Romanul grafic 1944, de Daniel Danil, scenariu Florin Purluca și Daniel Danil, după o povestire de Florin Purluca (publicată în volumul de povestiri science fiction și fantasy: 1944 – Ein Freak), apărut la editura Pavcon în 2019, a fost o dublă surpriză pentru mine. Prima a fost noutatea. Nu știam de existența volumului. Cumva, a trecut fără să-l observ. Parțial și datorită faptului că am renunțat la Facebook, locul unde se fac și se desfac toate cele din literatura science fiction. A doua a fost dată de calitatea ilustrației, a scenariului și a tipăriturii.
Povestirea se petrece undeva în timpul celui de al doilea război mondial. Doi soldați păzesc drumul de acces la un castel în care au loc experimente necunoscute. Frigul și plictiseala îi fac pe cei doi mai puțin atenți la cele din jur, încântați de posturile liniștite și de sticla de băutură. Până când, într-o zi ce se anunța minunată, totul se schimbă și cei doi se confruntă cu secretele medicilor naziști.
Pe un alt plan, ce ar merită o dezvoltare ulterioară corespunzătoare, îl întâlnim pe 1944, unul dintre copiii din castel supuși experimentelor de inginerie genetică. Acesta apare în a doua jumătate a romanului, captându-ne imediat întreaga atenție. E tânăr, e gol în plină iarnă, e agil și, mai ales, este feroce. Aparent mai mult animal decât om, el reușește să-i uimească pe cei doi soldați prin compasiune și prin grija pe care le-o poartă, ca răspuns la încercarea lor de a-l salva. Instinctiv el simte de unde vine răul și acționează pentru nimicirea lui ucigându-i pe agresori cu mâinile goale.
Finalul deschis ne lasă în plin mister. Pe unde îl vor purta pașii pe tânărul „ein Freak”, cum se va descurca în anii de după război, ce se va alege de puterile lui? Sunt ele permanente sau doar temporare?
La prima parte a întrebării e simplu de răspuns. După război sute de mii de copii au rămas fără părinți, bântuind la periferia marilor orașe, grupați în găști puse pe tâlhărit și distrus. În Continentul barbar (editura Litera, 2019), britanicul Keith Lowe scrie cum doar în marile orașe italiene erau peste 180 de mii de copii. Și asta în 1946, adică la peste un an de la sfârșitul războiului!
Parcă-l și văd pe 1944 ca șef al unei astfel de bande de mici hoțomani, detonând bombe neexplodate, atacând camioane cu mâncare, făcându-și sediul într-o fermă părăsită.
La cea de-a doua parte a întrebării e mai dificil de răspuns, din poziția de simplu cititor. Poate că Florin Purluca și Daniel Danil au pus bazele unei serii, avându-l pe acest „ciudat” ca personaj principal. Un fel de Rahan, un justițiar modern, un Golem ce-i va bântui pentru totdeauna pe naziști și mai apoi pe toți iubitorii de război.
Dincolo de aceste speculații rămâne povestea minunat ilustrată de Daniel Danil și semnată de autorul de science fiction și fantasy Florin Purluca.
