dă titlul volumului. Fierul și fiara, o poveste fascinantă petrecută pe lumea Hakkel, depășește canoanele science fiction și fantasy cu care ne-am obișnuit, oferindu-ne o aventură pe cât de plină de farmec, pe atât de plină de emoții și întorsături de situație.
Cunoscut pentru naturalețea cu care combină stiluri, teme, motive și subiecte, creând adevărate cocktail-uri literare (cyberpunk cu parodie, fantasy cu parabolă, science-fiction cu gotic, etc.), Florin Pîtea le oferă cititorilor săi o adevărată călătorie, de la proverbialele Porți ale Orientului până la viitorul post-uman și dincolo de el. Vă promit că această călătorie vă va face să zâmbiți, să vă gândiți la lucruri pe care poate nu le-ați conștientizat până acum și, cu siguranță, să vă minunați, chiar și un pic.
