Le Pays de l’eau qui monte (Rodolphe / Le Sourd) – Delcourt 2025
Max și Léo sunt doi iepurași ca mulți alții și locuiesc împreună cu familiile și prietenii lor în Granpierre, un sat ca multe altele din Franța. Ei sunt leneșii preferați ai doamnei Meynard, învățătoarea; nu-s băieți răi și nici proști, dar urăsc lecțiile și fug ori de câte ori pot de la ore ca să se plimbe pe malurile râului, să construiască castele și mori de vânt din pietricele și crengi, sau să adune cele mai noi bârfe din sat pentru emisiunea radio a domnului Martin. Dar de câteva zile plouă. Plouă atât de tare încât în această dimineață castelul lor a dispărut sub apele râului…
Le Pays de l’eau qui monte (Rodolphe / Le Sourd) – Delcourt 2025
Nu mă așteptam la mare lucru de la această BD de aventuri pentru copii despre pericolele inundațiilor, menită să avertizeze, dar mai ales să risipească fricile celor mici. O răsfoisem atras de desenele retro ale lui Patrice Le Sourd, dar scenariul lui Rodolphe m-a fernecat și am citit tot albumul dintr-o suflare. E o carte simpatică, relevantă și… practică, din care învățăm încă o dată că natura ne vorbește (trebuie doar să o ascultăm!), că până și cei mai mici dintre cei mici îi pot ajuta pe cei mai fragili decât ei, că unirea face puterea și că fiecare are rolul său în viață. Max și Leo sunt practic niște golani în devenire pe care nevoia îi învață să devină responsabili și îi pune pe drumul cel bun 🙂 Un volum educativ, deci? Da, dar cu o abordare foarte subtilă; aventura primează.
Un album frumos și excelent construit, un foarte bun punct de plecare pentru a le explica copiilor impactul pe care schimbările climatice îl vor avea asupra viitorului lor.
Shamisen (Petreca / Minamisawa) – Ankama 2023
Un bebeluș orb e abandonat în zăpadă, în fața colibei unui profesor de shamisen. Fetița supraviețuiește, învingând iarna, așa că va purta numele Haru (Primăvară) – și va învăța să cânte asemenea tatălui ei adoptiv. Dar acesta moare prea devreme, iar tânăra va trebui să răzbată dincolo de întunericul care o înconjoară mereu, străbătând Japonia la pas, întâlnind oameni buni și răi, spirite răutăcioase și zeități maiestuoase, muribunzi și copii abia născuți – vrăjindu-i pe toți cu chipul ei de înger, cu muzica ei divină, și cu înțelepciunea pe care și-o construiește cu fiecare întâlnire.
Shamisen (Petreca / Minamisawa) – Ankama 2023
Shamisen e o călătorie ilustrată într-un stil care omagiază stampele ukiyo-e, o poveste-fluviu, un poem epic în imagini, o colecție de perle filozofice tradiționale japoneze, și un omagiu adus celei mai celebre goze (cântăreață itinerantă de shamisen), Haru Kobayashi. Da, eroina acestei povești chiar a existat, așa cum cei familiarizați cu istoria Japoniei, cu mitologia japoneză și cu personalitățile marcante ale artei japoneze vor recunoaște cu siguranță toate personajele și toate întâlnirile reale sau imaginare. Asta e totodată forța și slăbiciunea acestei cărți – e un omagiu respectuos și uneori fermecător care evocă faimoasele stampe ale lui Hokusai, Kiroshige, Kiyonaga, Sharaku, fără însă să fie mai mult decât o copie satisfăcătoare dar timidă. Nici povestea nu depășește limitele unei biografii ultrarapide, îmbogățită cu învățături tradiționale japoneze. Conștient de limitele cărții lor, autorii adaugă un bonus de… patruzeci de pagini (!!!) – un glosar, câteva cântece tradiționale cu versurile transcrise în franceză și în japoneză, și câteva articole de popularizare despre goze, despre Haru Kobayashi, despre muzica tradițională japoneză și despre faimoasele stampe ukiyo-e.
Trei stele, pentru că autorii nu au curaj să facă nimic nou cu materialul pe care îl au la dispoziție. Dacă însă e prima dată când vedeți stampe japoneze și când aflați câte ceva despre tradițiile japoneze, mai adăugați o stea.
Whisky (Duhamel / Ratte) – Grand Angle 2025
O poveste tristă și revoltătoare despre mizeria ascunsă la vedere, despre ura și lipsa de empatie din epoca noastră… și totuși un album care-ți încălzește sufletul? 🙂 Exact asta e.
Whisky (Duhamel / Ratte) – Grand Angle 2025
Da, rezumatul oferit de editură spune aproape toată povestea (pe scurt: un bătrân vagabond “adoptă” un copil al străzii și îl învață cum să supraviețuiască; ani mai târziu, familia improvizată e pusă la încercare atunci când bătrânul adoptă un cățel, deși tânărul urăște câinii) iar finalul e, bineînțeles, perfect previzibil, dar totuși e un album care mi-a plăcut foarte mult.
Cei trei eroi sunt carismatici: Whisky, cățelul, e fermecător și curajos; Théo, bătrânul vagabond, e înțelept și cinic; în fine, Amir, refugiatul kurd, e un supraviețuitor ciudat care își înfruntă temerile și evoluează.
Duhamel semnează scenariul, iar desenele sunt realizate de David Ratte (“Le voyage des pères”, “Le canonnier de la Tour Eiffel”…), și se vede de departe că cei doi s-au distrat pe cinste. În ciuda caracterului sumbru al poveștii și a mesajelor fără compromis („Nu mă crezi?” „Nu știu. În țara mea, artiștii sunt uciși sau închiși.” sau „Uită-te la nenorociții ăștia. Nu mai sunt oameni, sunt ciuperci.” „Nu spune asta… Omul rămâne om. Altfel devii un monstru.”), am zâmbit aproape la fiecare pagină; replicile sunt minuțios planificate, la fel și detaliile vizuale (expresiile faciale ale celor doi amici sau ale „victimelor” lor, precum polițiștii pe patine cu rotile, sunt de-a dreptul hilare).
E clar, o să mă “abonez” la toate cărțile lui Bruno Duhamel.
