Era întuneric când bărbatul părăsise casa. Mâna lui noduroasă ținea strâns un căpăstru, ochii adumbriți de sprâncene stufoase erau mereu îndreptați spre băiatul său. Bucuria bătrâneților lui dormea. Lămpile purtate …
fantastic
-
-
Pentru Kaya, viața se destrămase. Relația ei de zece ani cu George nu se terminase cu un rămas bun liniștit, ci cu farfurii sparte, țipete și lacrimi. George o mințise, …
-
Nea Anghel era în lift. Se simțea puțin amețit, lucru care nu-l îngrijora cine-știe-ce. Mai fusese amețit și alte dăți. De fapt, la drept vorbind, asta era starea lui naturală. …
-
Mi se spune Miau-Miau și am murit. O știu, o știe și Emilia. Dar încă mă așteaptă. În fiecare seară îmi lasă loc pe pernă, îmi vorbește în șoaptă, îmi …
-
-
Eram un tânăr preot, proaspăt hirotonit și așezat la parohia lui, când m-am pomenit că trec peste Olt, dându-i zor către nou-clăditul sătuc al Valrovnilor. Era o iarnă rece și …
-
– De ce ești aici? – Unde altundeva aș putea merge? – Oriunde! – Mi-e teamă să rătăcesc prin acest pustiu. – Măcar Shakespeare avea dreptate. – Ce vrei să …
-
Întâi au măcelărit oamenii. Cu toate triburile alături, aveau vreme să facă treaba metodic – și întotdeauna le-a plăcut să fie metodici cu noi. Am privit trupurile legănându-se în vântul …
-
Soarele se scufunda ca un glob de foc roșu dincolo de orizont, aruncând umbre lungi, sinistre peste pădurea tăcută. – Ne vedem mâine, la școală, își luă la revedere Doru …
-
În vis, Saif ședea sub chip de fantomă deasupra propriului cadavru, rânjind satisfăcut. Un braț încordat, care în viață avusese culoarea aramei (dar acum căpătase tenta unei morți violente), se …
-
Ultimele frânturi din lumina soarelui se scurgeau în spatele clădirilor înalte. Ici și colo fuseseră aprinse focuri care mai încălzeau aerul jilav. Negustorii își strânseseră marfa și plecaseră, iar în …
-
Dormeau când se auzi boncănitura înfundată deaspra, urmată de un sunet de sticlă spartă. Mimi deschise ochii brusc și rămase încremenită în așternut. Liniștea care urmă era atât de adâncă, …
