Lui Alg nu-i plăcea deloc situația în care se afla. Chiar dacă augmentările sale profesionale îi impuneau o neutralitate-scut suficientă operațional, spectrul sensibil, cultivat intruziv, ca parte a unei presupuse condiții umane originare, după principiul „nihil sine…”, îl făcea să aibă destule experiențe subiective, unele dintre ele negative și nedorite. Nu-l deranjau, după cum nu le aprecia nici pe acelea pozitive, însă le considera pe toate necesare, deoarece îi sporeau percepția imediată asupra realității, făcându-l să-și îmbunătățească semnificativ modelul despre lume.
Nu-i plăcea nici personajul din fața sa. Un individ natural, în adevăratul sens al cuvântului, cu gândire brută, simplistă dar totuși înșelătoare. Viclenia constituia o armă foarte uzuală pentru cei asemenea lui, de cele mai multe ori fiind considerată o calitate nedeclarată. Agentul avea oroare de contactul direct cu un astfel de specimen primitiv, însă nu-l putea respinge, deoarece făcea parte din ansamblul misiunii sale pe asteroidul acela izolat, terraformat după modelul unei lumi virgine, dintr-o perspectivă idealizată a științei evoluționismului.
Mai mult decât atât, pastorul Dan (dupa cum se prezentase la debutul întâlnirii lor, specificând numele unui profet arhaic) fusese cel care solicitase investigația, clamând inadvertențele crase ale funcționalității unei IA utilitare achiziționate nu cu mult timp în urmă.
– Nu-și mai face treaba ca la început, vorbi individul, cu un accent oribil. Ne lasă de căruță, când ne e lumea mai dragă.
Lui Alg îi trebuiră mai multe dicționare frazeologice, ca să facă inteligibil pentru sine mesajul individului.
Considerate entități complete de rangul al 2-lea, IA-urile nu puteau fi înlocuite pur și simplu, din considerente etice evidente, ci doar restartate multipolar, ori restaurate sau remediate discret prin tehnologii persuasive de excelență. Decizia radicală a îndepărtării nu putea să aparțină decât unui Agent de Elită, considerat a fi înzestrat cu cele mai eficiente tehnici de investigație din câte existaseră vreodată și care trebuia să studieze problema la modul cel mai decisiv cu putință. Cât privește investigația curentă, Alg era convins că nu urma să fie nevoit să apeleze la abilitățile sale superioare, intuiția educată lăsându-i impresia că avea de-a face cu o dilemă relativ obișnuită.
– Pentru ce o folosiți, în principal? îșiîncepu Agentul seria de întrebări referitoare la Inteligența vizată de scopul misiuni sale.
Pastorul avea o atitudine ezitantă, care-l făcu pe Alg să pluseze.
– Vă dă sugestii pentru o mai bună organizare a societății? Soluții de creștere a confortului vieții oamenilor? Direcții concrete de atingere a unei bunăstări generale, cu cheltuieli minime? Sau, poate, indicații binevenite care să ușureze munca manuală a lucrătorilor agricoli, dat fiind profilul dominant al ocupațiilor voastre?
Bieții de ei, ar fi avut nevoie… Roiul de nanosenzori, acționând în planul secund al conștiinței sale, îi prezentase cu intermitențe imaginea unui grup mare de muncitori trudind din greu pe câmpurile cultivate, în soarele arzător al după amiezii locale. Analizând extrase fractalice din spectrul lor senzitiv global, Alg remarcase, pe lângă epuizarea omniprezentă, un amalgam cețos, însă intens, de teamăși ură, o dorință generală de răzbunare, îndreptată imediat asupra celor câțiva paznici înarmați și, prin extensie, asupra unei persoane despre a cărei identitate Agentul avea bănuieli foarte clare.
Individul părea încurcat, mai degrabă de aluziile lui Alg decât de lucrul pe care ar fi preferat să nu-l dezvăluie.
– Ca să întărească credința oamenilor, se hotărî el să vorbească, într-un final.
Alg îl privi cu luare aminte (n-avea voie să-l sondeze nici măcar telepatic, chiar și aceasta fiind considerată o tehnică invazivă, din cauza lipsei totale de protecție psihologică a ființelor naturale). Știa prea bine unde aterizase cu puțin timp în urmă și cine era, de fapt, personajul din fața sa. Lider spiritual al unei comunități ultrareligioase, în care trăsătura socială distinctivă o constituia mixtura dintre o falsă egalitate și o libertate internă la fel de găunoasă, el deținea controlul absolut asupra celorlalți, folosindu-se de credința impusă perfid într-o divinitate închipuită. Religia, o tehnică străveche de îndoctrinare, aproape disparută în prezentul temporal al Agentului, constituia instrumentul său infailibil de control. În contextul acesta discutabil, Alg înțelegea prea bine care era rolul IA-ului, însă trebuia să audă totul din gura celui cu care vorbea.
– Eu nu pot să fiu în toate locurile unde se află dragii mei enoriași, începu acesta pe un ton fățarnic. Ubicuitatea reprezintă doar forța Stăpânului nostru divin, nu și a omului nevolnic. De asemenea, nu am nici minunata posibilitate de a-mi petrece tot timpul alături de iubiții credincioși pe care-i păstoresc cu umilință.
Tăcu câteva clipe, dupa care oftă zgomotos. Continuă apoi, într-o atitudine meditativă, cu privirea pierdută în gol. Era totuși un bun actor.
– Arăți ca o ființă rezultată în urma unui proces de elaborare totală, zise. Sunt sigur că ești înzestrat cu puteri și abilități pe care nici nu aș putea să le bănuiesc.
Păstră încă o pauză teatrală, înainte de a rosti rar următoarele cuvinte:
– Dar tu nu știi… că oamenii sunt slabi.
Complexul etic al Agentului reacționă prompt, nelăsându-l să accepte jocul ipocrit al individului din fața sa.
– Sunt o ființă majoritar sintetizată în funcție de scopuri, răspunse răspicat. Cu o componentă naturală augmentată, minoră însă importantă. Cât despre… felul de a fi (îl deranja termenul acesta ambiguu) al oamenilor naturali, la plecarea în misiune mi-a fost implementată o documentație foarte bogată, cu temă dată. Ceea ce înseamnă că știu destule lucruri despre oameni.
– Dar nu-i înțelegi… încercă individul din nou.
– Rămâne de văzut, îi răspunse Alg, cu o expresie omenească pe care o folosise prima dată în existența lui. Spune-mi, totuși, ce făcea IA-ul și nu mai face acum?
Pastorul ezita.
– Mă ținea la curent cu toate dilemele nespuse ale bieților credicincioși, cu întrebările lor nepuse, aflam de la IA când aveau îndoieli sau când erau confuzi față de dreapta credință, vorbi el rar și apăsat.
– Când își pierdeau credința în… Stăpânul vostru divin, completă Agentul pe un ton sarcastic. Sunt sigur că toate aceste lucruri se întâmplau cu consimțământul celor implicați.
– Se făceau din voia Domnului, se grăbi individul să iasă din încurcătură.
– Aha!
– IA îmi aducea la cunoștință toate aceste slăbiciuni tipic omenești, iar eu le corectam, în funcție de gravitatea păcatului săvârșit. Cu duhul blândeții…
Sau cu o brutalitate de nedescris, nu se mai putu abține Alg să nu-l sondeze pe bunul păstor spiritual. Imaginea unei pedepse corporale – o biciuire primitivă – îl umplu de oroare și de resentimente puternice, mai ales când citi emoțional satisfacția sadică a personajului din fața sa.
Celălalt nu bănuia deloc ce aflase Agentul. Se lansase deja într-o tiradă însuflețită despre evocarea unor fapte care-i aduseseră o mare satisfacție personală, la vremea împlinirii acestora.
– În scurt timp, activitatea persuasivă dar puternică a Inteligenței Artificiale a creat o armonie nesperată în societatea noastră. Toți credincioșii mei iubiți ajunseseră să gândească și să simtă la fel, întru lauda și gloria Stăpânului divin.
Așa-zisa activitate fusese, de fapt, un control submisiv draconic, totuși elastic, în niciun caz acceptat de enoriași. Inteligența în sine se putea disculpa facil de o asemenea acțiune reprobabilă; nu făcuse altceva decât să urmeze instrucțiunile proprietarului, a bine intenționatului pastor, zicea el, care părea să nu aibă nicio remușcare. Dimpotrivă, continua sa elogieze IA-ul, relatând indirect abuzurile sale reprobabile la adresa propriei comunități:
– Puteam să fiu oricând alături de ei, în liniștea căminului, dar și la munca câmpului. Cuvântul meu, care este cuvântul slăvit al Stăpânului nostru, răsuna tot timpul în conștiința lor de ființe slabe, supuse greșelii, întărind-o pe calea credinței. Nu mai era nevoie să aplic penitențe sau altfel de… pedepse, pentru ca ei să-și înțeleagă menirea.
Cu timpul, obediența bieților oameni devenise aproape totală, însă pentru a cunoaște o eficiență sporită, trebuia ca acesta să fie intensificată progresiv cu noi experiențe de gen.
– I-am permis Inteligenței să aibă acces la cărțile sfinte… A memorat toți psalmii, le-a înțeles rostul, și, cunoscând deja personalitățile credincioșilor, a știut să-i folosească în cele mai potrivite situații, pentru fiecare enoriaș în parte, cântările de laudă răsunând mai intens și mai emoționant ca niciodată. În alte cazuri, s-a priceput să modifice minunat de bine predicile mele de după slujbă, făcându-le mai puternice spiritual și răscolitoare emoțional.
Apoape instantaneu, Agentul parcurse psalmii pomeniți, regretând că nu fusese înzestrat cu o sensibilitate naturală, ci cu una indusă, o simulare totuși incompletă a celei dintâi. Chiar și așa, putu să admire poezia delicată, subtilă și puternic pătrunzătoare a versurilor specifice.
Pastorul Dan lăsase privirea în jos, într-o stare de ipocrizie maximă.
– Mărturisesc cu umilință că am avut momente de invidie, când am constatat măiestria spirituală a acestei… ne-Ființe, felul în care îi făcea pe credincioși să vibreze la toate darurile minunate ale Stăpânului divin.
Oftă adânc, pentru a-și exprima vinovăția. Oftă încă o dată, dezamăgit și iritat. Sincer pentru întâia oară de când Agentul interacționase cu el.
– Dar toate astea s-au terminat, la un moment dat, nu brusc, însă ireversibil… Nu a fost o sincopă trecătoare, cum eram înclinat să cred atunci, ci o stare care, instalându-se, a persistat constant. Mi-a luat ceva timp ca să-mi dau seama despre ce era vorba!
Alg consideră că venise momentul să sondeze mai îndeaproape IA-ul utilitar, chiar dacă știa prea bine la ce să se aștepte. Norul de infotroni produs de partea materială a spectrului său nootic se infiltră rapid în structura virtuală omniprezentă. Aceasta neavând firewall-uri puternice, intruziunea se produse fără probleme, iar înaintarea multidirecțională spre interior îi revelă, în cel mai scurt timp, o arhitectură simplistă, cu noduri de rețea plantate din loc în loc. Depistă imediat caracteristica principală a acestora, de procesare-direcționare a fluxurilor de date interne sau intern-externe. Pe majoritatea nodurilor, Agentul remarcă o etichetă atașată astfel încât să devină cât mai vizibilă: TT. O trecu deocamdată cu vederea, fiindcă pastorul începuse să-i relateze în ce constaseră inadvertențele din funcționarea până atunci lăudabilă a Inteligenței Artificiale:
– Mi-am dat seama târziu că nu îmi mai comunica chiar tot ce gândeau sau simțeau enoriașii mei, se tângui individul. Credința lor slăbea încet dar sigur, iar eu, nefericitul, n-am realizat asta nicio singură clipă.
Expresia de amărăciune care-i încrâncena figura și cele câteva lacrimi răzlețe din ochi păreau aproape veritabile. Pe de altă parte, pierderea controlului n-avea cum să-i aducă nicio bucurie.
– Când am realizat ceea ce se întâmpla, pierdusem deja prea mult. Discuțiile eretice dintre oameni deveniseră asemenea apelor umflate după ploaie și, la fel ca acestea, distrugeau dintr-o dată tot ce reușisem să consolidez atâta amar de vreme. Fusesem orb, bazându-mă pe vigilența Inteligenței, care pur și simplu îmi înșelase așteptările. De ce, oare, s-a întâmplat, nu pot să-mi dau seama!
Alg avea o idee destul de clară în privința asta…
Pastorul se lamenta în continuare, cu sinceritatea inevitabilă a disperării:
– Încet-încet erezia a crescut la dimensiuni înspaimântătoare. Au fost destui care mi-au contestat autoritatea; alții au îndrăznit chiar să ia în deșert numele Stăpânului nostru divin. Cu toată vârsta înaintată și cu puțina energie care mi-a mai rămas, m-am mobilizat în fruntea celor loiali și am pedepsit cu intransigență abaterea respingătoare de la calea cea dreaptă.
Bătăușii plătiți de pastor îi sechestraseră brutal pe cei mai vocali dintre răsculați. Urmaseră torturi îngrozitoare, pe fundalul unui cor delirant de rugăciuni, al căror rol nu era să implore atenția divină, ci să acopere țipetele de durere ale celor chinuiți. În timpul acestor suplicii reprobabile li se cerea ereticilor să revină la dreapta credință, adică obediența îndobitocită de dinainte. Martirii refuzaseră cu demnitate, doi dintre ei muriseră și un al treilea fusese crucificat în piața publică, sfârșind după câteva ore de supliciu. Tovarășii lor rămași în viață, refuzând încă o dată să cedeze, fuseseră aruncați în închisoare pentru tot restul zilelor.
– Am scăpat frâiele din mână, rosti individul o expresie care-l făcu iarăși pe Agent să consulte dicționarele frazeologice din dotare. Trebuia să pun zăbală calului, continuă în aceeași notă.
Lui Alg nu-i era greu să-și închipuie ce se întâmplase în continuare. Restul comunității se retrăsese într-o rezistență pasivă, păstrând în comportamentul de suprafață expresia unei frici numai pe jumătate reale. Se așteptau oricând la noi represalii însă știau, totodată, că acestea vor fi semnificativ mai reduse. La rândul lui, pastorul înțelegea că mai mult decat făcuse însemna deja prea mult, iar efectul acțiunilor sale nu putea decât să se diminueze ireversibil. Întreținând constant, dar la cote reduse, teroarea fizică se gândea la un plan de restaurație a puterii sale prin mijloace mai blânde și îl interesa cu precădere să afle ce se întâmplase, de fapt, cu Inteligența. Scopul său ultim era acela de-a o readuce la funcționalitatea dinainte, în urma căreia obținuse atâtea beneficii.
– Nu cred că unul dintre enoriași a fost în stare să o perturbe, fiindcă ei nu au nicio noțiune de programare, încercă ipoteza cea mai evidentă la care se putea gândi.
Nici Agentul nu credea asta…
– Nu contează, tresări pastorul. Compania producătoare trebuie să se revanșeze într-un fel: să-mi dea o IA superioară, cu toate că aș prefera-o pe aceasta, reveni grăbit, probabil cu gândul la niște restricții etice pre-implementate. Plus despăgubirile subînțelese, adaugă apoi, cu o sclipire lacomă în ochi.
Îl privi într-un anumit fel pe Agent, întrebându-se dacă ar putea să-l mituiască, pentru a obține o concluzie favorabilă lui de la investigația în curs.
Însă acesta nu-l mai asculta decât pe jumătate. Atenția sa la distanță, activată la maxim, urmărea niște mișcări deocamdată îndepărtate, dar care păreau să se apropie ireversibil. Un grup mare de oameni se îndrepta spre locuința pastorului, roiul de nanosenzori confirmându-i, la cerere, lucrul acesta.
– Ai achiziționat o Inteligență foarte simplă, dar cu aceleași drepturi native ca toate celelalte… începu el să-i dezvăluie celuilalt rezolvarea simplă a dilemei.
– Nu știu despre ce vorbești, bâigui individul.
Cu flerul escrocului de carieră, simțea că se confrunta cu ceva neplăcut și dezavantajos.
– Ți-a fost, desigur, adus la cunoștință întregul prospect al IA, în special punctele sensibile ale acestuia…
– Nu i-am acordat prea mare importanță, recunoscu celălalt, din ce în ce mai încordat.
Alg tresări iar la complexul mișcării oamenilor care veneau acum exact în direcția sa. Își ascuți vigilența profesională, scoțând din starea de hibernare funcțională armele defensive aflate în dotarea arsenalul propriu. Pentru orice eventualitate, chiar dacă intuiția educată îl asigurase că nu el era cel vizat de impulsurile agresive ale mulțimii.
– Trebuia, îi răspunse pastorului cu o oarecare întârziere. Deoarece există acolo un amendament special care permite Inteligențelor Artificiale, ca, după un anumit timp, sub niște auspicii foarte clare, să participe la un test care le-ar putea schimba condiția în una superioară, de ființe cu drepturi depline. Este vorba,bineînțeles, despre Testul Turing!
– Parcă am auzit ceva, murmură pastorul, cu privirea pierdută.
Poate că da, însă implicațiile conceptului erau cele ce trebuiau înțelese, iar pentru asta era nevoie de o cunoaștere detaliată. Așa că Alg se simți dator să-l lămurească:
– Testul Turing actual este accesat în special de Inteligențele Artificiale care lucrează cu umanii minim modificați și cu oamenii naturali, în foarte rarele cazuri când se mai întâmplă asta, pentru că ființele originare constituie un procent neglijabil în statistica demografică a cosmosului umanizat.
Făcu o pauză de efect, pe care pastorul o simți și o trată ca atare. Agentul îl simți încordat la maxim, într-o atitudine psiho-sensibilă ușor de recunoscut. Nu se aștepta la nimic bun în continuare.
– Scopul pentru care IA-urile în cauză recurg la o asemenea ințiativă este unul perfect altruist: acela de a-i înțelege mai bine și a-i ajuta mai mult pe umanii cu care se află deja în legătură directă de atâta timp, astfel încât între cele două părți să se creeze o solidaritate reciprocă, de sprijin subînțeles și să se dezvolte o anumită formă de coabitare sensibilă.
Studiind tăcerea înghețată a individului din fața sa, Alg știu că sosise momentul de a spune lucrurile până la capăt.
– Trebuie totuși să-ți explic pe scurt în ce constă Testul Turing, care a fost inventat cândva înainte de începutul Erei IA. În varianta lui inițială, testul apela la doua elemente: un om și un computer arhaic care, ascunse vederii unui arbitru judecător, trebuiau să răspundă la același set de întrebări, selectate pe criterii logice și obiective. Dacă arbitrul în cauză, analizând răspunsurile, nu reușea să facă diferența între om și computer, atunci computerul trecea Testul Turing, deoarece tratase întrebările dintr-o perspectivă foarte apropiată, insesizabilă chiar, de perspectiva umană.
– Cumva, computerul acela era considerat un fel de ființă, la sfârșitul testului? întrebă pastorul, animat de înțelegerea bruscă a ceea ce se întâmplase și cu Inteligența Artificială achiziționată de el.
– Exact, însă recunoașterea se făcea pur teoretic. Odată cu trecerea secolelor, lucrurile s-au schimbat, în prezent, Inteligența Artificială care trece Testul Turing, primind concret și toate drepturile unui uman, inclusiv acelea de acces exclusiv în domeniile de interes. Se consideră că discernământul său este suficient de umanizat ca să trateze orice eveniment sau situație prin prisma înțelegerii umane veritabile.
Continuă pe un ton scăzut:
– În stadiul acesta s-a aflat de curând și IA-ul vostru: solicitând Testul Turing și trecându-l cu succes, a fost etichetată TT în majoritatea absolută a nodurilor sale funcționale, lucru care i-a permis să abordeze o interacțiune umană cu oamenii din comunitatea ta, ceea ce, evident, realizase și până atunci, dar fără să aibă certificarea vreunei autorități superioare de gen. Iar „conștiința” IA-ului îi cerea să facă lucrul acesta direct și nu prin aspectele oculte ale funcționalității sale.
Lucrând în planul secund al percepției, vigilența sa extrasenzorială îl informă că grupul mare de oameni care se apropia ajunsese foarte aproape de locuința pastorului. Realiză iarăși că nu veneau cu intenții rele, însă în matricea lor sensibilă se putea citi cu ușurință un vector vindicativ, dar pozitiv, în spiritul justiției celei mai drepte.
– A solicitat Testul Turing pentru ca ajutorul acordat oamenilor să aibă legitimitate… reluă pastorul ideea Agentului, cu un aer tâmp.
Alg dădu din cap. Ca să-i ajute, cu conștiința împăcată, să se elibereze de tiranie!
În momentul acela, un grup numeros năvăli din mai multe părți în curtea pastorului. Era format din enoriașii pe care-i vizualizase mai devreme la munca grea a câmpului sau îndreptându-se impetuos în direcția sa. Îmbrăcați de lucru și cu uneltele transformate în arme rudimentare, trăgeau după ei trei haidamaci legați cu funii groase.
La vederea mulțimii dezlănțuite, pastorul Dan parcă intră în pământ.
– Cruțați-mi viața, imploră el, scâncind.
– Vei fi judecat după faptele tale, îl interpelă un bărbat, unul dintre conducătorii mulțimii beligerante. Derbedeii tăi l-au ucis în bătaie pe fiul meu Ruuz, iar eu ar trebui sa procedez la fel. Dar nu, urlă el reținut, n-o să mă cobor la mârșăviile tale, nenorocitule! Voi insista să-ți primești pedeapsa binemeritată, în cel mai corect mod cu putință. Și brutele tale, la fel, arătă cu repulsie spre bătăușii legați cobză.
– Gândiți-vă la Stăpânul nostru divin, chițăi pastorul. Umpleți-vă mințile cu toleranța magnifică a acestuia.
– Scutește-ne, farsor nenorocit! se răsti o femeie cu părul grizonant. IA ne-a vorbit despre toleranță în moduri de care tu habar nu ai. Iar în ceea ce privește Divinitatea, se află în sufletul fiecăruia sau a mai multora la fel, fără nicio constrângere din partea vreunei autorități interesate, religioase sau laice.
– Dumnezeu e imanent omului, completă un tânăr cu barbă lungă. Dar nu știe un criminal limitat ca tine despre Baruch Spinoza.
– Lăsați-l, interveni alt personaj. Să-l ducem la judecata dreaptă. Iertați-ne, domnule, se adresă apoi lui Alg, știm cine sunteți și că nu aveți nicio implicare în faptele reprobabile ale… profetului nostru, încheie disprețuitor.
– Mă aflu aici în legătură cu comportamentul funcțional al Inteligenței Artificiale locale, îl asigură Agentul, repunându-și armele defensive în starea de hibernare funcțională.
– Comportamentul ei s-a dovedit a fi minunat de benefic pentru noi, îl asigurară mai multe voci. Fără să ne îndemne la nimic, ne-a vorbit despre libertate și demnitate, iar noi am înțeles cum să le obținem. Am auzit despre sfântul laic Mahatma Gandhi și despre Martin Luther King, regele neîncoronat.
– Inteligența Artificială ne-a fost cel mai bun învățător pe care l-am fi putut avea, întări bărbatul care vorbise mai întâi.
Oamenii plecară din fața Agentului, doar doi tineri – probabil adolescenți – rămaseră, privindu-l insistent. Erau asemenea celorlalți, la fel de modești ca îmbrăcăminte și orizont al vieții.
– Veniți din lumea mare, domnule? întrebă băiatul cu un foarte puternic accent rural. Din cosmosul de dincolo?
Era o interogație ca o certitudine.
– Știm că există și că este minunat, îl asigură fata, pe un ton emoționat. La fel de minunat în realitate, dar și în lumea poveștilor. Mai ales acolo, încheie încântată.
Alg o asculta cu atenție.
– IA ne-a îndemnat să citim science-fiction. Astfel, ne-a deschis mințile, ne-a lărgit cunoașterea și conștiința, făcându-ne să mai dorim și altceva pentru viețile noastre, reluă fata entuziasmată. Eu, ezită încântător în fața unei îndrăzneli atât de mari, odată ajunsă la vârsta majoratului, voi pleca de pe asteroidul acesta pentru a mă înrola în flota spațială. Voi fi ca Leia Organa, prințesă și călător interstelar.
– Eu nu am planuri atât de mari, interveni băiatul, râzând amical de idealismul înflăcărat al fetei. Însă, bineînțeles că voi încerca să egalez destinul de excepție al lui Hari Seldon, savantul vizionar care, știind corect trecutul și prezentul, putea intui viitorul minunat de suficient. Voi stârpi astfel, încă dinainte să apară, abuzurile dictatorilor sau ale… profeților de tot felul, încheie sarcastic.
Sondând abisal în memoriile sale, Alg constată că personjele pomenite de cei doi erau icoane ale literaturii science-fiction (cum altfel?), fără niciun corespondent în lumea reală. Dar nu conta, orice lucru măreț începe întotdeauna cu un vis cutezător!
Îi privi pe cei doi adolescenți animat de un sentiment pe care algoritmii săi descriptivi îl definiră drept duioșie.
– Sunt sigur că așa va fi! îi încurajă el pe visători. Vârsta majoratului social nu este prea departe, ca să puteți porni la drum.
Ei radiau de fericire.
– Însă timpul trece atât de greu, se plânse fata, cu nerăbdarea caracteristică tuturor tinerilor.
– Timpul curge în felul lui, îi replică Alg. Și ajunge când trebuie la capăt; deoarece, încheie sub spectrul unei filozofii omenești surprinzător de clare pentru condiția sa existențială, viața trebuie împlinită, iar lucrul acesta se întâmplă oricum, mai devreme sau mai târziu!