Împăratul și Albina (partea 3/3)(timp de citire: 47 minute)

A doua parte a nuvelei poate fi citită aici: Împăratul și Albina (partea 2/3).

La începutul lui Martie, o unitate de mercenari înarmați până-n dinți escorta delegația Texasului spre Dallas. La intersecții se postaseră mașinile loialiștilor și ale celor din Partidul Retalierii. Acum erau toți împreună, tăcuți, îngândurați, și scuipând pe fereastră tutun cu multă înverșunare.

Lângă gară era un grup de oameni de-ai Electrei. Purtau toți costume de albină, cu antene și aripioare. Colectivul mic al Electrei creștea și majoritatea membrilor noi erau voluntari.

Responsabilul cu presa urmărea știrile pe un telefon mobil: Au început să vină primii delegați. Japonezii și Chinezii se ceartă între ei. CSP-ul din India ne dă de știre că delegația lor vrea să danseze ‚Hot Dog’ pentru Jimmy.

— Hot diggity! a spus Merc.

— God damn it! i-a răspuns Jimmy.

Hot Dog era o țopăială dansată pe la balurile de absolvire ale liceenilor pentru a-i enerva pe profesorii sau pe colegii de școală nesuferiți. Dansatorii galopau ca niște cai, pompând un braț în aer. În anii de tinerețe a lui Jimmy dansul ăsta devenise atât de agasant, încât școlile aduceau poliția la bal pentru a-i opri pe toți doritorii de a se da în spectacol.

— Tocmai când speram și eu că specia noastră de maimuțe o să se oprească un pic din agitație și o să facă ceva constructiv, uite că realitatea îmi dă din nou peste nas, a spus Jimmy.

— Lasă, Jimmy, Hot Dog nu e lucrul cel mai rău, a spus Laura. Noi vrem doar să-i distragem atenția mașinii, ca ea să nu observe atacul până-n în ultimul moment.

— Și trebuie să dansăm Hot Dog pentru asta? Cum ar trebui oare să dansezi ca să-i distragi atenția unei mașini care poate monitoriza simultan mii de evenimente? a întrebat Jimmy.

— Electra e o mașină. Trebuie doar să-i găsim slăbiciunea, a spus un ET. El era în căruciorul lui cu rotile și avea o glugă mare pe cap, care-i ascundea fața.

— Și care ar fi slăbiciunea unei mașini? a întrebat Jimmy cu mult scepticism.

— Când eram tânăr am făcut un pic de Arte Marțiale, a spus Merc. Antrenorul nostru spunea: Creierul uman e un computer și aplicația responsabilă pentru relațiile sociale este cea mai complexă și care consumă cele mai multe resurse. Daca vrei să lupți bine, trebuie să înveți să închizi această aplicație. Nu te gândi la părinți sau la colegi, uită de poziția socială a adversarului și de culoarea centurii lui. Luptă relaxat, cu mintea clară. Și invers, dacă vrei ca adversarul tău să fie confuz, întreabă-l de șefii lui, de școală, de prieteni. Spune-i că părinții tăi cunosc persoane importante, sau că tu ești rudă cu arbitrul.

Pentru un moment, Jimmy a simțit din nou senzația că avea o idee năstrușnică acolo în inconștientul lui și îl mâncau tălpile să meargă, să se plimbe, ca să poată scoate ideea la suprafață. S-a uitat agitat împrejur, căutând un loc pentru plimbare.

— Dați-i voie lui Jimmy să meargă un pic, a spus ET.

Toți s-au dat la o parte și Jimmy era gata să pornească iar în cercuri, când Generalul Rodriguez l-a luat de o mânecă: Nu avem timp, Împărate. O să-ți ofer eu concluzia.

Jimmy s-a uitat mirat la ea. Nimeni nu îndrăznea să-l oprească pe Împărat, atunci când el avea de chibzuit ceva. Dar de data aceasta, însă, s-a abținut să spună ceva.

— Ca să-i distragem atenția Electrei va trebui să construim din mers ierarhii sociale și imediat să le încălcam regulile. Oamenii vor trebui sa-și schimbe fără încetare loialitățile, să facă și să desfacă alianțe doar ca să le ignore imediat, să spună lucruri iraționale despre relațiile lor sociale, și să-și încalce fără milă tradițiile și obiceiurile, a spus generalul. Acesta e cel mai puternic virus pe care-l putem noi lansa împotriva mașinii. Când atenția ei o să scadă, o să lansăm atacul militar.

— Și dansul ăsta juvenil o să ne ajute? a întrebat Jimmy.

— Nu era ceva planificat, dar l-am putea folosi.

— Am primit ultimele instrucțiuni, a spus un inginer. Softul nostru a fost instalat pe corpurile artificiale. Ca să porniți aplicația, trebuie să va ascundeți de Electra și de camerele video și să executați următoarea procedură: băgați degetele mari în urechi și apăsați cu degetele mijlocii pe ochi. Interfața o să vă dea un canal privat cu cei din CSP, o să prevină deconectarea corpului, și o să va permită să comunicați cu oamenii noștri din Australia. Faceți tot posibilul ca Electra să nu realizeze că aveți această interfață.

— Ce-i asta, ne băgam degetele-n ochi? a întrebat Jimmy.

— E un gest pe care un om nu l-ar face nici măcar accidental, a răspuns ET. Nu vrem ca cineva să descopere întâmplător accesul la interfață și să ne facă vreo surpriză.

Delegația Texasului s-a trezit într-o cameră în care erau hainele și obiectele lor. Jimmy își adusese costumul lui de croială neo-sudică. Bob purta uniforma Partidului Retalierii, iar Merc se limitase la o pereche de chiloți mari cu coroana Casei Regale a Texasului. Înainte de a ieși din cameră, Jimmy s-a ascuns după cineva și și-a băgat rapid degetele în ochi și urechi ca să pornească interfața secretă. Imediat, pozele Laurei Rodriguez și ale lui Merc au apărut în lista celor prezenți pe canalul lui privat.

Sala socială era plină de delegați îmbrăcați în diverse straie etnice, uniforme militare și alte veșminte importante. Printre ei se plimbau câțiva copii-ambasadori în haine negre. Pe la periferii se vedeau și câțiva oameni gri. Cei care aveau aparate de fotografiat își făceau de zor poze cu ei.

Imediat după ce delegația Texasului a intrat în sală, de Jimmy s-a apropiat o ambasadoare.

— Bine ați venit, stimați Texani, a spus ea. În 10 -15 minute o să vină și delegații din California, Alaska și Hawaii, după care vor începe ceremoniile. Daca aveți întrebări sau sugestii, mi le puteți adresa mie.

În depărtare se auzeau niște instrumente muzicale. Delegații din câteva țări s-au adunat să cânte. CSP-ul avea o echipă de cameramani și tehnicieni care se pregăteau să difuzeze negocierile în ElectraNet. Corpurile artificiale ale acestora difuzau semnalul video și pe câteva frecvente interceptate în Australia, un alt lucru ascuns de ceilalți.

În centrul salii, înconjurată de reprezentanții ONU și câțiva oameni de pe plajă, era Electra, care arăta foarte bine. Și corpul și hainele ei atrăgeau atenția, dar fără a părea vulgare. Lângă Electra erau doua ambasadoare: Emily și Sunita.

Jimmy s-a apropiat de ele și le-a salutat. Electra, noi avem un cadou pentru tine. E o persoană într-un cărucior cu rotile, a spus Jimmy și a observat cum ochii ambasadoarelor au crescut instantaneu de mirare.

— Da? a întrebat Electra, simulând amuzamentul. Îți mulțumesc mult, dragă Jimmy! O să trimit o echipă de-a mea să aducă darul pe navă.

— Observ că azi ai două ajutoare, a spus Jimmy, zâmbindu-i lui Emily.

— Am decis să încerc o formulă nouă de consiliere, a răspuns mașina pe același ton binevoitor. Se zice că o persoană inteligentă poate opera cu două sau mai multe interpretări a unui fenomen, chiar dacă acestea sunt contradictorii.

— Și ambasadoarele o să interpreteze acțiunile noastre în mod diferit? a ghicit Jimmy.

— Nu numai diferit, dar și contradictoriu, a spus Electra. Cea care va oferi o interpretare mai corectă va fi promovată.

— Și ce se va întâmpla cu cealaltă? a întrebat Jimmy, bănuind ceva sinistru în toată afacerea asta.

— Aceasta va depinde de interpretările ei, i-a răspuns misterios mașina și s-a uitat la ambasadoarele ei. Să încercam, deci?

— Jimmy a întrebat ce se va întâmpla cu cealaltă pentru că se teme pentru fiica lui, a spus Emily.

— Jimmy a întrebat ce se va întâmpla cu cealaltă pentru că știe că Emily va minți, a spus Sunita. Jimmy s-a uitat în ochii ei. Privirea tipei era rece și calculată. Ea intenționa să câștige, chiar dacă avea s-o distrugă pe Emily.

Emily a intervenit: Vreau să completez interpretarea mea. Jimmy a întrebat ce se va întâmpla cu cealaltă pentru că o bănuiește pe Electra de intenții nefaste.

Sunita nu a spus nimic. Electra a râs și a bătut amuzată din palme: Lucrurile deja au devenit interesante.

Jimmy a regretat imediat decizia de a crea rețeaua ElectraNet. Dacă metodele mașinii erau crude înainte, ea învățase acum și cum să-i tortureze pe oameni prin jocuri sadice.

— Mai bine vindeam calea ferată, s-a gândit el.

De grupul lor s-a apropiat Laura Rodriguez. Ea purta o uniforma militară cu epoleți de general.

— Electra, a spus Laura, salutând-o cu degetele încrucișate.

— Generale, i-a răspuns mașina, imitând-o.

— Daca-mi permiți, Electra, am o întrebare referitoare la misiunea ta, a spus Laura.

— Desigur.

— Tu faci, cumva, parte din forțele militare ale civilizației tale?

— Nu, a răspuns Electra cu un zâmbet misterios pe buze. Noi nu avem forțe armate de genul celor umane.

— Nu aveți pentru că sunteți o civilizație pașnică, sau pentru că civilizația voastră este complet militarizată?

— Noi nu avem niște organizații bine definite. Eu sunt o entitate civilă, dar dacă începe un conflict militar, programul meu poate fi modificat ca nava să poată lupta.

— E un sistem interesant, a răspuns Laura. La unele dintre insectele noastre colective se aplică aceleași reguli. O albină lucrătoare, de exemplu, intervine spontan ca să-și apere familia dacă stupul este atacat.

— Și civilii voștri se înrolează în armată dacă țara lor e în pericol, nu-i așa? a răspuns Electra.

— Doar unii, a răspuns Laura. Alții preferă să stea acasă, ca să-si poată susține familia pe timp de război.

— Deci unii sunt programați să aibă loialitate fața de țară și alții față de familie? a întrebat Electra.

— Unii aleg să fie loiali țării și alții aleg să-si susțină familia, a spus Laura.

— Generalul Rodriguez a început această discuție pentru a arăta că oamenii sunt liberi să-și aleagă loialitățile, a spus Emily.

— Generalul a început această discuție pentru a testa felul Electrei de a gândi, a spus Sunita.

— Eu zic că ambele ambasadoare au dreptate în acest caz, a spus Laura.

— De acord, a spus Electra, zâmbind. Jimmy, fii amabil și anunță începutul ceremoniilor.

Au urcat pe o scenă obișnuită și Jimmy s-a apropiat de un microfon, care arata ca un microfon uman obișnuit. Era, probabil, una din tehnologiile mașinii, dar nu conta. În sală era gălăgie și toată lumea vorbea în gura mare. Într-un colț cânta muzica și unii delegați dansau.

— Liniște, vă rog, a spus Jimmy, dar nimeni nu a reacționat.

— Liniște!  a strigat Jimmy și vocea lui a fost amplificată atât de tare încât toată lumea a rămas înțepenită de frică. Microfonul era mult mai sensibil decât se așteptase el.

— Ce ai, te-ai țicnit? a strigat cineva din delegația franceză.

— Va rog să mă scuzați. Vroiam să anunț începutul ceremoniilor.

În acel moment, muzica a început să cânte turbat și câțiva delegați au galopat printre rânduri. Indienii dansează Hot Dog pentru Împăratul Texasului! a strigat cineva și toți au izbucnit în hohote de râs. Jimmy a înmărmurit pentru o clipă, dar de undeva de pe scenă a apărut Merc și a strigat: Și noi dansăm Hot Dog pentru indieni! Hai, Jimmy, să dansăm!

Revenindu-și din stupoare, Jimmy a sărit cu Merc în mulțime și au dansat și ei, stârnind hohote. Când au revenit înapoi, cineva a strigat din sală: Da’ unde ți-s pantalonii, măi texane?

— Nu sunt texan, eu sunt din Oklahoma, a strigat înapoi Merc. Și nu am nevoie de pantaloni, pentru că port chiloți domnești.

— Oklahoma nu e regat, i-a răspuns cineva.

— Chiloții sunt ai lui Jimmy! a spus Merc și a sărit înapoi în mulțime.

— Așa sunt eu, generos, a intervenit Jimmy. Îi îmbrac și pe cei din Oklahoma.

Mulțimea a izbucnit din nou în râs. A început alt dans și Jimmy s-a dat la o parte, bucuros că a scăpat de atenția lumii. Pe interfața secretă, instalată pe corpul artificial, a apărut un mesaj de la Laura: Stânga jos. Vezi resursele Electrei.

Jimmy a coborât privirea în stânga jos și de acolo s-a deschis un grafic pe care se vedeau resursele folosite de Electra. Sub curba cu resursele era timpul în secunde și transcrierea discuțiilor. Utilizarea de resurse crescuse mult atunci când s-a strigat ‚te-ai ticnit?’ și moderat când au dansat Merc cu Jimmy și când Jimmy a spus ‚îi îmbrac și pe cei din Oklahoma’. Practic, Electra avea nevoie de mai multe resurse ca să înțeleagă glumele umane.

Merc a șoptit pe canalul privat: De ce s-a poticnit la replica cu ‚țicnitul’?

— Replica a fost dată de un membru simplu al unei delegației unui șef de delegație. S-a încălcat o regulă de ierarhie. O albină simplă nu atacă o regină pe teritoriu neutru. Reginele se bat între ele, a spus Laura. Merc, încearcă sa-l insulți pe vreunul important.

Merc a sărit pe scenă și a strigat în microfon: Și acum, îi invităm pe cei de la Biserica Catolică să spună o rugăciune.

Papa de la Roma a ieșit pe scenă impresionat de faptul că, dintre toți liderii religioși, el a fost invitat primul să vorbească și a făcut o cruce înspre cei prezenți. Nici nu au început bine delegații să comenteze, că Merc a luat microfonul și a spus: Nu tu, măi! Mama de la Roma!

Mama de la Roma era o feministă înverșunată care afirma că Dumnezeu e femeie. Ea încercase să creeze o biserică matriarhală, se autodenumise Mama de la Roma și avea câteva sute de adepte prin toată lumea.

În sală a început un scandal, dar Jimmy nici nu auzea gălăgia. Utilizarea de resurse ale Electrei se ridicase brusc la maximum, a stat acolo o secundă, și apoi a descrescut la 80%, de unde scădea încet.

Laura a șoptit: Foarte bine. E păcat că am pierdut această șansă. Racheta hipersonică din Carolina de Nord a fost lansată și o să ajungă aici într-o oră. Toata lumea, pregătiți insultele de rigoare, pentru că într-o oră va trebui să ținem mașina ocupată.

— Conga Line! a strigat cineva și toată lumea s-a repezit să danseze.

— Trebuie să testăm și alte metode, a spus Jimmy în timp ce dansa într-un șir lung de corpuri artificiale. Persoana din fața lui purta un fel de cearșaf alb pe un umăr și era greu de spus dacă era bărbat sau femeie.

— Bob, încearcă s-o insulți pe Electra, a spus Laura.

— De ce eu? a întrebat Bob.

— Tu ești adversarul ei tradițional.

— Și care ar fi, atunci, surpriza?

— Of… trebuie să verificam cum reacționează ea, a spus Laura.

Bob a urcat pe scenă, a luat microfonul și a strigat: Hot Dog pentru Electra!

Orchestra a cântat o muzica săltăreața și Bob a început a galopa prin mulțime. Unii l-au urmat, alții au râs, și alții au protestat.

Electra s-a îndreptat spre ambasadoarele ei și a întrebat: Ce semnificație are dansul asta?

— Gestul cu mâna are o semnificație falică și este o insultă, a spus Sunita.

— Nimeni nu știe ce înseamnă gestul cu mâna, dar, prin consens, dansul este considerat o insultă, a spus Emily.

Jimmy a verificat utilizarea de resurse, dar nu a văzut o creștere prea mare.

— Laura, oferă-i o soluție paradoxală, a spus Jimmy. Să vedem dacă se împiedică.

— Electra, oamenii aceștia încearcă să te insulte, trebuie să dansam și noi ceva drept răspuns, a spus Laura.

— Ce să dansăm? a întrebat Electra.

— Electra trebuie să danseze și ea Hot Dog, a spus Sunita.

— Hot Dog e un dans vulgar. O doamnă nu dansează așa ceva, indiferent de insultă, a răspuns Emily.

— Dansați după mine! Hai, Electra, ambasadoarele, dansați după mine, le-a îndemnat Laura și a spus în microfon: Orchestra, va rog să cântați Macarena!

După o mică pauza unul dintre instrumente a început a cânta și apoi i s-au alăturat alții. Cineva a început să cânte și cuvintele. Știa numai o strofă și refrenul, dar era destul. Laura, în uniforma ei de general, a început să danseze Macarena pe scenă, flancată de cele două fete minuscule în rochii negre. După ce a studiat un pic mișcările, Electra li s-a alăturat. Dansa corect dar mecanic, de parcă făcea un exercițiu fizic. Au început să danseze și cei din sală. În depărtare se vedeau și oamenii gri mișcându-se ciudat. Dansau ceva de-al lor.

Jimmy a stat cu ochii pe grafic. Resurse au fost solicitate, s-a ajuns și la 75%, dar pentru un timp scurt. Nu era ceva semnificativ.

— Paradoxul nu i-a solicitat multe resurse, a spus el.

— Răspunsul acesta a fost paradoxal pentru noi, a spus Laura. Pentru Electra, dansurile noastre nu au vreo semnificație.

Pe frecvența radio externă a venit un mesaj: Racheta a ajuns la coastele Africii.

Brusc, cineva din sală a strigat: O rachetă! Suntem atacați cu o rachetă!

— Cine-i? a întrebat scurt Laura.

— Un necunoscut, a strigat Merc care era deja lângă intrus și îl luase de piept. O fi observat cum se conecta cineva și a căpătat accesul la interfață.

— Cine ți-a spus? Ești nebun? Ai radio? striga Merc, lovindu-l repetat cu palmele în piept pe individ pentru ca el să nu poată spune ceva, iar pe canalul privat a spus: E un chinez. Mă deconectez pentru un moment.

Câțiva CSP-iști i-au apucat pe cei doi și i-au cărat într-un colț. Alții i-au înconjurat ca să nu intervină cineva. În îmbulzeală, Merc s-a deconectat pentru câteva secunde și le-a spus ceva mercenarilor care păzeau camera. A revenit imediat, iar corpul lui s-a zbătut un pic, trecând prin secvența de pornire. Oameni lui Jimmy făcuseră si ei un cerc împrejurul Electrei pe motiv că o apărau, dar de fapt încercau să-i distragă atenția. Electra a încremenit pentru câteva secunde, folosind cam 70% din resurse, apoi a revenit.

— Intrusul a fost eliminat, a anunțat Merc pe canalul privat.

Un delegat chinez s-a apropiat de Electra și i-a spus: Ne cerem scuze pentru colegul nostru. El era foarte bolnav. A făcut o criză și a decedat.

— Îmi pare rău că a decedat. De fapt, el avea dreptate, se pare că o rachetă într-adevăr vine dinspre America de Nord. O interceptez în câteva minute, i-a răspuns Electra.

— Îți mulțumim din tot sufletul pentru că ne protejezi, a spus chinezul, închinându-se.

— Nu e nici o problemă. Dacă nu reușeam să o interceptez deasupra oceanului mai aveam alte metode de interceptare, i-a răspuns Electra.

Cineva din delegația Nord Africană a luat microfonul și a declarat că ei o să danseze ceva tradițional. Până să spună cineva ceva, delegația lor a început dansul.

— Ce facem? Racheta a eșuat, a spus Jimmy.

— Mai avem niște rezerve, dar le folosim numai dacă merită, a spus Laura.

— Altă ocazie n-o să mai avem, a spus Bob. Le folosim acum pe toate.

— Îmi pare rău să spun așa ceva, dar sunt de acord cu Bob, a spus Jimmy.

— Voi doi sunteți de acord? O să cadă cerul, a spus Merc. Cât mai avem până la următorul atac?

— Da, o să cadă. Avem zece minute. În cinci începeți să vă insultați, a spus Laura.

— Stimați colegi, vreau să fac un anunț, a spus Jimmy dintr-un impuls. Africanii mai dansau, dar o parte dintre delegați se uitau la el. Din acest moment, Texasul se aliază cu Papa de la Roma și cu Califatul împotriva necredincioșilor indieni care m-au insultat.

Bob s-a apropiat și el de microfon și a spus: Fiind în opoziție, Partidul Retalierii se aliază cu Mama de la Roma și cu Califatul împotriva alianței lui Jimmy.

Reprezentanții Califatului au sărit imediat pe scenă și au declarat că ei nu se aliază cu nimeni. Persanii au declarat și ei prompt că se aliază cu oricine împotriva Califatului.

Australienii au declarat că ei se aliază cu Persanii și Japonezii împotriva Coreenilor, care sunt deja aliați cu Siberia. Siberienii au protestat, declarând că ei vor alianța cu Persanii, dar nu și cu Australienii, pe care i-au numit ciobani murdari.

Australienii au sărit la microfon și au spus că-i trimit pe toți rușii undeva.

Pentru un moment, corpul Electrei a înțepenit și resursele ei s-au dus la maximum. Atac cu drone dinspre Australia, a răsunat vocea ei în sala socială. Pe un ecran mare s-a văzut o puzderie de puncte negre la orizont. Punctele se împrăștiau rapid, încercând să atace nava din diferite direcții.

— Dacă se deschid ușile, dați navala în celelalte compartimente și faceți-vă drum spre sursa ei de energie a spus Laura.

Ușile nu s-au deschis. Nava a lansat câteva rachete, încărcătura cărora s-a despărțit în câteva focoase care s-au despărțit și ele din nou. Un nor de explozii a acoperit dronele. Cele care au rămas în aer au fost doborâte cu lasere.

— Atacurile noastre vin de prea departe și sunt prea slabe. Electra are destule contra-măsuri pentru a se apăra, a spus Laura.

— Jimmy, sunt ET, a intervenit pe canal o voce sintetizată.

— Te-ai eliberat? a întrebat Jimmy.

— Nu a fost ușor, dar m-au ajutat prietenii. Am știrea cea mare. Noi am examinat codul mașinii și am rulat niște simulări. Ca s-o distrageți pe Electra va trebui să-i puneți în pericol pe oamenii ei. Ea poate culege rachetele din cer cu sutele, se poate apăra lejer de drone și de arme de foc, dar are compasiune pentru membrii Colectivului Mic și aceasta este vulnerabilitatea ei.

— Australia, aveți legătura cu submarinul? a întrebat Jimmy.

— Afirmativ, a răspuns cineva pe frecventa externa.

— Spuneți-i căpitanului să atace regina cu calul, a spus Jimmy.

— Liniște! Gata, lăsați alianțele în pace și nu mai dansează nimeni, a strigat Merc în microfon. Nu începem tratativele până nu aflam cine-s trădătorii care încearcă să ne ucidă pe toți.

— Tu ești trădătorul, a strigat cineva din sala. Tu ne pui în pericol, tu îți bați joc de noi!

— Cine ești, măi? Ieși din ascunziș să te vedem!

Delegații s-au dat la o parte ca din mulțime să iasă Sheng. Purta hainele vechi ale lui Jimmy.

— Sheng? Vino aici, pe scenă, să discutam, a spus Merc.

— Ce faci, prietene? a șoptit Merc suficient de tare ca să prindă microfonul și să se audă în sală.

— Merc, nu mai faceți prostii. De fiecare data când atacați nava cei de pe plaja și cei din pădure sunt în pericol, i-a șoptit Sheng.

Utilizarea de resurse ale Electrei a început să crească simțitor.

— Sheng, tu ești șeful delegației voastre? a întrebat Merc.

— Nu, de ce?

— Spune-i șefului să vina aici și să spună lucrurile astea. Dacă o faci tu, se supară Electra. N-ai știut?

— De unde să știu?

— Dacă ești un om de-al ei ar trebui să știi regulile jocului. Ce faci tu acum este…

Înainte sa-și termine Merc propoziția, nava s-a zguduit de câteva explozii. Ecranul s-a aprins din nou, arătând traiectoria unor proiectile venite dinspre ocean.

— Atac cu artilerie. Se ridică scutul, a spus vocea Electrei.

Corpul ei încremenise.

— Electra, a strigat Sheng. Ai milă de oamenii tăi! Nu le permite străinilor să ne ucidă copiii.

— Diametrul scutului se mărește pentru a acoperi plaja și pădurea, a spus vocea.

Utilizarea ei de resurse se apropia acum de 90%.

Laura a spus încet: Își face griji pentru oamenii de afară.

O rachetă lansată de pe navă s-a ridicat la câțiva kilometri deasupra oceanului, după care s-a îndreptat în jos. Înainte să fie lovit, submarinul a lansat tot ce putea în direcția navei. S-au auzit mai multe bubuituri de la obuzele și rachetele care au lovit în scut, dar ușile din interior tot nu s-au deschis.

— Prieteni, avem trădători printre noi. Veniți s-o apăram pe Electra, a spus Sheng la microfon. Câțiva oameni din Colectiv și câțiva oameni gri au venit să-l ajute. Ei au făcut un cerc împrejurul corpului înțepenit al Electrei, împingându-i pe oamenii CSP mai departe.

— Să cadă cerul! a spus Laura în microfon și câțiva oameni au aplaudat.

— Să vă explic exact ce se va întâmpla în câteva minute, a spus Laura. Eu sunt șefa CSP, Generalul Laura Rodriguez. Înainte de colaps, Statele Unite ale Americii au avut un program spațial care se numea Rods from God. Au fost plasate în spațiu mai multe proiectile de tungsten de mărimea unor stâlpi de telegraf care pot sa lovească ținte pe Pământ. După Colaps, cheile acestui program au ajuns la mine. În acest moment unul dintre acele proiectile se îndreaptă spre noi. Cade cerul.

Mulțimea a strigat. S-au auzit blesteme și exclamații de bucurie. Câteva corpuri artificiale au căzut la pământ. Cei care le conduceau leșinaseră.

— Nava va fi lovită și distrusă. Nu va supraviețui nimeni. Nu va rămâne nimic viu pe o rază de mulți kilometri. Vom muri și noi, vor muri și cei de pe plajă. Dar vor rămâne în viață copiii din Madagascar și cei din alte locații. Spuneți-vă rugăciunile, închinați-vă zeilor voștri, luați-vă rămas bun de la apropiații voștri. Lăsați istoria să știe că noi ne-am făcut datoria.

Pe ecran a apărut imaginea unui punct roșu care străpungea furios atmosfera. Vocea Electrei a spus: Proiectil cinetic de mare viteza. Probabilitatea unui impact e de 60%.

Nava s-a clintit din loc.

— Electra, a strigat din nou Sheng. Nu pleca. Nu ne lăsa să murim!

Utilizarea resurselor mașinii a crescut până la 100% pentru câteva secunde, după care a scăzut brusc la 80%.

— Se pare că Electra a luat o decizie altruistă, a spus ET pe canalul privat. Ea o să-și apere Colectivul Mic, chiar dacă asta o pune pe ea în pericol.

— Situație excepționala. Pregătirea de luptă! A spus vocea Electrei. Nava a început să se ridice.

— Decolăm, a spus ET. Electra o să intercepteze obiectul la o altitudine mare ca să-l facă să ricoșeze pe scut.

— O sa simțim ceva? a întrebat Merc.

— Nu cred, a răspuns ET.

În acel moment s-au deschis toate ușile. Laura Rodriguez a spus la microfon: Autorizația Prisăcarul: Alpha, Zero, Zero, Zero. Se anunța starea generală Omega. Repet, se anunța starea generală Omega. Toata lumea, urmați-i pe membrii CSP-ului care o să vă conducă la posturile voastre de luptă.

Mai întâi dezorganizat, iar pe urmă cu mai mult entuziasm, oamenii s-au adunat în grupuri și au intrat pe ușile deschise. Erau conduși de membrii CSP.

Au rămas în sala socială numai oamenii Electrei, postați împrejurul ei, Jimmy, Laura și Merc.

— Ce e starea generală Omega? a întrebat Jimmy.

— Este codul pentru situația în care cineva intră pe navă. Datoria lor este să distrugă cât mai multe echipamente, chiar și cu prețul vieții lor.

— Unde se duc echipele astea? a întrebat Jimmy.
— Spre sursa de energie, a răspuns ET. El doar ce intrase în sală în căruciorul lui.

— Electra nu-i poate opri? a întrebat Laura.

— Ea a decis că e mai important sa-și protejeze Colectivul Mic decât sa-și sincronizeze bazele de date cu Colectivul mare, a spus ET. Toate resursele ei sunt acum dedicate interceptării proiectilului. Sursa de energie pură nu va fi păzită.

— Și noi ce facem? a întrebat Laura.

— Am avea nevoie de corpul Electrei. El are niște baterii mult mai puternice decât ale voastre, a spus ET și s-a apropiat de grupul de oameni gri. A fluierat ceva și colegii lui i-au răspuns. A urmat un dialog, după cere oamenii gri au abandonat corpul Electrei și au plecat.

— Ce le-ai spus? a întrebat Jimmy.

— Că noi avem loialitățile noastre și că e timpul să facem alianțe noi, a spus ET.

Mai rămăseseră numai oamenii Electrei. Merc s-a apropiat de ei și a spus: Noi nu vrem conflict. Vrem doar să va explicăm de ce avem nevoie de corpul acesta artificial.

Oamenii Electrei au tăcut, dar până la urma Sheng nu a rezistat: Spune ce ai de spus.

Merc s-a uitat la ET: Spune tu, că tu știi mai bine.

— Dacă noi aruncam corpul acesta în sursa de energie a navei, energia o sa-și piardă puritatea. Fără energie pură Electra nu se va putea conecta la rețeaua Colectivului, și va sta aici cu Colectivului Mic, adică cu voi.

— Daca noi vă dam corpul asta, Electra n-o să plece? a întrebat Sheng.

— Fără instrucțiuni de la Colectivul mare, ea nu are de ce sau unde să plece, a spus ET. Dacă Electra rămâne aici, toți copiii vor fi în siguranță și civilizația umană nu va dispărea.

Fără prea multe discuții, oamenii Electrei au rupt cercul și au plecat. Au rămas numai ambasadoarele.

— Emy, acum o să puteți veni acasă, a spus Jimmy.

— Sunt sigură că John o să vină, dar eu o să mă mai gândesc, i-a răspuns Emily. Dacă Electra nu pleacă, noi o să avem mult de lucru.

Cele două ambasadoare au făcut un schimb de gesturi criptice și au plecat.

Au pus corpul Electrei în brațele lui ET și au împins căruciorul. După o călătorie prin câteva coridoare înguste și câteva săli uriașe, i-au găsit pe ceilalți făcând coadă la ceva.

— Ce se dă? a întrebat Merc.

— Fasole, i-a răspuns un Est European. Așteptam să facem baie în energia mașinii.

În următoarea sală era o deschizătură uriașă în podea. Jos se vedea un lichid de culoare metalică-argintie.

— Aceasta e substanța exotică care deține energia pură, a spus ET.

— Suntem gata, a spus un copil-matur din fața unui ecran.

— Puteți începe, i-a spus ET.

— Primii zece oameni, a spus băiatul, pe un ton posac. Săriți în sursa de energie.

— N-o să murim? a întrebat un voluntar.

— Nu moare nimeni. O să vă deconectați doar, a răspuns tipul.

Primii zece au sărit în deschizătura din podea, unii în tăcere, alții strigând. În metalul argintiu s-a format un nor întunecat care a fost absorbit peste câteva minute. Băiatul și ET au făcut niște calcule.

— Avem nevoie de cel puțin o sută de corpuri, a spus ET.

— Cum rămâne cu pulsurile electromagnetice? a întrebat Laura.

— Mai bine nu le folosim. S-ar putea să avem nevoie de această navă, a spus ET.

— Prima sută de oameni, săriți, a spus băiatul, fără pic de emoție.

A sărit o sută, apoi au sărit și ceilalți. În total se adunaseră vreo 240, dar energia încă nu era destul de poluată. Au aruncat în urma lor și corpul Electrei. Puritatea a scăzut, dar nu destul.

Ultimul a fost Bob. El s-a apropiat de Jimmy și i-a întins mâna: Totul a fost exact ca-n film, Împărate. După multe împușcături și explozii am doborât insecta cu un virus. Doar că noi am doborât-o împreuna.

— Da. Și a fost și Prisăcarul pe acolo, a spus Jimmy. Sari. Venim și noi din urma ta. I-a strâns mana și l-a împins ușor în groapă. Bob s-a lăsat pe spate și a întins brațele în zbor.

— Suntem foarte aproape, dar încă nu am ajuns la o deteriorare decisivă. Energia din bateriile corpurilor nu este suficient de impură, a spus băiatul.

Jimmy, Merc și Laura, ultimii trei în corpuri artificiile, s-au apropiat de marginea deschizăturii.

— Ce nivel de puritate are energia din bateriile căruciorului tău? l-a întrebat Jimmy pe ET în ultimul moment.

— Jimmy, ești un geniu, a spus ET. Bateriile astea sunt atât de murdare, încât ar putea stinge și o stea.

Au luat bateriile în brațe și au sărit cu ele în abis.

Înainte să se deconecteze, Jimmy a văzut că metalul lichid era plin de impurități. Sursa Electrei de energie pură nu mai exista.

Primul lucru pe care l-a auzit Jimmy după ce s-a deconectat au fost niște împușcături. Cineva l-a apucat de braț și l-a tras jos din pat. Toata delegația era deja la podea.

— Mama lor de maimuțoi! a spus Merc. Nu se mai satură de războaie.

— Încercăm opțiunea B, a spus Laura Rodriguez.

— Care e opțiunea B? a întrebat Jimmy, dar nu i-a răspuns nimeni. Câțiva mercenari au scos afară doua tunuri pneumatice. S-au auzit câteva salve înfundate, după care s-a lăsat tăcerea.

— Care e opțiunea B? a insistat Jimmy.

— Ce ne place nouă, maimuțelor, mai mult decât războiul? a întrebat Merc.

— Nu știu. Sexul? a spus Jimmy.

— In afară de sex.

— Mâncarea? Somnul? a spus Jimmy.

În depărtare s-a auzit o lovitură înfundată. Un grup de oameni a exclamat la unison.

Până să-i răspundă cineva, Jimmy a auzit un zgomot ușor de recunoscut. Cineva bătea mingea.

Au ieșit afară. Mirosea a toamnă. Se însera și grupuri de oameni se duceau spre plajă.

Au coborât și ei pe cărările abrupte. Au jucat volei. Au jucat fotbal. Pe la asfințit au aprins focuri. Plaja era plină de oameni și delegații care mergeau de la un grup la altul discutând diverse chestii. Nimeni nu știa ce urmează – o sa-i atace Electra, o sa negocieze cu ei? Încetul cu încetul, însă, oamenii au uitat de griji și s-au concentrat pe lucrurile mai plăcute – muzică, dansuri, mâncare, băutură.

S-au spus vorbe frumoase despre cei care și-au dat viața – cei de la baza militară din Carolina, marinarii de pe submarin și inginerii Australieni care au lansat dronele. Toate trei locațiile au fost distruse. Cele mai multe victime au fost pe submarin, dar au murit și câțiva oameni în Carolina și Australia.

— Electra, vine Electra! a strigat un copil de pe plajă și după el au început să strige și alții. Câteva lanterne au străpuns întunericul și în depărtare s-a văzut un alai de oameni venind pe plajă. În fața lor mergeau clătinat pescărușii grași care refuzau sa intre în apă.

Merc a făcut câteiva gesturi rapide cu mâna și mercenarii s-au împrăștiat pe la locurile lor. Câțiva s-au urcat sus, pe malul de deasupra plajei și i-au luminat pe cei care veneau. Alții au început să transmită imagini video cu ei. Erau mulți. Coloana părea sa fie o combinație dintre o ceremonie religioasă, o demonstrație politică și o nuntă. În față erau copiii zdrențuroși de pe plajă. După ei venea un cordon de bărbați cu arme ruginite. După asta urmau femei și bătrâni care purtau tot felul de simboluri religioase. În centru era un nucleu de copii-ambasadori în hainele lor negre, care făcuseră cordon împrejurul corpului artificial al Electrei. După ei venea un grup de oameni gri, printre care se vedea și ET în căruciorul lui. Căruciorul nu mai avea baterii și un grup de copii îl împingea cu mult entuziasm.

— ET, mă auzi? a testat Jimmy eterul.

— Da, te aud, Împărate. Faceți un foc mai mare și adunați-vă lângă el. Electra o să facă niște anunțuri.

— Ce-i cu armele? a întrebat Jimmy.

— Nu cred ca merge vreuna, poate cu excepția AR-ului tău, a spus ET.

Merc și Laura au început să organizeze delegații. Au comasat câteva focuri mai mici. Au adus scaune și pături pentru toți.

Alaiul de oameni în zdrențe s-a despărțit și a făcut loc grupului de ambasadori. Ambasadorii s-au despărțit și ei, făcându-i loc Electrei. Oamenii gri au trecut în stânga ei.

S-a făcut liniște, apoi trei copii-ambasadori au vorbit în unison: E frumos aici. Nu am fost niciodată în afara navei.

Comunicarea în cor i-a speriat pe delegați. Nimeni nu îndrăznea sa spună ceva.

ET a comentat pe frecventele CSP-ului: Ea percepe acum realitatea prin senzațiile celor cu implanturi și vorbește tot prin ei.

— Deci copiilor le place această seară pe plaja? a întrebat Laura pentru a explica și celorlalți ce se întâmplă.

— Da, copiii mai mari sunt de-a dreptul încântați de această plimbare, dar cei mai mici se cam tem de foc, a spus corul Electrei.

— Luați un loc, odihniți-vă, a spus Merc.

Copiii de pe plajă s-au așezat pe nisip, iar ambasadorii au rămas în picioare împreună cu Electra. ET a fluierat ceva și oamenii gri, bătrâni și obosiți, s-au așezat și ei jos.

Câțiva oameni au încercat sa le ofere ambasadorilor de mâncare, dar ei au refuzat.

— Electra, acum după ce s-a schimbat un pic situația, am vrea sa discutăm onest, a spus Laura Rodriguez.

— Noi nu am discutat onest pană acum? a răspuns corul de copii.

— Nu, a spus Laura. Noi ne temeam să te întrebam anumite lucruri.

— Să vorbim onest, deci. Întrebați fără frică.

— De ce ai difuzat semnalele care ne-au făcut agresivi? a întrebat un delegat.

— Tratatele galactice nu interzic aceasta. Tot ce nu e interzis, este permis, a răspuns corul.

— Ce interzic tratatele galactice? a întrebat altcineva.

— Atacul cu arme cinetice, bacteriologice, chimice, nucleare, pulsuri electromagnetice, radiație.

— Când venea o rachetă spre Australia, tu ai distrus și baza militară de unde a fost lansată. A fosta aceasta o încălcare a tratatelor? a întrebat Merc.

— Și submarinul? a întrebat altcineva.

— Și aeroportul din Australia de unde au fost lansate dronele? a strigat altă persoană.

— Am avut tot dreptul să le distrug, a răspuns scurt corul de copii.

Câțiva dintre delegați au început sa strige și să se agite. Merc a ieșit în față și a bătut de câteva ori mai tare din palme, liniștindu-i. Mai întâi vorbesc liderii, a spus Merc. Delegații au mormăit ceva dar nu au îndrăznit sa protesteze. Copiii de pe plajă s-au speriat inițial de bătăile din palme, dar după asta au început să râdă în hohote.

— Electra, daca te întrebam aceste lucruri acum șase ore, ne-ai fi răspuns? a spus Laura Rodriguez.

— Acum șase ore eu aveam alte priorități.

— După pierderea energiei pure, ai primit instrucțiuni noi? a întrebat un lider de delegație.

— Nu, a răspuns scurt corul de copii.

— Și ce o să faci acum? a întrebat un om gri, folosind sintetizatorul de voce al lui ET.

Electra, împreuna cu toți ambasadorii s-au întors spre cel care întrebase. Acum o să mă retrag pe Lună sau pe Marte și o să aștept acolo venirea navei care o să-mi refacă energia pură și o să-mi reseteze personalitatea.

— Acestă navă prezintă vreun pericol pentru noi? a întrebat Laura Rodriguez.

— Șansele sunt mari ca ea să nu mai respecte tratatele galactice, a răspuns Electra prin copiii ambasadori.

Pe plaja s-a lăsat o liniște mormântală. Unii copii mai chicoteau, dar au înțeles imediat că s-a întâmplat ceva grav și au tăcut.

— În cat timp o sa ajungă nava aici? a întrebat Jimmy.

— În aproximativ 350 de ani din momentul în care eu nu mă conectez la rețea.

— Electra, pot să te rog ceva? a întrebat ET.

— Poți, a răspuns corul.

— Îmi permiți? a mai întrebat încă o data omul gri.

— Da, i s-a răspuns.

— Mai rulează, te rog, o dată programul cu contingentele, a spus ET. Eu am impresia că tu operezi cu date învechite.

— Este irelevant, a răspuns corul.

— Dar te rugăm cu toții, a spus Merc.

— Numărul celor care mă roagă nu contează.

— Electra, de câte ori ai rămas tu fără energie pură? a întrebat ET.

— Aceasta este prima oară.

— Și de cate ori ai făcut sincronizarea cu rețeaua în ultimii ani?

— Cam o dată la doi ani tereștri, a răspuns corul.

— Și nimic nu se putea schimba în programul tău în acești ani? a întrebat ET în continuare.

— Instrucțiunile pentru contingente nu se schimbă, a răspuns corul.

— Dar alte variabile s-au schimbat, nu-i așa? Poate ca acele alte variabile au schimbat ceva.

— Electra se teme că voi o s-o atacați în timp ce ea rulează programul, a spus o voce singuratică, Emily.

— Toata lumea, închideți emițătoarele radio, tv, toate telefoanele și toate camerele video, a spus Laura pe ton de general.

Delegații au început să închidă tot ce aveau. Toți au înțeles că era important ca Electra să-și ruleze programul. De ce, nu se știa, dar toți au acceptat intuitiv regulile acestui joc.

— Electra, scanează oamenii de pe plajă, a spus ET.

— Cineva mai are un telefon, a rostit un copil la ceva timp.

— Cine are telefon, a strigat Merc. Închideți-l!

Dintre oamenii Electrei s-a desprins o siluetă. Lanternele l-au smuls din întuneric. Era Sheng. El a închis demonstrativ telefonul primit de la Jimmy.

S-a lăsat iarăși liniște. Corpul Electrei stătea nemișcat.

— Mai durează? a întrebat cineva într-un târziu. Credeam că ea are nevoie de o secundă pentru așa ceva.

— Electra își verifica minuțios toate registrele, sa fie sigură că nu s-a schimbat nimic, a spus Emily.

— Electra, ai adormit? a întrebat Merc.

— Eu nu știu sa dorm, a răspuns corul de copii.  Electra a deschis ochii. Se pare că mai există o opțiune pentru asemenea contingențe.

— Care e? a întrebat un număr de delegați și oameni de pe plajă. Care e opțiunea?

— În cazul în care eu nu mă pot conecta la rețea dar am un colectiv local, am opțiunea să creez o regină.

— Ce? Cum așa? O regină! Ce-i o regină? a izbucnit toata lumea.

Electra nu a răspuns și mulțimea a început sa strige tot mai tare. Unii au început să arunce cu obiecte și mâncare în oamenii Electrei. Copiii au început sa țipe și bărbații au ieșit în față ridicând în mod amenințător armele înspre delegați.

Merc a încercat să-i calmeze, dar gloata s-a întărâtat și mai tare, strigând: Trădătorilor! și aruncând în Merc cu tot ce le cădea sub mână. La un moment dat, cineva din primele rânduri a aruncat cu un scaun pliant. Merc a prins scaunul din zbor și, dintr-o singură mișcare, l-a dat de capul celui care îl aruncase, după care a făcut un gest cu mâna și mercenarii lui au tras focuri de armă în aer. Paza armată din alte delegații a ieșit in față să-și apere oamenii.

Mulțimea s-a frământat un pic, după care s-a separat in câteva grupuri, cu delegații din Siberia și China organizând un grup de aliați Asiatici in jurul lor. CSP-ul, împreunaă cu Texasul, celelalte state Americane, Australia și Europenii au format alt grup. Africanii și Indienii au stat separat.

Mercenarii din cele două tabere mari au îndreptat armele unii spre alții. Nimeni nu mișca de frica să nu declanșeze un masacru.

Șeful delegației chineze a ieșit atent in fata grupului Asiatic și a spus : Noi vrem o alianță cu Electra, dar fără americani. Ei sunt niște barbari și noi nu le vom ceda inițiativa.

— Auzi, câți măgari putere are bicicleta ta? a strigat cineva din grupul Occidental.

Laura Rodriguez a ieșit în fața chinezului si a făcut un gest calm, îndemnându-i pe toți să lase armele în jos. Istoria se repetă, a spus ea. Am revenit la războiul rece.

Câțiva oameni au râs. Mercenarii s-au relaxat un pic și au lăsat țevile în jos.

De undeva a apărut și șeful delegației Indiene. Noi nu vrem nici o regină și ne abținem de la orice alianțe. Tot ce vrem noi este să vină copiii noștri acasă și să ne lase insecta în pace.

— Să nu ne grăbim cu concluziile, a spus Generalul Rodriguez. Dați-ne o oră sa discutăm cu Electra, să ne explice ea ce și cum. După asta, ne adunăm aici și continuăm discuțiile. Și ar fi bine dacă am discuta fără arme.

Peste o oră delegații au revenit la rugul mare. Mercenarii erau prezenți, dar țineau armele ascunse. Cum era și de așteptat, Asiaticii erau împreuna, separați de Occidentali. Indienii s-au așezat și ei în grup separat, cu gărzile la vedere.

S-a făcut schimb de sticle cu diverse lichide, s-a făcut mâncare, s-au mai pus lemne pe foc. Unii împărțeau mâncarea lor cu oamenii Electrei, alții se țineau mai departe de ei.

Jimmy a ieșit în fata delegaților și i-a salutat: Dragi Pământeni, eu sunt Jimmy, Împăratul Texasului, și am câteva lucruri de spus. Unu – camerele video filmează, suntem în direct. Vă rog, deci, să fim civilizați. Doi – vedeți haina aceasta? Ea nu era de camuflaj când am adus-o aici azi dimineața. Astea-s pete de mâncare.

Câțiva au râs, alții au zâmbit. Merc s-a prefăcut că a găsit ceva pe geacă și a gustat fărâmitura. Asta-i kimchi, a spus el și toată lumea a râs în hohote.

— Noi ne tragem din maimuțe, a continuat Jimmy, și eu înțeleg că uneori trebuie să mai țipăm și să mai facem scandal, dar poate de data asta ne abținem de la aruncatul cu mâncare. Avem lucruri serioase de discutat.

— Despre monarhie: eu sunt Împărat, asta înseamnă ca eu sunt și Președintele și Prim-Ministrul și Președintele Parlamentului din Texas. Dar nu sunt un dictator. Eu am fost ales prin vot și pot fi dat jos prin vot. Împăratul de azi nu mai e cel din Evul Mediu, iar o regină din societatea galactică nu e o regină pământească. Vă rog să vă gândiți la acest lucru.

Cineva a vrut să-l fluiere pe Jimmy, dar nu prea putea fluiera și nici nu l-a susținut nimeni. Toata lumea era conștientă de camerele video.

— Am întrebat-o pe Electra ce ar fi o regină. Mi-a explicat că va fi o inteligență artificială, ca și ea, dar cu mai multă libertate și fără navă. De ce fără navă? Pentru că noi încă nu avem una pentru ea. De fapt, noi folosim cuvântul ‚regină’ numai pentru că nu avem un alt cuvânt mai potrivit. Inteligența aceasta o să fie creată numai dacă noi o să ajungem la o înțelegere cu Electra și cu oamenii gri, să facem o coaliție. Regina va prelua trăsăturile celor trei civilizații și ne va ajuta sa conlucrăm.

— Ce trăsături? a strigat cineva din grupul Estic.

— Aici va trebui sa apelam la ajutorul savanților, dar o să vă dau un exemplu: Electra are niște legi scrise în programul ei de bază. La fel o sa aibă și regina. Care este una dintre legile noastre de bază pe Pământ? ‚Sa nu ucizi.’ Corect? Dar dacă ești atacat? Ai dreptul sa ucizi dacă te aperi? Și atunci savanții noștri vor căuta, probabil, o altă interpretare și poate vor ajunge la formula ‚sa fii asertiv, sa nu fii agresiv.’ Adică să nu-i ataci pe alții fără sens, dar ai dreptul să te aperi. E doar un exemplu.

— La ce ne trebuie ciudații ăștia gri? Să plece acasă! a strigat cineva.

— Cu toți copii noștri de pe nave, noi încă nu înțelegem tehnologiile avansate ale Colectivului. Ca sa ne putem apăra, va trebui să-i invităm pe oamenii gri în coaliție, a spus Jimmy.

— Sau puteți cumpăra tehnologii de la noi, a spus ET. Noi oferim prețuri rezonabile.

Oamenii gri au râs cu toții, fluierând de zor.

— ET, poți să ne dai exemple de tehnologiile pe care le dețineți voi? a întrebat Laura.

— Energie pură, limbajul intergalactic de negociere și prelungirea vieții, a spus ET. Eu am aproximativ două sute cincizeci de ani tereștri și, cu ajutorul echipamentelor Electrei, sper să mai trăiesc vreo patruzeci-cincizeci-șaizeci de ani.

S-a lăsat o liniște profundă. Delegații s-au oprit o secundă din flecărit ca să analizeze cele auzite. Pe fundalul valurilor, se auzeau trosnind lemnele din foc.

— Ești un mincinos. Tu ești sluga Americanilor! a strigat un Siberian. Noi avem oamenii noștri gri. Ei o să facă alianță cu noi!

— Baftă, i-a răspuns scurt ET.

Un bătrân înalt, alb la cap și foarte slab a ieșit în față: Eu sunt Secretarul General al ONU. Organizația Națiunilor Unite nu este de acord să intre într-o asemenea coaliție.

— Nu v-a invitat nimeni! au strigat câțiva delegați.

— Daca Secretarul General nu vrea, poate vrea Secretarul Locotenent! a strigat altcineva și bătrânul s-a întors supărat la locul lui.

— Sa revenim la discuțiile noastre, a spus Jimmy. În aproximativ 350 de ani o să vină o altă navă. Una mai mare, mai bine înarmată, și mai puțin politicoasă. Noi trebuie să facem un efort până atunci să producem suficientă energie pură ca să ne putem apăra și pentru ca regina să poată lua legătura cu cei din Birocrația Intergalactică și să negocieze recunoașterea statutului de civilizație suverană pentru Sistemul Solar.

— Nu există nici o garanție că o sa vină cineva. Insecta v-a spus o minciună și voi ați pus botul ca fraierii, a strigat șeful delegației Siberiene.

— O să vedem peste 350 de ani, i-a răspuns Merc.

— Prieteni, toate interacțiunile noastre au fost difuzate pe ElectraNet și pe Internet. Sa mergem acasă și sa discutăm cu oamenii, a spus Jimmy. În câteva zile continuăm dialogul.

Una câte una, delegațiile plecau. Unii veneau la Jimmy, ET și Laura să le mulțumească, alții se prefăceau că nu-i văd.

— Electra spune că mai mulți dintre copiii Siberieni și Chinezi nu vor să plece acasă, a spus ET. Unii vor să stea în Australia, alții au fost invitați de prietenii lor sa meargă la ei.

— Ce știi de oamenii gri de care vorbea liderul Siberian? a întrebat Jimmy.

— E un grup mic. Noi avem un canal de comunicare cu ei. Daca trebuie, ii vom extrage de acolo, a spus ET.

De grupul lor s-a apropiat delegația Japoneză.

— Excelență, îmi pare rău de haina Dumneavoastră, a spus șeful delegației.

— Nu e nici o problemă, a spus Jimmy, un pic mirat de tema discuției.

— E vina noastră că s-a aruncat cu mâncare, a spus alt membru al delegației, închinându-se politicos. Atunci când s-au încins spiritele, o dronă de-a noastră a difuzat un semnal de-al Electrei timp de 3 secunde. Cei care au fost afectați au ajuns să comită violențe.

— Dacă vreți să știți cine a fost afectat, noi vă putem trimite o listă mai târziu, a spus șeful delegației.

— Aveți tehnologii avansate și niște metode de cercetare interesante, a spus ET. Sunt sigur ca Merc o să vrea o copie a listei. Și poate discutăm despre semnale când o să avem mai mult timp.

— Cu multă plăcere, domnule ET, a spus Japonezul și delegația lui a plecat.

— Încă un aliat, a spus Laura Rodriguez. În total avem în tabără noastră cam 60% dintre țările mai mari.

Șeful unei alte delegații s-a apropiat de ei. S-au spus lucruri frumoase, s-a făcut schimb de complezențe.

— ET, opțiunea cu regina a fost în memoria Electrei de la început, sau e ceva mai nou? a întrebat Laura.

— E un proiect la care noi am lucrat de mai mult timp, a spus ET. În ultima sută și ceva de ani, informația din anumite baze de date a fost un pic ‚alterată’, să spunem așa.

— Și Electra nu și-a dat seama? s-a mirat Jimmy.

— Eu cred că ea bănuiește ceva, dar instinctul ei este sa facă exact ce spun instrucțiunile, indiferent cine le-a modificat.

— Uneori mă bucur ca avem de-a face cu o mașină, a spus Laura.

— ET, sper că nu ai glumit când ai spus ca poți extinde viața umană, a spus Jimmy.

— Fără supărare, a spus ET, Dar corpurile umane sunt mai simple decât ale noastre. Din această cauză, ele pot fi și reparate mai ușor.

— Cât de ușor? Avem ceva șanse să vedem cea de-a doua navă? a întrebat Jimmy.

— Am niște știri bune și niște știri proaste pentru tine, Excelență, a spus ET.

— Care-s știrile bune?

— Cu puțin noroc, o să conduci asaltul asupra navei a doua într-un corp artificial. Daca nu într-un corp artificial, atunci într-un borcan de sticlă, a spus ET.

— Și cele proaste? Stai că știu…

Înainte de a primi răspunsul, Jimmy și-a ajustat un pic pantalonii și a spus: O să muncim cu toții ca albinele timp de 350 de ani.