Una din cărțile care au definit adolescența mea timpurie, alături de seria romanelor de Jules Verne, ale lui H.G. Wells și a altor câtorva cărți SF, la începutul anilor ’80, a fost „Experiența OZN” de J. Allen Hynek. Apărută în 1978, la editura Dacia, era una din acele rare cărți care a străpuns Cortina de fier în anii micro-deschiderii culturale, atât de firavă, din timpul dictaturii Ceaușescu. Pe mine m-a lovit în moalele capului, am simțit cum m-a electrocutat intelectual, mi-a fisurat percepția realității și m-a înscris definitiv pe traiectoria subculturii SciFi. Lucrurile s-au cimentat odată cu mărturisirile unchiului meu care, atunci când i-am vorbit despre carte, mi-a spus că a avut două asemenea experiențe spre sfârșitul anilor 1960, când România și întreaga lume au fost martorele unui val fără precendent de întâlniri de gradul I, II și III (scală inventată de Hynek) cu obiecte zburătoare neidentificate.
De la acel moment, al primului contact cu cartea, am rămas complet legat de acest gen de fenomene „inexplicabile”. Fiorul inițial s-a transformat, în timp, într-un interes intelectual, care mai apoi s-a estompat, odată cu opacitatea transferului de informație dinspre Vest, pe măsură ce Nicolae C. se adâncea tot mai adânc în paranoia de partid. Obsesia față de subiect a mai primit o doză de fluid vital, odată cu deschiderea de după 1989, dar vârtejul tinereții și de inceput al activității profesionale m-au acaparat, în dauna multor pasiuni pe care le aveam, inclusiv cea pentru fenomenul OZN.
Anii au trecut, am îmbătrânit și m-am înțelepțit (zic io!), dar fixul pentru fenomenele neexplicate de pe cerul patriei și de aiurea a rămas. S-a reîmprospătat odată cu seria „Ancient Aliens”, mai mult o distorsionare pop-culture a fenomenului, decât o analiza rece, știițifică, așa cum o știam eu din cartea lui Haynek. Erau documentare distractive, care mă țineau la curent cu fenomenul, cu ultimele apariții, fără să retrăiesc fiorul intelectual și cognitiv de altă dată.
A venit pandemia. În primele săptămâni am ras tot însemna serii SciFi de televiziune pe care le avem „în vizionare”, am recuperat cu nesaț „opere esențiale”, cum este Expanse (pe care ți-l recomand, dacă nu l-ai văzut deja) și m-am văzut în situația de a fi în pană de seriale „de calibru”. Am întrebat pe ici, pe colo, prin grupurile de SciFi pe care le frecventam, fără să primesc sugestii suculente. Atunci am revenit la fidelul meu prieten, Google, pe care l-am întrebat direct: „Măi băiete, ia zi-mi tu mie, ce-ar fi de văzut?”. G. mi-a trimit flegmatic câteva rezultate și m-a lăsat să rumeg informația. Am frunzărit, am filtrat și, ce să vezi… mi-a atras atenția un titlu: „Project Blue Book”. Cum zicea Proust, am simțit instantaneu gustul prăjiturii preferate în gură, m-a lovit fluxul amintirilor îngropate undeva adânc, aproape uitate: nopți în care citeam literatură OZN sub plapumă, să nu mă vadă mama.
Apăsat sub talpa nostalgiei, am căutat serialul, fără prea mari așteptări, și am început să văd primele episoade. Simona, soția mea, pe care nu o știam pasionată decât de farfurii de arcopal, care rareori zburau pe la noi prin casă, și doar în traiectorie descendentă, alunecând din mână pentru a se sparge pe podea, m-a surprins într-o vizionare și s-a arătat interesată de o „degustare”. Am rămas surprins să o aud cum, la finalul episodului, a spus: „Hai, mai pune unul.” M-am uitat la ea, întrebător. „Acum”, zise ea, și m-am conformat îndată, că nu e bine să te pui cu consoarta 🙂
Atunci am înțeles că mă aflam în fața unui fenomen interesant. Nu de puține ori, seara târziu, când ne mai uităm la filme propuse de mine, Simona adoarme, instalată tacticos în fotoliul preferat. Nu era cazul acum. Am încercat să caut semnificația acestui interes pe care îl avea pentru un serial dedicat, probabil, doar împătimiților de OZN/UFO/OVNI. Am luat la rând tot ce mi-a venit în minte:
- prezența lui Aidan Gillen, din „Game of Thrones” (unul din serialele ei preferate)
- jocul excelent al side-kick-ului său, Michael Malarkey, actor bine-facut, cu o masculinitate bine temperată și cu un sex apeal de netăgăduit, pe care nu l-am văzut în Vampire Diaries (serial ce nu se află pe lista mea de „must see”)
- linia întretăiată a mai multor povești paralele, care se potențează reciproc
- aerul de mister, al prezenței cunoscuților „Men in black” din cultura populară cu iz conspiraționist din USA
- reproducerea reușită a psihozei anti-comuniste și a presiunii pihologice din timpul râzboiului rece, la care era supusă populația americană
- structura foarte bună a scenariului, care aduce a melanj între „Twilight Zone” și „X-Files”
- linia roșie a poveștii, ce te îndeamnă la binging
- glisarea subtilă între realitatea istorică a lui J.A. Hynek și a „Blue Book” și fabulația ficțională
Indiferent care din aceste motive, sau altele, au dus la interesul nostru comun pentru serial, pot spune că am devorat cu plăcere cele două sezoane, în câteva zile. Am rămas cu o senzație neplăcută, ca a unei mâncărimi pe care nu o poți scărpina, la finalul ultimului episod disponibil, pentru că doream continuarea.
Cât despre tine, nu șțiu dacă o să-ți placă, dar te îndemn să încerci. Poate te prinde. Poate devine o fereastră, ca o forță de succiune spre această parte de netăgăduit a realității noastre: există lucruri care se petrec și acum pe Pământ, experiențe în care sunt imersați mii și mii de oameni, întâmplări care pot fi explicate prin ipoteze, dar care nu sunt ceea ce par a fi: halucinații personale sau colective.
Cu cât vei da ghes curiozității și te vei afunda în lectura unor cărți „cu greutate”, scrise pe acest subiect de oameni de știința (A.J. Hynek era la vremea sa un astrofizician de talie mondială), sociologi, psihologi și alti „logi” și vei simți cum aluneci în gaura de iepure în care, de multe ori, ne e frică să intrăm. E mult mai comod în realitatea palpabilă, cunoscută, călduță, nu-i așa?
Titlu: Project Blue Book (2019-), SUA
Creat de: David O’Leary
Scenariu: Emily Brochin (11 episoade) și alții
Regia: Norma Bailei, Pete Davis și alții
Actori: Aidan Gillen, Michael Malarkey, Laura Mennel, Neal McDonough și alții
Muzica: Daniel Wohl
IMDB: https://www.imdb.com/title/tt6632666/