Clădirea s-a scufundat brusc în tăcere. Atelierul de la parter nu mai zguduia pereții, iar birourile de la etaj se liniștiseră. Aflată la marginea orașului, ea susținea cu greu o întreagă firmă înghesuită pe două niveluri. Bine că cifra de afaceri nu mai era ce fusese odată. Altfel n-ar fi încăput în toată hardughia și, poate managementul, s-ar fi îndurat de chinurile angajaților și ar fi vândut-o.
— Alo, Elenctrica? Bună ziua. Avem mari fluctuații de curent.
— Ce punct de consum aveți?
— 13 B. Pe strada Armoniei. Firma…
— V-am găsit. Ați mai sunat și ieri. Nu s-a rezolvat?
— Domnule, ieri a fost ieri, azi e azi. Ieri a mers curentul cam patru ore după ce a venit echipa dumneavoastră și apoi am plecat acasă când s-a terminat programul. Azi, când am venit, iară nu mergea curentul.
— Vom trimite din nou o echipă.
— Așteptăm.
Doi oameni de la compania locală care asigurau mentenanța rețelei au parcat mașina în fața firmei. După echipamentul nou păreau a fi proaspăt angajați. Și-au luat sculele și au intrat în clădirea urâtă cu un etaj pentru a remedia problema tehnică.
— Acum, vezi dacă merge.
— Nu am putere.
— Ia vezi acum, că am deschis calea…
— Mhî…
Și o explozie puternică zgudui din temelii clădirea…
*
— Bună ziua. Avem mari fluctuații de curent.
— Ce punct de consum aveți?
— 13 B. Pe strada Armoniei. Firma …
— Iară?
— Păi ieri nu s-a rezolvat.
— Vom trimite o echipă.
— Așteptăm.
Doi oameni de la compania locală care asigurau mentenanța rețelei au parcat mașina în fața firmei. După echipamentul nou păreau și ei a fi proaspăt angajați. Și-au luat sculele și au intrat în clădirea urâtă, cu un etaj, pentru a remedia problema tehnică.
După un timp, o explozie puternică zgudui din temelii clădirea…
*
Orășelul pașnic era de mai multe săptămâni bulversat de aceste apariții stranii. Doi electricieni răsăreau brusc în fiecare zi în fața Consulatului Englez. Bine îmbrăcați, vorbeau o altă limbă decât străvechea hindi, dar nimeni nu părea a-i înțelege. Era deja a patra zi când acest fenomen ciudat se întâmpla. Cei care veneau erau îmbrăcați în costume pe care scria „Elenctricaˮ. Pentru localnici, sosirea lor a părut din prima zi o mană cerească. Aveau probleme grave cu sistemele electrice deoarece compania locală nu făcea față cererii. Distribuitoarele de pe străzi luau foc din când în când și oamenii trebuiau să-l stingă urgent, pentru că altfel tot orașul s-ar fi făcut scrum. Nou veniții păreau a se pricepe. Duși la acele transformatoare se apucau de lucru și rezolvau probleme care trenau de ani. Plus că aveau, pe lângă echipament, și sculele necesare, de bună calitate. Păreau europene, la o primă privire. Locuitorii credeau că și cei sosiți erau tot europeni, dar acest lucru se dovedise de mare ajutor.
Între timp, după a patra zi a fenomenului, preocuparea lor cea mai mare era că în curând aveau să rămână fără pâine. Din oraș tot dispăreau câte doi brutari pe zi…
