Bre boieri dvs, se cam încheie și anu’ ăsta, carele a fost SF din multe puncte de vedere. Nu crez că mai e cazu’ să detaliez, așa că merg mai departe cu ultima zicere a lu’ 2024 pe tema zeilor SF-ului, și mă îndrept (cumva pe bună dreptate) către PK Dick. De ce spun pe bună dreptate? Păi am verificatără ce-am mai dondănit pe temă – adecătelea și cum ar veni, ce-am scris despre granzii SF născuți în decembrie – și mi-a dat că i-am scos deja la tablă pe AC Clarke (născut în aceeași zi de 16 decembrie) și pe RC Wilson. Mă cujetez că acest top 3 al autorilor născuți în decembrie este după chipu’ și asemănarea mea, pen’că cei mai înainte menționați îmi plac mai mult decât PK Dick. As in mult mai mult.
Philip K. Dick – NEMIRA
La postu’ aniversar dedicat lu’ PK Dick a apărut și acel comentariu, pe care îl găsesc aproape invariabil la fiecare discutie despre acest autor, care ridică în slăvi Omul din castelul înalt. În opinia lu’ yours truly, aia este printre cele mai slabe scrieri ale lui. Bașca, nu este o opinie singulară, ci este împărtășită de indivizi cu greutate în ale SF-ului. Ideea este destul de banală, condeiul este aproape oribil, personaje nu, plot aproape că nu… în fine, nimic nu, și cu toate acestea, repet, întotdeauna se va găsi cineva care să spună pfoaaaaa, Omul din castelul înalt, ce carte! (Între noi fie vorba, cre’că singuru’ lucru care-mi place la acest titlu este… coperta, deoarece este făcută de Tudor Popa, în timpurile de glorie ale Nemira. Cine nu mă înțelege va înțelege instant, în momentu’ în care va arunca un ochi peste coperta primei ediții din .ro a acestei opere.)
Blade Runner
Urmatoru’ titlu slightly overrated este Ubik, deși aici lucrurile stau diferit. Aici îl întâlnim pe acel PK Dick care își merită numele. Da’ nici asta nu este chiar my cup o’ tea, așa că trec mai departe. Poate contrar așteptărilor unora dintre boieri dvs., nici celebra Vânătorul de recompense nu este cea mai pe placu’ meu, chiar daca de-aici intrăm pe tărâmul titlurilor sine qua non, și aici mă gândesc că sine qua non nu doar în ce-l privește pe PK Dick, ci și în materie de SF. Bănuiesc că nu trebuie să mai spun nimic despre cartea asta… ori despre filmele trase după ea sau în continuarea ei – evident, mă refer aici la Blade Runner 2049 – da’ nu mă pot abține să nu zic că scena de final din al primulea Blade Runner este o icoană a cinematografiei la care mă închin din când în când. (Da’ mă rog, Rutger Hauer, Harrison Ford… ce-ai vrea?)
Și-acu’ hai să ajungem la cele care mi-au căzut cu tronc de la prima cetitre… deși truth be told, nu cred că între timp au mai prins a doua lectură, și tare mă tem că până la pensie situația va rămâne la fel. De la coadă la cap vorbind, Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldtrich. Mi-aduc aminte cu placere că, deja familiriazat cu scriitura lu’ PK Dick, am fost realmente încântat să-l văz că explorează și întrețese partea religioasă cu SF-ul. (Ca să o mai iau încă o dată pe arătură, primu’ și principalu’ motiv pen’care AC Clarke va sta întotdeauna în fața lu’ PK Dick in my books rămâne nuvela “Steaua”. Cine știe ce zic, știe. Cine nu, recomand lectură imediată, că e mindblowing.)
Philip K. Dick, Jucătorii de pe Titan
Următoarea la zar cade Jucătorii de pe Titan. Și aici întâlnim câteva dintre temele predilecte ale lu’ PK Dick, rasa extreterestră care se amestecă în treburile oamenilor, un viitor distopic, o lume post-apocaliptică ce pendulează între disperare și luptă (chiar dacă lupta este mai degrabă futilă). Ca notă de subsol menționez că este unu’ dintre primele romane SF (tre’ să avem în vedere că a fost publicat în 1963) care vorbește despre o criză a fertilității pe Terra, teză ce ulterior avea să-și ia avânt și să ajungă la propria nișă în SF-ul mondial, cu câteva titluri interesante care să o susțină.
Și așa ajung la – și închei cu – titlu’ favorit dintre cele ale lu’ PK Dick ce mi-au căzut sub ochi, care nu poate fi altu’ decât Clanurile de pe Alpha. Aici problemele de ordin psihic ale autorului au luat formă și conținut în literatură, sub numele de parani (paranoici), mani (maniaci), skizi (schizofrenici), depi (depresivi), polyi (tot schizofrenici) și încă vreo câteva clanuri/boli pe care nu mi le mai aduc aminte acu’. Actually, nici nu prea vreau… dacă înșiruirea de mai sus nu v-a convins să căutați cartea în secunda doi, nothing will.
