E noapte şi ochi roşii pândesc din eter,
Totul e frică, aşteptare, soartă,
Fuga îşi începe avântul nebun
Prin realități artificiale imunde.
Creierul e în flăcări de culoarea neonului
Alimentate de sintetic și adrenalină
Fluxuri de date ard sinapse organice
Ce renasc una câte una din metal lichid.
În goana nebună mintea uită definiția umanității,
Devine un ucigaș cu sânge rece întărâtat de gusturi metalice,
Zidul tronează asupra spațiului civilizat,
De dincolo de ecrane şi conştiență.
La porțile acestuia aşteaptă cerberi gigantici
Cu chip uman și fețe de zei,
Gardieni eterni ai libertății,
Maiestuoşi, mortali, nemişcați.
În spatele lor bezna orbeşte ochiul şi creierul
Iar negrul are nuanțe de moarte şi frică.
Tu, muritorule cu sine insignifiant,
Lansat în spațiul fluxurilor de cunoaştere,
Vei fi îngenuncheat deja la granița lumii de dincolo de organic.
Mulți ca tine ajuns-au aici,
Şi mai mulți îşi găsesc acum sfârşitul,
Încercând să atingă tărâmul celor uitați, al celor izolați.
Viața dispare, maşinăriile tac, semnele vitale dispar
Şi moartea cântă peste cavouri de date,
Întunericul tronează din nou,
Gardienii stau nemişcați,
Eonii sunt pentru ei doar momente infime.
1 comentariu
Superbă.