După seria urban fantasy „Nemuritor”, al cărei prim volum din 2015, „Ultimul viking”, constituie debutul său literar, O. G. Arion schimbă registrul și, în 2018, publică „Fugi!” o distopie cu acțiunea plasată pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, într-un posibil viitor. Cunoscută fiind pentru documentarea minuțioasă ce precede scrisul fiecărei cărți, precum și pentru atenția la detalii, autoarea respectă definiția subgenului literar ales, insistând pe impactul unei epidemii asupra societății.
Doi fugari, Axel și Amira, se întâlnesc în Seattle, într-o casă abandonată din „zona neagră”, ferindu-se de „Atinși”. Suspansul e prelungit, pentru cititor, până la definirea celor două noțiuni. Abia sfârșitul primului capitol sunt dezvăluite efectele distrugătoare ale unui telefon ultraperformant asupra minții omenești. Atrași de oferta tentantă, dornici de inedit, indivizii care-l folosiseră reveneau la instinctele primare, nedându-se deoparte de la crimă și canibalism. Ceilalți nu pot decât să se ferească din calea lor, să caute o cale de supraviețuire.
Pe drumul spre San Diego, în căutarea unei colonii de „neatinși”, cei doi sunt găzduiți, o perioadă, de Luanne, proprietara unei ferme. E interesant cum imaginea de ansamblu nu e servită de undeva de sus, ci se conturează, cu fiecare pagină, din alăturarea tuturor poveștilor mici de viață ale personajelor. Amira, adolescenta surprinsă de pandemie în timp ce-și vizita tatăl; Axel, care-și luase un an sabatic vrând să se rupă de viața agitată din oraș și să treacă peste un divorț; Luanne, femeia misterioasă care rezistase în mijlocul pustietății… toți oferă noi indicii pe măsură ce-și prezintă propriile trăiri, propria interpretare a nenorocirii abătute peste lume.
Din păcate, perioada idilică petrecută la fermă e scurtată de un incendiu provocat de fulgere, iar Axel și Amira caută un nou adăpost, până când se bucură de ospitalitatea ocupanților unui complex militar. Mai greu sau mai ușor, se adaptează vieții cazone impuse, însă o decizie necugetată a Amirei îi forțează să părăsească și acel depozit, trezindu-se iar pe drumuri.
Un aspect important asupra căruia autoarea atrage atenția e dezvoltarea individului neatins de virus, ale cărui instincte se ascut și, pe fondul unei personalități labile, pot fi la fel de periculoase precum atacurile infectaților. Iar tovărășiile se pot naște din interese meschine.
Ajunși în mijlocul unui cult religios, mai mult ostatici decât oaspeți, fugarii devin martorii unor scene sângeroase generate de obsesia fanaticilor de a-și oferi semenii pe post de ofrande celor atinși de virus, în nădejdea că ceilalți vor fi salvați. Amira alege, pentru o vreme, o cale facilă de a supraviețui, iar Axel e nevoit să găsească de unul singur mijloacele pentru a-și continua drumul. Salvat de frații Hanna și Duncan, se alătură acestora pe traseul impus de ideea de a nu sta mai mult de câteva săptămâni într-un singur loc.
Căutând provizii din case părăsite, soluții de a lupta împotriva celor infectați, Axel și Amira sunt primiți într-un grup ce intenționa să se refugieze în Africa.
Finalul poate părea unul optimist, dătător de speranță. Scriu „poate părea” pentru că epilogul semnalează un unic supraviețuitor pe o insulă, un personaj urmărit de-a lungul volumului, la mai bine de trei ani de la eliberarea virusului informatic.
Ca o concluzie, poate părea ciudat să spun că, în perioada pe care o trăim, lectura e una agreabilă. Mă refer, evident, la stilul și alegerile Oanei Arion de a-și creiona personajele. Suspansul e prezent în mod constant pe tot parcursul cărții, tensiunea e menținută la cote înalte. Cititorul empatizează cu unele personaje, le detestă pe altele, înțelege când o femeie își ucide familia afectată de virus, dar și când un soț își protejează soția aflată în aceeași situație. Cât despre temă… Îndemnul din titlul volumului are la origini nu neapărat teama de pericole văzute cât de cele nevăzute, nebănuite, dezvoltate în interiorul indivizilor neatinși de virus, dar devorați de demoni interiori ce-au căutat cea mai mică oportunitate pentru a se manifesta.
E o carte despre supraviețuire și aprecierea tuturor lucrurilor, materiale sau nu, pe care le avem. Un semnal de alarmă tras pentru păstrarea unei gândiri sănătoase în condiții extreme, un apel la luciditate și discernământ.
Ce-ai face dacă mâine ar fi ultima ta zi în lumea în care trăieşti? Ce-ai face dacă de mâine oamenii pe care îi cunoşti ar dispărea? Şi dacă, pentru a reuşi să supravieţuieşti trebuie să uiţi cine ai fost. Să nu te opreşti. Să nu priveşti în urmă.
În această luptă nu există eroi, nu există învingători şi învinşi. Să renunţi este cel mai uşor.
Ei sunt acolo. Pândesc. Aşteaptă.
Trebuie să rămâi în viaţă. Trebuie să…fugi!
ISBN: 9786069476604
Nr. pagini: 240
Anul aparitiei: 2019
Absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Spiru Haret, în anul 2004, Oana Arion nu profesează decât foarte puţin, preferând o viaţă boemă, motivată de satisfacţii personale unei cariere în mediul juridic şi acceptând provocări profesionale dintre cele mai neobişnuite, ca de exemplu postul de decorator floral sau cel de manager de cafenea.
În anul 2015 debutează cu romanul Ultimul viking, roman publicat sub pseudonimul O.G. Arion (acronimul prenumelor Oana Gabriela) şi care va deveni curând primul volum al unei serii urban fantasy numită Nemuritor. În următorii doi ani vor apărea Te voi găsi, Dincolo de timp, Prin cenuşă de visuri şi Pentru că eu sunt. Pentru că tu eşti.
În vara anului 2018, scriitoarea schimbă total registrul şi publică FUGI! – o distopie thriller, reuşind astfel să-şi surprindă cititorii.
Din proiectele de viitor fac parte romanul S.L.A.D.E., Al zecelea clan – o mini-serie în două volume şi două spin-off-uri ale seriei Nemuritor: Când soarele apune şi Când răsare luna. De asemenea, are în curs de pregătire romanul STAI! – o distopie thriller din universul FUGI!
În prezent locuieşte în Bucureşti împreună cu soţul său şi cu cele două pisici – Tomi şi Nera – care, aşa cum ne-a mărturisit vor fi personajele centrale ale unui proiect viitor şi anume o carte pentru copii şi este directorul Editurii UP, în cadrul căreia lucrează la două proiecte majore şi anume #Fiidiferit #Citeşte (proiect care se adresează liceenilor) şi Clubul de lectură Eu citesc.