Prima parte a nuvelei poate fi citită aici: Împăratul și Albina (partea 1/3).
Primul lucru simțit de Jimmy după ce s-a terminat transferul a fost faptul că mergea fără voia lui. Corpul lui a făcut câțiva pași înainte, apoi câte un pas lateral, apoi un pas înapoi. După asta a ridicat și a coborât brațele, și-a arcuit spatele și a făcut o genuflexiune. Jimmy și-a amintit că aceasta era secvența de testare prin care a mai trecut odată. După ce s-a terminat gimnastica, vederea lui s-a ajustat, trecând de la întuneric complet la o lumina orbitoare și înapoi la vederea normala. Era într-o sală mare, luminoasă. A urmat auzul, mirosul, după care a simțit pentru câteva secunde o usturime a pielii și apoi o amorțeală pe tot corpul.
La dreapta lui zări alte două corpuri care treceau și ele prin testele de rigoare. Unul era masculin, cu trăsăturile lui Merc. După el, un corp feminin cu trăsături generice, ca de manechin.
Toate trei corpurile erau goale, și chiar dacă nu aveau prea multe detalii anatomice, Jimmy s-a simțit jenat. Mașina nu se complicase să-i îmbrace.
Fără prea multe introduceri, Merc a spus:
– Bună, Electra!
– Te salut și eu, Merc, a răspuns mașina, cu corpul îndreptat spre sală, și numai cu capul întors spre ei.
– Mai ții minte discuțiile noastre de data trecută? Cum oamenii sunt mai rezonabili cu cei care le seamănă?
– Empatia umană? Desigur, a răspuns Electra.
– Principiul acesta se aplică și la haine. Noi suntem deprinși să purtăm haine și… A început să explice Merc.
– Este irelevant, l-a întrerupt Electra. Acestea sunt corpuri artificiale. Ele nu necesită o temperatura constantă sau protecție. Hainele nu ajuta la nimic.
– Desigur, dar te rog să ne înțelegi. Noi nu negociem lucruri importante în pielea goală.
– De ce? a întrebat Electra.
– Un corp gol te face să te gândești la sex, a răspuns Jimmy mai ezitant, intervenind în discuție. Sexul e un instinct puternic care suprimă alte priorități.
Electra a întors capul spre dreapta, căutând ceva cu privirea. De după niște rafturi a ieșit timid o fată mică cu față de adult, îmbrăcată într-un costum negru de ambasadoare. Fata a dat aprobator din cap printr-o mișcare aproape imperceptibilă.
– Deci voi vă uitați la corpul meu acum și simțiți atracție sexuală? a întrebat Electra.
Corpul ei părea mai degrabă iritant și Jimmy a tăcut, dar Merc a tăiat-o direct:
– Desigur!
Electra s-a uitat iarăși la ambasadoare. Copilul nu știa ce să spună.
– Ea nu are de unde să știe, a intervenit Merc. Copiii tăi nu se dezvoltă hormonal și nu au instinctele noastre.
– Copiii tăi nu au instinctele noastre? a repetat în gând Jimmy. Ce-i asta?
Electra a întors capul spre ei și a stat așa câteva secunde, de parcă se gândea la ceva sau scana cine știe ce bază de date.
– De acord. Ne vom îmbrăca, a spus ea.
Corpul Electrei s-a deformat un pic, producând o suprafață neagră care s-a transformat într-un costum mulat pe corp.
De undeva din cealaltă parte a sălii a venit rapid o platformă suspendată pe anti-gravitate. Pe platformă erau două salopete gri de ingineri, făcute parcă dintr-o bucată. Jimmy și Merc le-au îmbrăcat. Cu toate că haina l-a încăput bine, Jimmy a simțit nevoia sa-și ajusteze un pic pantalonii.
– Vad că ai un corp mai avansat decât noi. Arați bine în costumul acesta, a spus Merc, admirând-o cu afront pe Electra. Parcă ai fi de pe Pământ. Înainte ca mașina să-i răspundă ceva, Merc a continuat cu laudele:
– I-am văzut azi pe oamenii tăi de pe plajă. Păreau fericiți, dar unii mai bătrâni nu păreau foarte sănătoși. E vreun doctor printre ei, au medicamente?
Electra s-a uitat iarăși spre ambasadoare și a primit un răspuns confuz.
– De ce ar avea ei nevoie de doctori? Oamenii gri nu au nevoie de așa ceva.
– Oamenii gri or fi mai rezistenți de felul lor, a intervenit Jimmy, înțelegând cam ce punea la cale Merc. Dar noi suntem o rasă mai firavă. Avem nevoie de mai multă îngrijire medicală. Dacă vrei, Texasul poate trimite o echipă de medici să-i trateze pe oamenii tăi.
Ambasadoarea a reacționat negativ și Electra a răspuns: – Nu ne interesează. Dacă e nevoie, o să aducem niște medici de la ONU.
– De medicamente nu aveți nevoie? a întrebat Merc, ignorând-o pe Electra și uitându-se direct la ambasadoare. Fața era ascunsă parțial după niște rafturi, dar a cedat în fața privirii lui fixe și a dat afirmativ din cap.
– De ce n-am invita-o și pe ambasadoarea de acolo să vină mai aproape, a intervenit Jimmy. S-ar putea ca ea să nu ne audă bine.
– Sunita, a spus Electra pe un ton aproape părintesc. Vino aici, cu noi.
Ambasadoarea a ieșit, timorată, din ascunzișul ei. Era indiancă și nu părea să aibă mai mult de 18 de ani, cam tinerică pentru o negociere de asemenea calibru. Cei patru au făcut un cerc, cu Jimmy în fața Electrei și Merc în fața ambasadoarei.
– Dragă, tu înțelegi accentul meu de Texoma? a întrebat Merc cu un accent sudic exagerat. Y’all fixin’ to get every man jack of us farmer outfits? Hot diggity, dad gum it!
Ambasadoarea s-a uitat confuză la Merc și apoi la Jimmy, după care a coborât privirea, intimidată.
– Cu tot respectul, dar ea nu înțelege dialectul nostru, a spus Jimmy.
Electra a încremenit din nou, de parcă se gândea la ceva.
Un vânt a suflat prin încăpere. Undeva s-a deschis o ușă, apoi din dreapta lor s-au auzit niște pași. Cineva venea în grabă. Electra stătea nemișcată și ei au preferat să n-o deranjeze. La ceva timp au văzut venind un copil în costum negru. Jimmy a recunoscut-o pe Emily, fiica lui.
– Electra, a spus ea încă de departe. Oamenii ăștia au nevoie de consiliere.
– Consiliere? a spus Merc cu nedumerire. Da’ ce-am făcut?
– Merc, închide gura, I-a spus Emily. Hot diggity, dad gum it… nimeni nu vorbește așa nici în Texas și nici în Oklahoma.
– Eu vorbesc așa, a răspuns Merc, zâmbind.
– ’Hot diggity’ e o expresie de amuzament, iar ‘God damn it’ e una de frustrare, a spus Emily.
– Dad gum it, a spus Merc.
– Same shit, i-a răspuns Emily.
– S-a încercat o decepție? a întrebat Electra.
– Șansele sunt mici, i-a răspuns Emily. Oamenii sălbatici au obiceiul să-și negocieze ierarhiile ad-hoc atunci când formează un grup. El a încercat în mod instinctiv să-si asume un rol de lider în grupul vostru.
– Oamenii sălbatăci? s-a gândit Jimmy. Noi nu vrem să fim lideri, a spus el. Vrem doar să fim înțeleși.
– Electra ne înțelege pe toți, i-a răspuns Emily, dar Jimmy a sesizat o notă abia perceptibilă de sarcasm în vocea ei. Mașina nu sesizează unele detalii ale comunicării umane, s-a gândit el.
Ambasadoarele au făcut un schimb de gesturi enigmatice și Sunita s-a retras câțiva pași, locul ei fiind luat de Emily.
– Copiii au un limbaj non-verbal al lor, a realizat Jimmy. Îl înțelege oare și mașina?
– Jimmy, a spus Electra. Am observat că în Texas este bruiat un semnal important. Cine v-a învățat cum să-l bruiați?
Toată lumea s-a uitat la Jimmy.
– Noi bruiem mai multe semnale din motive de securitate. Savanții noștri știau de semnalul acela de mai mult timp, dar nu știau cum sa-l blocheze, a spus el. Mai recent, cineva ne-a vândut niște tehnologii de pe o navetă shuttle căzută în Texas. Echipamentele de pe acea navetă ne-au permis să studiem mai bine semnalul.
Electra s-a uitat la Emily, care a indicat printr-un gest că era o teorie plauzibilă.
– Semnalul a fost bruiat pentru prima oară atunci când un inginer era în complexul tău, a insistat Electra.
– O coincidență. Oamenii lui Pregnant Bob, adică William, sau cum naiba îl mai cheamă și pe ăsta, m-au atacat brutal. Am bruiat semnalul ca să fiu sigur că ei nu-l folosesc împotriva mea, a spus Jimmy pe un ton împăciuitor.
Electra a stat un pic nemișcată, scanând sau analizând ceva. Crezi că oamenii lui William Jackson au și ei tehnologia acesta? a întrebat ea într-un târziu.
– Desigur, a intervenit Merc. Eu am lucrat pentru Bob și știu că ei au cumpărat-o de la un angajat de-al lui Jimmy.
Jimmy a făcut un gest cam exagerat de uimire. Ambasadoarele au zâmbit hoțește, amuzate de gestul lui teatral, dar Electra părea să nu fi sesizat falsul.
Emily a intervenit fără a mai aștepta să i se solicite părerea:
– Oamenii sălbatici își schimbă des loialitățile. De curând, Merc lucra pentru Bob. Acum lucrează pentru Jimmy.
– Excelența sa mi-a făcut o ofertă mai bună, a spus Merc, strângând din umeri.
Un pic nervos, Jimmy a schimbat tema discuției:
– Electra, mă bucur că am ocazia să vorbesc cu tine. Toți s-au uitat din nou la el, de data asta cu curiozitate.
– După cum știi, Texasul nu face parte din ONU. La fel, multe alte țări nu fac nici ele parte din acea organizație depășită. Noi consideram tratatele ONU învechite și am vrea să re-negociem relațiile noastre.
– Și cum vede Texasul aceste relații? a întrebat Electra.
– Suntem de părere că prea mulți copii staționează pe navă, a continuat Jimmy, uitându-se în ochii reci și nemișcați ai Electrei. Granițele politice dintre țări sunt deja stabile, ostilitățile au încetat, pericolul unor conflicte nu mai există. Savanții mei au calculat că nava are nevoie de maximum 1000 de indivizi pentru a fi menținută, dar numărul copiilor ‚luați’ este de mai multe sute de mii. Texasul, ca și alte țări, ar vrea să negocieze un tratat nou. În prima fază, copiii voluntari vor fi lăsați să plece acasă. În faza a doua, se vor înființa comunități în care copiii vor locui împreuna cu părinții lor. În faza a treia…
– Nici într-un caz! a spus Electra scurt.
– Eu zic să-i adunam pe toți idioții care o venerează și să-i executam, i-a spus Merc lui Jimmy.
Declarația lui a fost atât de neașteptată, încât Jimmy a fost luat prin surprindere.
– Poate tu nu știai, Electra, dar numărul celor loiali ție crește pe zi ce trece, a spus Merc. Noi nu putem să-i lăsăm în viață dacă tu nu ne dai copiii înapoi.
Electra s-a uitat spre ambasadoarele sale. Ambele păreau să fie confuze.
– Poate că Merc a exagerat, a spus Jimmy. Nu cred că ar merita să-i executăm pe oamenii aceștia, dar am putea să facem un schimb echitabil – pentru fiecare adept al Electrei, de exemplu, să fie returnați zece copii.
– O sută de copii pentru fiecare! s-a răstit Merc pe un ton aproape isteric. Nu ceda acum, Împărate! Nu ne vinde copiii!
– Nu-mi spune tu ce să fac, mercenarule! s-a răstit Jimmy la Merc, încercând de data asta să simuleze supărarea fără a exagera. Eu sunt Împăratul Texasului și în fața mea se închină o țară!
– Nu se închină nimeni în fața ta. Când am spus că ești un bleg ți-am spus exact ce credeam despre tine. Bob iți poate lua coroana în jumătate de oră! i-a răspuns Merc.
– Liniște! a strigat Emily cu o voce plina de autoritate. Calmați-vă!
Jimmy și Merc au mai jucat ceva teatru, dar s-au calmat.
– Acum dați mâna și împăcați-vă, a comandat Emily.
Simulând lipsa de entuziasm, cei doi au dat mâna.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat Electra.
– …nu ne prea înțelege, s-a gândit Jimmy.
– Cei doi sălbatici au încercat să-și re-negocieze ierarhia socială, a spus Emily. Eu am intervenit și mi-am afirmat autoritatea.
– Observ că te pricepi bine la relațiile umane, a spus Electra.
– Electra, eu am o propunere care ar putea rezolva conflictul cu sălbaticii, a răspuns Emily, de parcă cei doi nu erau de față.
– S-o auzim, a spus Electra.
– Țările care vor să re-negocieze tratatul vor face un recensământ al adepților tăi, după care liderii acestor țări vor veni pe navă pentru a negocia de la caz la caz câți copii vor fi expulzați din colectivul mic și câți adepți vor fi incluși, a spus Emily.
Jimmy și Merc s-au uitat unul la altul, neștiind ce să spună. Surpriza oferită de Emily deschidea ușile spre multe posibilități.
– Scuză-mă, Electra, tu ai un colectiv aici, pe Pământ? a întrebat Merc, pe un ton exagerat de ‚indiferent’.
– Desigur, a răspuns Electra. Pe Pământ e colectivul meu mic.
– Și care colectiv e mai important pentru tine, cel mare sau cel mic? a întrebat Jimmy.
– Ei văd societățile doar ca pe niște sisteme ierarhice, a explicat Emily, oftând.
– Prioritățile depind de circumstanțe, a spus Electra. Pentru moment, interesele Colectivului Mare sunt prioritare. Dacă legătura cu el nu ar fi posibilă, prioritate s-ar da Colectivului Mic.
La intrarea în terminal îi aștepta Sheng cu un coș de rufe. Jimmy și Merc au pus în coș hainele, șosetele, pantofii, chiar și paltoanele. Cu părere de rău, Jimmy a cedat telefonul, bateria de rezervă, cuțitul de vânătoare, pușca și magazia cu cartușe. Merc i-a dat lui Sheng și pușca lui cu alice, dar a păstrat cartea. Au rămas în chiloți.
Înainte ca cei doi să intre în cabină, Sheng le-a dat o cutiuță de metal în care era un microcip de memorie făcut din ceramică.
– Mi l-a dat un copil de pe plajă, a spus el.
– Ți-a spus ce-i pe el? a întrebat Jimmy.
– Tot ce-a mi-a spus a fost ‚God damn it!’ a spus Sheng amuzat.
– Same shit… i-a răspuns Merc, uitându-se cu jind la soarele fierbinte de afară.
În aeroportul Love Field din Dallas era noapte și frig. Niște cerșetori care se ciondăneau au fugit speriați când i-au văzut pe Jimmy și Merc ieșind din cabină.
– Avem nevoie de o mașină, a spus Jimmy.
– Și? a răspuns Merc.
– Împăratul Texasului nu face autostopul noaptea, mai ales în pielea goală. Tu ești mai zdravăn, oprește o mașină.
Merc a oftat demonstrativ și s-a postat în mijlocul drumului. Când s-a văzut lumina unei mașini, Jimmy s-a ascuns în tufișuri. Era un camion vechi. Șoferul a încercat sa-l evite pe Merc, dar acesta i-a sărit în față, după care a bătut cu pumnul în ușă. Speriat de-a binelea, șoferul a coborât geamul.
– Tu cu cine ești, cu Jimmy sau cu Bob? a întrebat Merc. Șoferul, după ceva efort, a reușit să se bâlbâie:
– Cu B-b-ob.
– Eu sunt adjunctul lui Bob. Am nevoie de mașina ta.
Revenindu-și un pic, șoferul a spus:
– Nu-ti pot da mașina, d-d-dar te duc eu unde ai nevoie.
Merc i-a făcut un gest lui Jimmy. Acesta a ieșit în grabă din tufiș și s-a așezat pe bancheta din dreapta. Merc l-a împins pe șofer la mijloc și s-a așezat la volan:
– Unde mergem?
– La palat, a spus Jimmy.
– Parcă ziceai că ești adjunctul lui Bob? Jimmy, ce faci tu noaptea la aeroport? a spus șoferul, recunoscându-l pe Împărat.
– Tu ești adjunctul lui Bob? l-a întrebat Jimmy pe Merc.
– Da și da, a spus Merc. Ăsta-i secret de stat, ai înțeles? i-a spus el șoferului. Dacă-i spui cuiva că ne-ai văzut aici, te prind și-ți mănânc urechile.
– Eu îl cunosc bine. Lui ii cam place carnea crudă, a confirmat Jimmy.
– Nu spun nimănui! a răspuns șoferul, îngrozit.
– Bine, I-a spus Merc. Explicația e simplă: noi ne-am pierdut banii și hainele la un joc de poker Texas Hold’em. Jimmy era să piardă și o parte a Texasului, dar am reușit să fugim.
– Voi jucați țara la cărți? a întrebat șoferul, uluit.
– Tu ai prea multe urechi, a spus Merc, apucându-l de ceafă și prefăcându-se că vrea să-l muște de ureche.
– Gata, am înțeles. O să tac din gură. Promit! a spus șoferul în grabă.
Au mers în tăcere până la complexul regal, Merc gonind la limita de viteză a camionului rablagit. Când au ieșit afară, șoferul le-a strigat din urmă:
– Jimmy, să știi că eu am votat pentru tine, dar să nu mai joci Texasul la cărți!
– Bine! i-a răspuns Jimmy. Să nu spui nimănui. E un secret de stat!
– De ce a trebuit să-l sperii pe omul asta? a întrebat Jimmy după ce camionul a dispărut în întuneric.
– Lasă-l să împrăștie zvonuri. Cu cât mai ciudate sunt balivernele, cu atât mai puțin o să le creadă oamenii, a spus Merc.
Jimmy a intrat în complex ca să găsească, spre surprinderea lui, o femeie prezentabilă împingând căruciorul lui ET. Tipa nu arăta deloc a asistentă medicală. Cu toate că părea de vârsta lui Jimmy, era bine făcută, ca o atletă, și avea o privire calmă.
Femeia l-a măsurat din cap până-n picioare pe Jimmy, care stătea în fața ei în chiloți, tremurând de frig, după care privirea ei s-a îndreptat spre Merc.
– Generale, a spus Merc, schițând un salut militar aproximativ.
– Locotenente, i-a răspuns femeia fără urmă de glumă în vocea ei.
– ET, aceasta e a doua persoană care intră în complex fără permisiunea mea, a spus Jimmy, revenindu-și un pic după frigul de afară. Ce se întâmplă?
– Excelență, dă-mi voie să-i prezint pe liderii CSP, Comitetul de Salvare Planetară, a răspuns ET. Generalul Laura Rodriguez este șefa CSP.
Femeia a luat poziția de drepți și l-a salutat:
– Îmi pare bine de cunoștință, excelență.
Jimmy a vrut să o salute și el, dar nu știa dacă se cădea să facă asta, dezbrăcat. Bine ați venit, d-nă General. Îmi pare rău că nu sunt… adecvat pentru ocazie, dar… să uităm de formalități. Eu credeam că șeful CSP e un tip numit ‚Prisăcarul’.
– Este o presupunere tipică, a răspuns tipa, în continuare cu o expresie foarte serioasă pe față. Când spui ‚Prisăcarul’, oamenii își închipuie un moș cu barbă.
– Aveți și o prisacă, d-nă General, sau acesta e doar un pseudonim?
– Am o prisacă în Kansas, a răspuns ea. Studiez acolo comportamentul albinelor.
ET le-a întrerupt discuția imitând o tuse discretă, după care a continuat:
– Al doilea membru al CSP este locotenentul Merc, șeful Biroului de Inteligență, numele lui adevărat nefiind cunoscut de nimeni.
– Nici eu nu mi-l aduc aminte, a zâmbit Merc. Toata viată mea am fost Merc.
– Paznic la gară, bodyguard, adjunctul lui Bob, ofițer, șef de inteligenta în CSP… a recitat Jimmy lista. Ce alte surprize mai ai pentru mine azi?
Merc a zâmbit din nou, dar nu i-a răspuns.
– Credeam ca CSP-ul are trei lideri. Al treilea unde e? a întrebat Jimmy, un pic iritat.
– Al treilea membru sunt eu, a spus ET.
– Era și de așteptat… a mormăit Jimmy, îndreptând-se spre dormitoare. Toți complotează împrejurul meu și eu dorm la volan… Mă duc să fac o baie caldă, să beau o cafea și să mă îmbrac. Aveți aici un microcip trimis de pe navă… ET, spune-i te rog bucătarului să facă niște cartofi prăjiți.
Jimmy s-a trezit de la lumina din cameră. Era deja amiază. S-a pornit să-și facă o cafea, când a observat că bucătăria era plina de oameni.
Mai mulți ospătari cu bonete și tunici albe, foarte curate, serveau masa pentru vreo 20 de persoane, toți necunoscuți. Unul dintre ospătari i-a adus o cafea. Era destul de bună.
Sala socială a complexului se transformase într-un studiou de televiziune. O echipă de tehnicieni instala în grabă camere video, trepieduri, lumini și monitoare.
– Jimmy, l-a strigat Laura Rodriguez. E bine că te-ai trezit. Vino să discutam ceva.
Accesul la laboratorul lui ET era păzit acum de doi tipi în uniforme CSP.
La masa din centru erau Merc, Laura și ET.
– Ce se întâmplă? Cine-s oamenii ăștia? a întrebat Jimmy.
– Excelență, noi avem o propunere pentru Casa Regală a Texasului, a spus Laura.
– Spune-mi Jimmy, i-a răspuns el morocănos.
– Jimmy, vrei să vină copii tăi acasă? l-a întrebat Merc.
– Desigur.
– Atunci ajută-ne.
– Hm, a spus Jimmy.
– Nu ți-am spus că e un om de treabă? i-a spus Merc Laurei. Trebuie doar să știi cum să vorbești cu el.
– Jimmy, a spus ET prin sintetizatorul lui. Noi am analizat datele aduse de voi. Am găsit o schemă completă a navei, o copie a codului pentru aplicațiile corpurilor artificiale și o înregistrare video a discuțiilor voastre cu Electra, cu tot cu comentariile unor oameni gri, niște prieteni vechi de-ai mei.
– Emily a mediat discuția în așa fel ca să ne ofere niște informații prețioase. Noi avem acum o șansă să atacăm nava din interior, a spus Laura Rodriguez. Dar, pentru aceasta, tu va trebui să devii aliatul Electrei.
– Adică? a spus Jimmy.
– Va trebui să te culci cu mașina, a spus Merc pe un ton grav.
Pentru o secundă, cei trei au stat în tăcere, după care ET a fluierat sugestiv și toți au râs.
– Mă bucur că vă simțiți bine, a răspuns Jimmy, încă somnoros dar amuzat și el un pic.
– Să o luam de la început, a spus Laura cu multa răbdare. Jimmy, pentru a proteja sursele noastre de informație, copiii tăi, va trebui să înscenăm o confruntare mediatică între tine și Bob.
– Sunteți siguri că Bob va colabora? a întrebat Jimmy. Măgarul asta ar face orice numai să-mi facă în ciudă.
– O să vorbesc eu cu el, a spus Merc. Ca să înțelegi motivația lui, trebuie să știi că Bob si-ar vinde și sufletul pentru șansa de a fi o vedetă, mai ales dacă te poate insulta între timp și pe tine.
– O ceartă în public cu Bob? Hai că jocul asta începe să-mi placă, a spus Jimmy mai vioi. Dați-mi acces la o cameră video și în câteva zile nu va fi un suflet pe pământul asta să nu știe numele ‚Pregnant Bob’.
– Jimmy, credeam că semnalele Electrei nu te afectează, a spus Merc, zâmbind.
– O fi ceva în cafeaua asta, a spus Jimmy. Ce altceva mai e de făcut?
– Să declari stare de urgență în complex, ca să avem un motiv să aducem oamenii noștri aici și să controlăm împrejurimile, a spus Merc.
– Religia Electrei va deveni legală în Texas și tu o să îndemni și alți șefi de state să o legalizeze în țările lor, a spus Laura. Oamenii noștri deja organizează grupuri de ‚credincioși’ și caută spații pentru templele lor. Alte echipe o să-i hărțuiască. Imediat după ce știrile despre persecuția ‚credincioșilor’ ajung pe Internet, se va face publică oferta ta de a renegocia tratatul de pace cu Electra.
– Și dacă Electra afla că CSP-ul e implicat? a spus Jimmy.
– Cei care o să-i hărțuiască o să se declare pro-CSP. Noi o să lansăm o declarație prin care o să negăm apartenența lor la organizație, dar nu o să negam faptul că nu ne place religia Electrei, a spus Merc.
– Motociclistul cu dronă era al vostru? a întrebat Jimmy, sorbind din cafea.
– Aha, a spus Merc. Când ți-ai dat seama?
– Mie mi-a luat ceva timp, dar Emily s-a prins imediat. Electra de ce nu s-ar prinde?
– Emily este o ființă umană și ne înțelege bine jocurile. Nouă ne place să avem loialități multiple și să le re-negociem constant, a spus Laura. Electra are un alt set de valori. Eu am studiat viața albinelor pentru a înțelege mentalitatea Electrei, a spus Laura Rodriguez. Colectivul ei a fost creat de o rasă similară albinelor noastre. Ce s-a întâmplat cu acesta rasă nu e clar, dar eu bănuiesc că la un moment dat inteligențele artificiale au ‚roit’ pur și simplu și și-au abandonat creatorii. Ele nu-i urăsc, dar nici nu le trimit felicitări de sărbători.
– Interesant, a șoptit Jimmy, analizând posibilitățile deschise de acesta teorie. Albinele au caste. O albină muncitoare nu poate deveni regină.
– Exact. Și asta ar putea fi o problemă. Loialitățile albinelor sunt rigide, iar suicidul este un lucru banal. Noi ne schimbam loialitățile ca pe niște chiloți (vezi viața și activitatea lui Merc), însă, pentru ele, loialitatea fața de un Colectiv este pe viață. Dacă Electra e o albină muncitoare care zboară din planetă în planetă, odată ce ai separat-o de Colectiv ea ar putea pur și simplu să se sinucidă împreuna cu Colectivul ei mic. Emily știe acest lucru și a ghidat convorbirea într-o direcție interesantă. Din dialogul vostru cu Electra ar reieși că, odată separată de Colectivul Mare, ea se va concentra pe nevoile Colectivului Mic.
– Și noi, oamenii, am putea deveni Colectivul ei mic, a spus Merc.
– E posibil ca ea să învețe de la noi că loialitățile pot fi trecătoare? a întrebat Jimmy.
– Nu este exclus ca mașina să poată învăța unele comportamente, dar valorile care fac parte din programul ei de bază nu mai pot fi schimbate. Și noi învățăm să mințim, de exemplu, încă de mici, dar obiceiul asta merge împotriva instinctelor noastre. Când nu suntem forțați de circumstanțe, noi preferăm să spunem adevărul, a spus Laura.
– Umblatul în fundul gol e una din valorile ei? a spus Merc.
– Pentru o inteligență artificială situată în computerul navei, un corp artificial este deja o haină. Să îmbraci acest corp e ca și cum ți-ai face o pereche de pantaloni pentru pantalonii tai, a spus ET. Eu cunosc pe cineva care are acces la programul ei și ar putea să ne răspundă la mai multe întrebări, dar nu știu cum am putea să-l contactăm.
Când au pornit camerele video și cameramanul a dat semnalul, Jimmy, într-un costum nou de croiala neo-sudică, a intrat în studio și a început să vorbească din mers:
– Dragi texani, cred că ați auzit deja că am fost pe nava mașinii, numită Electra, pentru o discuție. Acolo am realizat faptul că mașina aceasta are o inteligentă deosebită și, contrar zvonurilor împrăștiate de unii răuvoitori, are compasiune pentru noi.
– Ce vreau eu să va spun azi este faptul că aici, în Texas, ca peste tot în lume, există adepți ai Electrei. Oamenii aceștia o consideră ceva special care merită să fie apreciat. Dar ei se adună să o venereze pe Electra în secret pentru că se tem de reacția noastră.
– Exact de la miezul nopții de astăzi, eu o să-mi folosesc dreptul de suveran ca să semnez o lege nouă, prin care Colectivul Electrei va fi recunoscut în Texas drept o religie autentică, cu toate drepturile unui cult religios. Din acel moment va fi ilegal să se discrimineze împotriva oamenilor Electrei. Eu vă îndemn, de fapt, să-i ajutați pe acești oameni cum puteți voi. Ajutându-i pe ei, noi o să-i ajutăm pe copiii de pe navă.
– Mă adresez și liderilor altor state ale lumii – vă rog să recunoașteți Colectivul Electrei drept o religie oficială și să-i acordați toate drepturile în tarile voastre.
“God bless Texas and God bless Planet Earth!
– Foarte bine făcut! Scurt și precis. Ai talent, excelență, a spus Laura Rodriguez, aplaudând un pic. Într-o oră sau două așteptăm și declarațiile adepților Electrei, urmate de cele ale partidului lui Bob care o să-i vorbească de rău. După aceasta urmează declarațiile altor șefi de stat și pe urma încep zvonurile despre CSP-ul supărat. Între timp am putea înregistra și alte declarații, dacă te simți în formă.
– Cu mare plăcere, a răspuns Jimmy, dezbrăcând sacoul și îmbrăcând o vestă vânătorească de piele. Camerele sunt gata?
Cameramanul principal i-a dat un OK și Jimmy s-a uitat în obiectivul camerei:
– Cine-i acest William Jackson și ce vrea el? De fapt, noi îl cunoșteam până nu demult pe numele de „Pregnant Bob”, o pușlama din Austin care se dă mare politician. Pe timpul Colapsului, el a fost înrolat în toate armatele care plăteau și a ucis mulți oameni, iar astăzi brusc a devenit un apărător al umanității. Hai să vă spun un lucru despre acest ‚apărător’ – oamenii lui au tras cu pușca în camionul meu când veneam acasă cu copiii. Fata și băiatul au primit o zi de vacantă și ce face Bob? Welcome to Texas y’all, și trage după ei cu pușca!
– Un lucru l-am învățat în ultimele zile – lumea asta e plină de nebuni. Eu credeam că toți țicniții s-au împușcat între ei în timpul Colapsului, dar uite că unii au supraviețuit. Dintr-o parte e acel ONU impotent care nu știe să negocieze un tratat, iar în altă parte avem niște extremiști ca William, nu vreau să-i spun Pregnant Bob pentru că am promis să fiu civilizat, și acum a apărut de undeva și așa numitul Comitet al Salvării Planetare. Cine-s ăștia? Nu-i cunoaște nimeni. Pe timpul când toți se băteau, CSP-ul ăsta de ce nu s-a grăbit să oprească războaiele și să salveze omenirea?
– Uite ce o să vă spun eu, prieteni. Eu, eu personal, o să vorbesc cu Electra să re-negociem tratatul de pace. O să fac tot posibilul să aduc cât mai mulți copii acasă, să-i strămutam pe oamenii Electrei în Australia și să începem o reconstruire a planetei noastre dragi.
– God bless Texas, and our children, and God bless Planet Earth!
În Ianuarie, în laboratorul lui ET se stabilise – celula de criza, formata din liderii CSP-ului și Jimmy.
– Următorul pe listă.
– Californienii vor să filmeze un film cu super-eroul Bob care distruge o insectă spațială, a spus cineva.
– O distruge cum? a întrebat Merc.
– După ore de împușcături și explozii, insecta e răpusă de un virus scris pe iPhone.
– E bine. Spuneți-le că vrem să fie în film și un moș cu barbă, numit Apicultorul sau Albinarul sau așa ceva, care-l ajută pe Bob.
– Următorul pe listă!
– Forțele de ordine au arestat un bărbat și o femeie, ambii cu implanturi, care luaseră trenul spre Wills Point.
– Adulți cu implanturi? Asta e ceva serios, a întrebat Merc. Aveau arme?
– Un pistol vechi.
– Duceți-i undeva unde e semnal. Întrebați-i dacă îl cunosc pe Bob sau pe Prisăcar, sau dacă i-a plătit cineva să-l asasineze pe Jimmy. După ce neagă totul, eliberați-i și spuneți-le că Jimmy o să facă o vizită în Dallas și o să poată vorbi cu el acolo, a spus Merc.
– Ar fi bine ca în Dallas cei doi să se întâlnească ‚întâmplător’ cu niște oameni de-ai Electrei care să le spună câteva secrete, gen cum a furat Bob tehnologie de la mine, a spus Jimmy.
– Facem, a răspuns Merc. Trimiteți echipa de credincioși să facă prozelitism pe lângă gară. Să le spună că Jimmy se teme de asasini și nu mai are încredere în nimeni.
– Ce urmează? a întrebat Laura.
– Nu mai avem bani, a răspuns Merc.
Toți s-au uitat iar la Jimmy.
– Știu că am mai luat bani de la tine, dar suntem în criză, a spus Laura. Cu toate discuțiile despre revenirea copiilor, economia a început să meargă bine și nimeni nu mai vrea să facă donații. Toți vor să investească.
– Nici eu nu mai am bani, a spus Jimmy. Toate rezervele mele s-au dus pe diferite operații. Să mai dea și alții.
– Nu se poate vinde ceva? a întrebat Merc. Calea ferată, de exemplu…
– Dacă vine John acasă, ce-o să moștenească el?
– John n-o să se joace cu vechituri, el o să lucreze cu tehnologii avansate, a spus ET.
– Apropo de tehnologiile avansate. Semnalul Electrei nu poate fi folosit la ceva? Să difuzam televiziune pe el, de exemplu? a întrebat Jimmy.
– Teoretic, da, el acoperă suprafața globului, a spus ET. Semnalul e în fâșii, dar dacă am difuza arhive compresate, am compensa…
– Deci am putea avea o rețea globală fără cabluri? a întrebat Jimmy.
– Nu este o idee chiar proastă, a spus ET, îngândurat și fluierând din când în când ceva, cum făcea el când vorbea cu sine.
– Atunci să punem pe piață acțiunile pentru o nouă rețea globală, ElectraNet.
– O să trimitem și mesaje cifrate pe aceasta rețea? a întrebat cineva.
– Mesajele criptate vor circula numai prin cabluri. Acolo avem mesageri care transferă mesajele pe bucăți de la o rețea la alta, a spus Merc. Pe rețeaua nouă o să difuzăm numai filme și distracții. Poate o convingem pe Electra să se uite la telenovele și să ne lase pe noi în pace.
– Câte probleme mai avem pe listă? a întrebat Laura.
– Douăzeci și patru.
– Care e cea mai urgentă dintre ele?
– Cineva i-a spus Electrei că în complexul lui Jimmy stau oameni de la CSP.
– Putem nega cumva informația? a întrebat Jimmy.
– Nici într-un caz, a spus Merc. În primul rând, pentru că o să divulgăm faptul că noi știm că ea știe. În rândul al doilea, pentru că odată scăpat, secretul ăsta nu mai poate fi ascuns sub covor.
– Am putea să-l distorsionăm un pic, a spus ET. Am putea lansa un zvon că Jimmy negociază cu CSP-ul.
– Cați membri ai CSP-ului cunosc identitatea Prisăcarului? a întrebat Jimmy.
– Numai cei prezenți aici, a spus ET.
– Eu zic să construim o istorie mai elaborată. O facțiune extremistă a CSP-ului, în frunte cu Prisăcarul rău, s-a desprins de CSP-iștii buni conduși de Generalul Laura Rodriguez. Între timp, lansăm un video în care Laura scoate CSP-ul din ilegalitate, îl înfierează pe Prisăcar, recunoaște faptul că a cooperat cu mine și declară că CSP-ul susține negocierile unui tratat de pace, a spus Jimmy.
– Te pricepi cam bine la dezinformare, Jimmy, a constatat Merc. Prea bine.
– Pregătim, deci, camerele video? a întrebat ET.
– Pregătim, dar haideți să filmăm declarația generalului în altă locație și cu alte camere video. Poate să edităm și clipurile un pic mai altfel de data asta, a spus Merc. Mă tem că orice video lansat de noi pe rețeaua nouă o să fie examinat de mașină în cel mai mic detaliu.
La sfârșitul lui februarie, copilul cu implant din localitate s-a apropiat de epava tancului, s-a uitat direct în camera lui, și a spus:
– Excelență, Electra are onoarea de a vă invita pe nava ei pentru o consultație privată. Plecarea este mâine, la 10 dimineața, de la Aeroportul Love Field din Dallas. Puteți fi însoțit de un bodyguard.
– Mesajul ăsta o fi fost scris de Emily? s-a întrebat Jimmy.
A doua zi dimineață, Jimmy și Merc, încărcați cu genți și rucsacuri, așteptau la poarta terminalului – E. Aveau la ei medicamente, semințe, haine, un încărcător solar de baterii, cârlige de pescuit, ciocane, cuie, ferăstraie, și alte chestii utile pentru Sheng.
ET monitoriza aeroportul prin camerele de supraveghere și discuta cu ei prin radio. Lângă ușă, în stânga, stau adulții cu implanturi le-a spus el.
– Au arme? a întrebat Merc.
– Îi scanez în infraroșu… Nu, a spus ET. Ciudat… Cam de ce vârstă vi se par?
Merc s-a uitat la ușă, după care s-a dus până acolo și s-a uitat afară, de parcă aștepta pe cineva:
– Eu zic 55-60.
– Semnătura lor termică zice că au corpurile unor tineri de 25-30 de ani.
– Cum se poate? a întrebat Jimmy. Operație plastică?
– Probabil, a spus ET. Poate că li s-a făcut ceva și la încheieturi ca să se miște ca niște bătrâni.
– Dar cum de nu s-a aflat lucrul ăsta până acum? a întrebat Jimmy.
– Ei nu au corpuri de copii. Ea are șolduri și sâni. Are și el tot necesarul, a spus Merc.
– Stai un pic. Când au fost arestați aveau granule la ei? a întrebat Jimmy.
– Nu aveau granule, a spus Merc. Dar ei iau niște pastile.
– O fi contraceptive, a spus Jimmy, – Ce ar trebui să facem este să-i arestăm și să-i ținem undeva într-o zona bruiată. Le luăm pastilele și le dăm mâncăruri calorice timp de o lună sau două.
– De ce? a întrebat ET.
– Of… E Laura pe undeva pe-acolo? a întrebat Merc.
– Da, sunt aici, a răspuns generalul Rodriguez.
– Ce zici de planul meu? a întrebat Jimmy.
– Le dăm un singur pat și, dacă trebuie, se uită gardienii la filme porno toata noaptea cu sunetul la maxim, dar până nu ies trei din camera aceea, nu iese nici unul.
– Poate ies patru, a spus Merc.
– Atunci o să joace și Electra la nunta lor, a spus Jimmy.
– Să sperăm c-o să aibă fete, a spus Merc. Civilizația umană are nevoie de fete.
Pe navă îi așteptau două corpuri artificiale deja îmbrăcate în salopete. Rochia neagră a Electrei arăta mult mai bine de data asta, iar trăsăturile ei faciale deveniseră mai umane.
Stăteau într-o cameră încăpătoare cu o masă plină de reviste și cu trei fotolii. Pe masă era o vază cu o floare. Setul de mobilă era de bun gust.
– Bună, Electra! a salutat-o Merc în stilul lui direct. Abia te-am recunoscut. Arați acum exact ca o verișoară de-a mea.
– Te salut, Merc, a spus Electra. Te salut și pe tine, Jimmy, a continuat ea și a făcut un gest spre fotolii. Luați loc, domnilor.
– Vreau să spun că rochia ta arată foarte bine, a spus Jimmy, așezându-se. Ai studiat cumva moda umană?
– M-a ajutat cineva, a spus Electra. Mi-a recomandat și niște filme despre modă și haine.
– Filme de pe ElectraNet? Perfect. Vreau să te avertizez însă, Electra, a spus Merc. Fii atentă cu filmele de comedie. Genul ăsta de artă e menit să exagereze lucrurile, ca să le facă ridicole.
– E o observație bună, a spus Electra.
– A învățat mașina maniere umane, s-a gândit Jimmy, – Sau a învățat să simuleze maniere?
– Am câteva întrebări pentru voi doi, a spus Electra.
– Nu vrei să inviți și niște ambasadori? a întrebat Jimmy.
– Nu cred că o să aveți nevoie de consiliere, i-a răspuns Electra.
– Desigur că nu o să avem nevoie. Jimmy spera să-și vadă fiica, a spus Merc.
– A, instinctul patern… Cum de-am uitat, a spus Electra și Jimmy era sigur că sesizase o notă cinică în vocea ei.
– Electra, dacă ai probleme cu memoria sau bazele tale de date, să știi că inginerii noștri te pot ajuta, a spus Merc.
– A fost o figură de stil, a spus Electra și a schițat un zâmbet. Jimmy era să cadă jos din fotoliu.
– Să trecem la întrebările noaste, a zis ea. Astăzi, în Dallas, au dispărut două persoane, niște adepți de-ai mei.
– Dacă adepții tăi din Texas sunt discriminați, noi o să luăm toate măsurile ca vinovații să fie prinși și pedepsiți, a spus Jimmy.
– Cei doi nu erau cumva spioni sau asasini? a întrebat Merc. Jimmy s-a uitat la el mirat.
– Nu erau asasini, a spus Electra.
– Deci erau spioni? a spus Jimmy. Spionajul este o crimă în Texas. Spionii sunt pedepsiți.
– Și dacă eu găsesc spioni pe nava mea, a întrebat Electra, – am dreptul să-i pedepsesc?
– Un drept moral, poate. Drept legal nu ai, pentru că tu nu te supui legilor umane, a răspuns Merc.
– De fapt, poate ar merita să negociem la tratativele viitoare și niște drepturi pentru oamenii tăi, pentru copii și pentru oamenii gri de pe navă, a spus Jimmy.
– Pe moment, eu nu sunt sigură că tratativele acestea au sens, a spus Electra.
– De ce? a întrebat Merc.
– Vreau mai întâi să-mi răspundeți la următoarele întrebări, a spus Electra. Am observat că un clip video, în care Jimmy îi răspunde lui Bob, a fost filmat înainte ca Bob să fi spus ceva. De ce?
– Bob este un personaj foarte predictibil, a spus Jimmy. Eu îl cunosc de mult timp și știam deja ce-o să iasă din gura lui. În plus, filmările costă bani.
– Politica umană se bazează pe manipulare și propagandă, a spus Merc. Jimmy și Bob controlează două segmente mari de populație. Ca să-și mențină piața electorală liberă de concurenți, cei doi trebuie să se ciondănească permanent în public, a spus Merc. E o înțelegere tacită între adversari.
– Deci amândoi mint? Foarte bizar, a spus Electra.
– Nu știu cum e în Colectivul vostru, dar politica umană e plină de minciuni, a răspuns Merc.
– Jimmy, tu îi cunoști pe cei de la Comitetul Salvării Planetare?
– Așa numitul Prisăcar e o persoană mai ascunsă. Pe Laura Rodriguez am cunoscut-o și am încredere în ea.
– Nu demult, la o ședință cu șefii câtorva state, Generalul Rodriguez i-a salutat pe cei prezenți cu două degete încrucișate. Ce înseamnă asta? a spus Electra.
– E o glumă militară obscură, a spus Merc.
– Ambasadorii mei spun că degetele se țin încrucișate atunci când cineva minte, a spus Electra.
– Ambasadorii tăi se pricep bine la tradițiile copiilor, dar nu și la cele ale maturilor. Copiii cred că au dreptul moral să mintă dacă țin două degete încrucișate. Dar cele două degete trebuie să fie ascunse, ținute la spate sau în buzunar. Ce sens ar avea să minți, dacă îi spui celui mințit că este mințit? a spus Jimmy.
– Și atunci ce înseamnă acest gest? Eu nu am găsit nici o referință la el prin filmele voastre.
– Conform unor tradiții militare neoficiale, un general rămas fără armată salută cu degetele încrucișate ca să facă haz de faptul că nu mai este un general adevărat, a spus Merc. Nu e ceva ușor de explicat. Umorul uman e o chestie complexă.
– Foarte complexă, a confirmat Jimmy.
– La o altă întâlnire cu niște șefi de state, Merc a vorbit cu multă înflăcărare în favoarea tratatului de pace, iar la plecarea de pe scenă s-a scărpinat în fund. Ambasadorii mei spun că în cultura umană un asemenea gest este considerat urât.
Jimmy și Merc s-au abținut cu greu din râs.
– Dacă-mi permiți, Electra, o să încerc eu să-ți răspund, a spus Jimmy.
– Te rog.
– Generalul Laura Rodriguez este o persoană cultă, un ofițer, și o doamnă. Ea respectă un cod de onoare, a spus Jimmy. Merc e un paznic de noapte și un tip cu dublu cromozom Y. Toate acestea îi permit să se comporte urât când și unde dorește. Cu alte cuvinte, Generalul Rodriguez are un simț rafinat al umorului, iar Merc e un necioplit.
– Hei! a spus Merc. Să știi, Jimmy, că eu am ajuns la gradul de locotenent în cariera mea. Deci sunt și eu un ofițer.
– Domnule Locotenent, a spus Jimmy, salutându-l cu degetele încrucișate. Data viitoare să nu te mai scarpini în fund.
– Promit, a spus Merc, zâmbind. O să mă scarpin în partea cealaltă.
– Domnilor, conversația noastră a fost monitorizată de mai mulți ambasadori și ei sunt de părere că voi ați fost onești. Tratativele de pace pot continua, a spus Electra, – … cu anumite condiții.
– Desigur, a spus Jimmy.
– Dar avem și noi condițiile noastre, a spus Merc.
– Care sunt condițiile? a întrebat Laura Rodriguez.
– Putem aduce pe navă haine, drapele și alte chestii, dar nu arme, a spus Merc. Se pot aduce și camere video pentru a difuza în direct pe ElectraNet. Se pot aduce aparate de fotografiat simple, dar nu și aparate radio, computere sau alte echipamente electrice.
– Electra s-a șmecherit și nu mai are încredere în noi, a spus Merc. Cineva îi dă lecții în comunicarea umană. Vorbește cu expresii, zâmbește, glumește, spune jumătăți de adevăr. A făcut un progres notabil.
– Nu sunt numai lecțiile. Ea e programată să analizeze orice e pe semnalul ei și învață automat din filmele difuzate pe ElectraNet, a spus ET.
– Problema este că ea nu e de origine umană. Cu un om, de obicei, îți dai seama cât de mult înțelege și care e nivelul lui de inteligență. Unui om îi poți ghici ușor intențiile. Cu o mașină extraterestră habar nu ai, a spus Jimmy.
– Atunci s-o facem mai umană. În afara de filme, ce mai avem? a întrebat Laura.
– Cărți. Avem mii și mii de cărți, a spus Merc.
– Să le difuzăm pe ElectraNet. Cu cât mașina va citi mai mult din literatura noastră, cu atât mai predictibilă va deveni.
– Dar așa o să ne înțeleagă și pe noi mai bine, a spus Jimmy. Data viitoare n-o să mai putem juca teatru în fața ei.
– Data viitoare o să jucăm un teatru mai sofisticat, a spus Merc.
– De fapt, mașinile sunt destul de predictibile, trebuie doar să știi care e programul lor de bază, reacția lor instinctivă. Cum am face ca să pot intra și eu pe navă? a întrebat ET. Oamenii mei ne-ar putea spune exact la ce să ne așteptam de la Electra.
– Ar fi o metodă de a te aduce pe navă, dar e riscantă, a spus Merc. Mergi cu submarinul până la coastele Australiei. Sheng te duce la un Templu al Copiilor. De acolo, mergi într-un compartiment ascuns până la navă.
– Eu sunt bătrân. Nu știu dacă mai pot călători cu submarinul, a spus ET.
– Cum sunt deținuți prizonierii pe navă? a întrebat Merc. Electra are o închisoare?
– Nu cred că albinele din Colectiv au considerat necesitatea unei închisori, a spus ET.
– Nu există criminali printre albine? a întrebat Jimmy, uitându-se la Laura.
– În stup nu se comit multe crime. Hoții de miere din alți stupi sunt opriți la urdiniș sau sunt executați pe loc. Unii gândaci mai rezistenți sunt ținuți într-un ocol temporar, dar paza nu e perfectă, a spus ea.
– Am putea să-l aducem pe ET cu noi și să-l predăm Electrei, a spus Merc. Când se deschid ușile, el va fi liber să se miște pe navă.
– Opțiunea asta mi se pare mai realistă, a spus ET. Dar să mă predați în scaunul cu rotile. Eu nu pot merge prea mult pe jos.
– Am putea găsi un loc in delegație și pentru Bob? a întrebat Merc. El ne-a ajutat.
– Nu mai sunt locuri în delegația Texasului, a spus iritat Jimmy. Bob devenise o vedetă după filmele cu super-eroul Bob și lucrul ăsta îl enerva pe Jimmy.
– Cum am putea noi să negociem cu o inteligență străină, daca nu ne putem împăca între noi? s-a mirat Laura. Echipa ta, Jimmy, trebuie să reprezinte și puterea și opoziția.
Va continua.
#DinuPaladi #ImparatulSiAlbina