Martin Rees, profesor la Universitatea Cambridge și Astronom Regal, este de părere că universul putea lua ființă numai dacă-l observa cineva. Se pare că n-are nicio importanță că observatorii săi au apărut după câteva miliarde de ani mai târziu. „Universul există pentru că suntem conștienți de el”, nota Rees, însă nu toată lumea este de acord cu ideea că universul există dor ca să-l observăm noi.
În mod sigur, regizorul Christopher Nolan (Inception, Dark Knight, Interstellar, Dunkirk) nu ține cont de asta, nici de interpretarea tranzacțională a problemelor ridicate de pisica lui Schrödinger (propusă de John Cramer). Dacă ar fi ținut cont de mica problemă cuantică, problema întâlnirii înapoi în timp cu un observator conștient i-ar fi dat peste cap întregul scenariu cuantic al noului său film, Tenet. După cum ignoră și cenzura funcțională în univers în cazul când se desfășoară o călătorie în timp (nu este o imposibilitate, dar nu poți călători în timp înainte de momentul când a fost acționată prima „Time Machine”). Conform acestei cenzuri (măsuri de siguranță impusă de univers) nu te poți întoarce în timp să-ți omori bunicul, sau chiar pe tine însuți. Nu te poți vedea pe tine însuți, nu te poți întâlni cu tine însuți pentru că în acest caz universul ar face implozie instantaneu.
În Tenet, Christopher Nolan ignoră aceste lucruri și ne propune un cub Rubik cinematografic de toată frumusețea. Îl puteți roti aliniind culorile în speranța că ați obținut deja o fațetă, dar tocmai când vă pregătiți să o admirați intervine un alt eveniment și imaginea se strică. Nu este cea reală. Și așa mai departe. În esență, ca să înțelegi Tenet ai nevoie să vii la film cunoscând comportamentul cubului palindromic, (sau careului Sator) alcătuit din cuvinte care pot fi citite în ambele sensuri. Este o „jucărie” veche de vreo 2000 de ani și titlul filmului îl sugerează: Tenet. Adică a ține, în latină, la pers. a III-a singular. Nicio legătură cu George Tenet, fostul director al CIA, deși agenția are rolul ei în film. Poate doar ca umor sarcastic al lui Nolan. Cubul palindromic conține cuvintele SATOR AREPO TENET OPERA ROTAS. Filmul te invită la învârtirea acestor cuvinte spre a descifra misterele sugerate de narațiunea SF-istă, filosofică și de speculație cuantică. Toate au rolul și semnificația lor în film. Te poți gândi mult la ce s-a întâmplat acolo, dar cum spunea la un moment dat un personaj: „Trebuie să simți asta, nu să înțelegi.” Eu încă mă străduiesc să înțeleg, dar cred că trebuie să fac o convenție cu Christopher Nolan ca să-i pot urmări narativul. Nu, universul nu vrea să fie observat nici când își încalcă propriile reguli. Altfel, n-am mai exista…