Veni o zi, cândva în anii de după 2020, când Condor Stoica, autorul fără succes, avu ceea ce pe vremuri s-ar fi numit o epifanie. Precum personajul lui Matei Călinescu,…
Voicu Bugariu

Voicu Bugariu
Voicu Bugariu (n. 6 iulie 1939, comuna Vâlcele, județul Covasna) este prozator și critic literar. Doctor în filologie la Universitatea din Iași cu o teză despre opera lui Marin Preda. Între 1966 – 1974, a fost redactor la revista „Astra” (Brașov), apoi, între 1974 – 1992, redactor la revista „Luceafărul” (București). Între 1990 - 1994 a fost corespondent la București al postului de radio "Deutsche Welle" din Köln. Între 1999 - 2006 a susținut o rubrică bisăptămânală în ziarul "Monitorul Expres" din Brașov. În 2008 - 2009 a susținut o rubrică în revista lunară "Astra" din Brașov. A publicat următoarele romane: „Literații se amuzau” (1983), „Curajul” (1985), „Coborâre în ape” (1986), „Platforma” (1988), „August-Decembrie” (1990). Romane SF: „Sfera” (1973, ediția a doua, 2013), „Visul lui Stephen King” (2002), „Curtezana onestă și astrologul” (2011, ediția a doua, 2014), „Jocul zeilor” (2017). Romane (sub pseudonimul Paul Antim): „Dispariția unui contabil” (1977), „Balaban și statuia” (1981), „Un Casanova călătorește spre iad” (1992). Romane și nuvele SF (sub pseudonimul Roberto R. Grant): „Zeul apatiei” (1998), „Animalul de beton” (1999), „Generatorul de realitate” (1998).
John Coman, românul botezat astfel fiindcă tatăl lui îl admira pe John D. Rockefeller, găsise o metaforă pentru partea finală a vieții sale. Sunt ultimul matelot al unei corăbii eșuate…