Moamăăă, cum am mai așteptat jocul celor de la Sucker Punch! Îmi plac la nebunie jocurile în care am oportunitatea de a mă folosi de săbii ca să hăcuiesc adversari! Nici nu vă puteți imagina cât m-am bucurat când am auzit de Sekiro, joc pe care aproape că l-am aruncat pe geam după vreo două ore de joc pentru că efectiv nu reușeam să înving un boss. Recunosc, jocurile Dark Souls nu sunt genul meu și în momentul în care am realizat că mai degrabă reiau jocul de la început decât să mă mai chinui să bat boss-ul aproape că am aruncat discul pe geam.
Ei bine, GoT nu e Sekiro și l-am jucat cu o plăcere și o dedicație aproape bolnavă (am făcut platina în aproximativ 40 de ore). Am savurat povestea lui Jin și m-am plimbat pe insulă delectându-mă cu tot ceea ce are de oferit Tsushima.
Povestea este plasată în 1274 când mongolii invadează insula Tsushima. Jin Sakai încearcă să respingă invadatorii însă nu reușește, iar unchiul său Lord Shimura e luat prizonier de aprigul Khotun Khan. Jin începe să elibereze insula lucrând în umbra, și-și construiește o armată formată de un grup mic de prieteni, pe care-i ajută să se răzbune la rândul lor pe mongolii însetați de sânge.
Da, povestea este oarecum banală, destul de previzibilă cap-coadă, însă are câteva momente pline de încărcătură emoțională, care te lasă fără cuvinte și mai-mai că verși o lacrimă. Dialogurile sunt stupide și enervante uneori, la fel și side-missions-urile, așa zisele Tales of Tsushima, dar marele avantaj al jocului este că luptele cu sabia, alături de gadget-urile pe care le ai, sunt SPECTACULOASE!!!
Felul în care Jin mânuie sabia este de-a dreptul magnific și funcționează ca un drog. De două ori m-am trezit că e ora 5 dimineața și nu realizasem că am stat vreo 6 ore fără să mă mișc din fața televizorului, fără să fumez, fără să merg la baie, fără să casc, fără să-mi dau seama cum trece timpul!
Luptele, așa cum am mai spus, sunt de-a dreptul spectaculoase! Momentele în care ai standoff-uri (le aștepam cu gura până la urechi, cu un rânjet macabru care sigur i-ar fi băgat în sperieți pe mongoli, dacă eram față-n față :D) și tai cu sabia în stânga și-n dreapta hăcuind dintr-o singură lovitură mongolul uriaș acoperit de armură din cap până-n picioare. E un adrenaline rush de nici nu-ți imaginezi!
Așadar, la puncte forte avem, în primul rând, luptele cu sabia. În al doilea rând sunt gadget-urile pe care le dobândești pe parcurs și pe care le poți face upgrade obținând o serie de îmbunătățiri care te pot ajuta enorm în luptele corp la corp, mai ale împotriva inamicilor rapizi, acoperiți de armuri zdravene, care vin în valuri peste tine. Kunai-urile, sticky bombs și smoke bombs sunt extrem de utile și e o adevărată plăcere să le folosești!
Un alt aspect extrem de important și ofertant este faptul că poți să faci unele misiune stealth mode de la un capăt la altul! Poți folosi arcul din dotare ca să dai head-shot-uri de la distanță, să-ți arunci în aer oponenții sau pur și simplu să le dai foc! Sau, SAAAAAUUU, te poți strecura tiptil în spatele inamicilor și să asasinezi într-o combinație de lovituri mortale până la trei inamici! Aaaaah, cât e de mișto senzația pe care o ai când îi ucizi cu sânge rece pe mongolii care nici măcar nu știu ce i-a lovit! Da, OK, Ghost of Tsushima aduce puțin a Assassin`s Creed, dar o face destul de bine și are anumite aspecte destul de originale care-l fac unic și foarte satisfăcător.
Mi-a plăcut foarte mult de calul pe care eu l-am denumit Nobu și de care m-am atașat la fel cum m-am atașat și de calul din Red Dead Redemption 2. Sună siropos, știu, dar petreci foarte mult timp cu el și o să vă împrieteniți garantat, mai ales că-l alegi de la început și îi dai și nume.
Un aspect important și la care trebuie să fii foarte atent este armura pe care o alegi și charm-urile pe care urmează să le echipezi. E extrem de important să alegi armura în funcție de luptele/misiunile pe care urmează să le faci, așa că acordă atenția necesară upgrade-urilor și vezi ce-ți poate oferi fiecare armură în parte. Upgrade-urile armurii, a katanei, a arcului și a restului gadget-urilor, a stance-urilor sunt extrem de importante și trebuie să le alegi cu atenție ca să nu te trezești că-ți faci singur viața amară.
Pe lângă povestea principală, trebuie să umbli de nebun pe insulă ca să descoperi Tales of Tsushima care sunt quest-uri pe care ți le dau diferiți locuitori și Mythic Tales care-ți oferă diferite îmbunătățiri (armuri, mișcări ofensive critice etc.). Misiunile Tales of Tsushima devin plictisitoare, dar luptele, ca de obicei, salvează situația. Mythic Tales, în schimb, sunt foaaaarte faine și au parte de filmulețe mișto.
Duelurile sunt adevărata bomboană de pe tort pentru că nu poți folosi gadget-uri, doar skill-urile de mândru și viteaz mânuitor de katană. Sunt destul de multe și sunt foarte, foarte, foarte faine și pline de adrenalină. Mi-a mai plăcut suspect de mult să fac haikuri… Mda, sunt locuri în care te așezi frumos, te uiți în jur și scrii haikuri…
Ce mi-a mai plăcut a fost să fac bamboo strikes, o serie de provocări care țin de dexteritate, unde trebuie să apeși consecutiv și foarte rapid o combinație de butoane ce îți îngăduie să tai cu sabia bucăți de bambus. Uneori combinațiile sunt destul de grele, dar e foarte mișto să le faci, iar premiul este pe măsură deoarece primești cerculețe de resolve pe care le poți folosi ca să recuperezi health, să te învii din morți sau să faci o super mișcare ucigătoare.
În drumul către platină mai ai de căutat unele lucruri: Fox Den, unde trebuie să urmărești câte o vulpe sacră care te duce câtre o statuie la care te-nchini și primești charm-uri pe care le poți echipa, acestea oferindu-ți tot felul de avantaje în luptă; o serie de temple care aduc cu mormintele din seria AC, unde sari de ici-colo; izvoare cu apă caldă în care te îmbăiezi, cugetezi la problemele pe care le ai și care-ți cresc viața; Pillars of Honor, care-ți dau vanity gear (pălării, sword kit-uri, skin-uri pentru armură etc.); Tsushima Lighthouse, pe care le aprinzi după ce le-ai eliberat de mongoli și care-ți cresc legenda.
Pe măsură ce înaintezi în joc și faci misiuni și eliberezi insula, îți crește legenda/renumele, și astfel primești puncte pe care le folosește ca să-ți dezvolți tehnica de luptă cu sabia sau să-ți îmbunătățești gadget-urile. Nu e greu să ajungi Ghost of Tsushima dacă faci și misiunile secundare pe măsură ce înaintezi în poveste și câștigi standoff-urile care-ți ies în cale.
Nu mi-a plăcut grafica, care în unele cut-scene-uri pare a fi ruptă din jocurile de pe PS2, deși, culmea, când joci în open-world uneori simți că ți se taie respirația atât de frumoase sunt peisajele. Luptele sunt sângeroase și dau dependență, însă la un moment dat devin plictisitoare pentru că faci mereu și mereu aceleași combinații, dar este adevărat că o să resimți acest lucru foarte târziu în joc și abia după ce ai ajuns Ghost of Tsushima. Uneori povestea este plictisitoare și stupidă, iar personajele par de-a dreptul idioate. Fox Den-urile m-au scos din minți și m-au plictisit îngrozitor, la fel și parkour-ul în jurul munților, pe care trebuia să îl fac ca să ajung la shrine-urile pe care trebuie să le descoperi dacă vrei platina. Jin ajunge uneori să se blocheze între două pietre și mori pentru că nu mai poți să lovești inamicii, alteori camera se așează incredibil de prost și nu mai vezi nimic, iar astfel de bug-uri enervante, aproape că te fac să muști din controller.
Jocul a primit recent două add-on-uri: New Game + care-ți mai oferă 2 trofee și Legends Mode, unde ai oportunitatea să joci co-op cu alți trei prieteni și în care poți să alegi între 4 clase de luptători. Am încercat foarte puțin Legends Mode, dar pare destul de interesant și am să-ncerc, atât cât am jucat, să iau toate cele 6 trofee pe care le conține.
Concluzie: Ghost of Tsushima e un must play care te va ține în fața consolei câteva ore bune și care nu te va plictisi deloc!
Bonus (sau nu): Platina este destul de ușor de obținut fie că ești trophy hunter au ba.
Notă: 7.5 – grafica proastă te scoate uneori din atmosferă; bug-urile te pot aduce într-o fază de rage quit; dialogurile sunt câteodată enervant de stupide; AI-ul poate să fie îngrozitor de idiot.
Un ghid ca să obții platina găsești aici (cu o singură excepție – e un trofeu ascuns și cam stupid la care nu ai nici măcar un hint cu privire la ce trebuie să faci. În rest, ai să observi că poți ajunge să faci toate trofeele pe cont propriu și decurg oarecum natural):
https://www.powerpyx.com/ghost-of-tsushima-trophy-guide-roadmap/
PS: încearcă să joci jocul cu audio în japoneză și cu subtitrări în engleză, wink, wink!
