Amen #1 (Georges Bess) – Comix Buro 2021
Inchiziția spațială vs sălbaticii buni, deținători ai unui secret care ar putea salva omenirea – Amen e o satiră SF semnată și desenată de Georges Bess (cunoscut mai ales pentru colaborările cu Jodorowsky – Anibal 5, Le Lama Blanc – dar și pentru spendida variantă a Dracula din 2019).
Cum recunoaște și în notele de la începutul albumului, Bess se inspiră liber din „Heart of Darkness” de Joseph Conrad, așa că știi deja de la început unde va ajunge povestea. Dar Bess colorează structura sursei de inspirație cu o galerie de personaje care mai de care mai imbecile, caricaturizate nu doar vizual, dar și descriptiv, sursa principală de umor a albumului (pe lângă evidentele gaguri vizuale – nimburi pe clădiri, pe nave spațiale, nimburi triunghiulare pe căpățânile triunghiulare ale călugărilor, șamd). Umorul servește la îndulcirea pastilei moralizatoare, evident, pentru că oamenii sunt oameni și în spațiul cosmic – răi, egoiști, insensibili, exploatatori…
Grafica e o călătorie în timp, stilul ales amintind imediat de anii ’80, de Metal Hurlant și de Robinsons de la Terre. Un album excelent. dar o poveste neterminată – volumul al doilea apare în iunie.
Marsupilami – The Beast (v1 – 155 pagini) – Frank Pé / Zidrou Dupuis 2021
Versiunea originală în franceză a apărut anul trecut în octombrie, dar am constatat abia anul ăsta că are note neobișnuit de mari pentru un album jeunesse… așa că am fost curios să aflu de ce.
(În plus, Frank Pé e unul dintre desenatorii mei favoriți, a desenat Broussaille, una dintre cele mai relaxante și încântătoare serii fantastice BD, adoră să deseneze animale și natura în general, așa că se potrivește mânușă pe noua serie Marsupilami)
Pentru cine nu știe, Marsupilami e un animal imaginar, un hibrid de maimuță și leopard, creat de André Franquin, apărut inițial în paginile revistei Spirou – hăt departe, în 1952. Numele e o combinație de „marsupial” și „ami” (prieten) – în Spirou, Marsupilami chiar era prietenul tuturor, ajuta animalele mai mici să iasă din buclucuri, se lupta cu răufăcătorii și traficanții, ce mai – un adevărat supererou.
„Bestia” e încercarea Dupuis de a relansa seria Marsupilami – o nouă „origin story”, o nouă echipă creativă, și o nouă sensibilitate artistică – e o poveste suficient de simplă pentru a fi accesibilă copiilor, dar în același timp perfectă pentru nostalgici sau pentru părinți. Marsupilami e răpit din jungla sa natală și aruncat în cala unei nave de transport. După o călătorie de coșmar, evadează și ajunge, mai mult mort decât viu, în Bruxelles – unde un puști blond cu inimă mare îl salvează și îl pune pe picioare.
Puștiul are propriile lui probleme – e sărac, casa lui e practic o ruină, mănâncă te miri ce, e terorizat la școală de elevii bogați pentru că e fiul unui soldat german… dar culege toate animalele bolnave de pe stradă (preferatul meu e calul bețiv care nu vrea să înțeleagă că parfumul mamei, chiar dacă are alcool, nu e de băut) – viața e mai veselă când ai o mulțime de prieteni, fie ei și necuvântatori 🙂
Scenariul atacă răutatea oamenilor, lipsa de perspectivă, ignoranța și prejudecățile, e o poveste progresistă dar care evită capcanele politically correct și a diversității cu orice preț. Personajele sunt plauzibile, lumea e chiar Belgia anilor ’50, cu bune și cu rele, e un album foarte lucrat și care, în ciuda finalului dezolant, m-a lăsat cu un mare zâmbet pe față.
Evident, volumul se încheie în coadă de pește, și povestea se va termina în volumul doi, planificat pentru… 2022.
Eternul Adam (Gabriel Rusu / Jules Verne), album de autor, Cluj Napoca 2015
„Eternul Adam” e o nuvelă apărută la cinci ani după moartea scriitorului, într-un volum îngrijit de Michel Verne, fiul lui Jules. E foarte diferită ca ton față de toate celelalte scrieri ale lui Verne, pentru că optimismul și încrederea în știință, stâlpii pe care se sprijină toată opera lui Verne, lipsesc aproape complet.
Un cataclism distruge civilizația actuală, tot pământul se scufundă sub ape, iar supraviețuitorii se refugiază pe o insulă apărută brusc în mijlocul Oceanului Atlantic, singurul uscat pe o Terra devenită majoritar acvatică. Zeci de mii de ani mai târziu, un arheolog al viitorului dezgroapă (la propriu) povestea strămoșilor săi și filozofează amar asupra acestui posibil ciclu etern – fiecare nouă civilizație umană fiind construită pe ruinele civilizației anterioare, tot progresul fiind pierdut, uitat, tot ce rămâne fiind doar povestea genezei, Adam și Eva ca simboluri ale reînvierii ciclice a omenirii.
Pentru cineva crescut cu Cinci săptămâni în balon, Insula Misterioasă sau 50.000 de leghe sub mări, viziunea din Eternul Adam e un șoc. Iar Gabriel Rusu a citit probabil Eternul Adam exact la vârsta potrivită, pentru că l-a marcat atât de profund încât, iată, a făcut din povestirea lui Verne opera lui BD de maturitate. Primele planșe din Eternul Adam datează din 1993; albumul final, redesenat, e din 2015. Așa cum spune chiar el în cele căteva (dar foarte interesante) pagini autobiografice din album, „banda desenată a fost și va rămâne marele hobby al vieții mele”. Rusu a debutat în timpul liceului, cu planșe BD SF apărute în „Universul Copiilor”, și în volum în 1996, „Premiera” strângând laolaltă planșele apărute până atunci în reviste. Un al doilea album avea să apară în 1999, „Porțile creației”, fiind si premiat în același an. Pentru un amator declarat, Gabriel Rusu e al naibii de profesionist în ceea ce face 🙂 Știu desenatori profesioniști cu mai puține albume publicate…
Va las să vă faceți singuri o părere despre calitățile de desenator ale autorului – grija pentru detaliu e aproape obsedantă, decorurile sunt foate bine construite, stilul e un omagiu adus celebrelor gravuri din Voyages Extraordinaires, iar personajele – ei bine, e suficient să priviți primele planșe din 1993 (reproduse în anexa albumului) ca să vedeți cât de mult poți evolua – chiar dacă desenezi doar în weekend 🙂
