Amen #2 – Kurtz, là où rêvent les étoiles (Georges Bess) – Comix Buro 2021
Al doilea album (și ultimul) din seria Amen; recenzia primului album e aici: CDBD! – Jurnal de lecturi BD #1 sau in postarile mele de pe FB de prin primăvară 🙂
După ce magia aborigenilor îi face pe colonizatorii cosmici să se omoare unii pe alții într-un episod de demență colectivă, convoiul supraviețuitorilor continuă să exploreze Arcadia… pe jos, spre disperarea călugărilor supraponderali, care sunt convinși că au dat de dracu’. La propriu.
Ishoa și Maki, bieți tehnicieni, reprezentanții minoritari ai rațiunii, sunt însă convinși că nu e nimic supranatural aici. Nu-i tulbură nici măcar virusul care îi îmbolnăvește pe rând pe membrii expediției, nici aborigenul care apare ca din senin și levitează în fața lor. De fapt, Ishoa pare destul de stoic și în fața utopiei arcadienilor care trăiesc fericiți, în armonie cu natura, urmând dictonul “Peu suffit!” („Puțin e suficient.”).
De altfel, aborigenii trăiesc într-un deșert stâncos, unde “puținul” e… totul. Surprinzătoare decizie artistică, această construcție a unei utopii vesele într-un decor foarte puțin ospitalier, care seamănă cu un ghetou urban de beton; o surpriză care-și găsește, totuși, justificarea în conceptul filozofic din finalul cărții.
Bess își construiește propria sa teologie, propriul său discurs ecologist, antimilitarist și anticonsumerist, al cărui mesaj se rezumă, simplu:
“Entre l’être et l’avoir, les Arcadiens ont fait leur choix depuis longtemps! Il faudrait faire comme eux: célébrer l’existence et la beauté du monde. Amen!”
(„Între a fi și a avea, arcadienii au ales deja. Ar trebui să le urmăm exemplul și să ne bucurăm de existența și de frumusețea lumii. Amin!”)
Sper că domnul Bess e bine, sănătos, pentru că desenul lui devine tot mai dezordonat și mai expeditiv pe măsură ce ne apropiem de final. Ăsta e singurul reproș pe care pot să-l aduc acestui diptic-manifest, una dintre cărțile mele favorite de anul ăsta.
Les Brumes Écarlates 1. Les Rebelles (Wu Qingsong) – Glénat 2021
În această lume medievală fantastică ale cărei peisaje seamănă cu pergamentele verticale din Evul Mediu chinezesc, ceața stacojie îmbrățișează cerul și pământul cu nori de sânge care ucid toți oamenii pe care îi ating, “marea epurare” care a pus capăt civilizației, flagel care domină viețile supraviețuitorilor grupați în enclave ridicate pe cele mai înalte vârfuri muntoase.
Omenirea este redusă la constelații de triburi împrăștiate pe culmi, formând regate care se luptă între ele pentru resurse limitate.
Războinicii lor mistici sunt îmbrăcați în armuri-scafandru, capabile să reziste atacurilor ceții, în timp ce țăranii se ascund în pivnițe sau în… butoaie etanșe.
E o lume crudă, în care fiecare zi aduce cu ea o nouă dramă, în care supraviețuirea este o chestiune de pregătire și, mai ales, de noroc.
„Les Brumes Écarlates 1. Les Rebelles” prezintă miezul conflictului – prințesa din Tieliu trebuie să se căsătorească cu prințul din Qingqiu, pentru a-și uni regatele împotriva marelui imperiu Danzhu.
Dar, în afară de ceața însângerată, atrasă de mulțimi și care atacă diferitele trupe care se îndreaptă spre locul unde va avea loc căsătoria, există (evident…) și alte forțe care se opun căsătoriei.
Minciuni și trădări, comandanți cu puteri supranaturale care își protejează soldații sau care îi trimit la moarte drept carne de tun, bătălii atent coregrafiate, dragoni mici sau uriași, păpuși voodoo îmbibate cu magie neagră, bătăuși cu inimi de aur, prințese rebele, pietre prețioase cu puteri incredibile și, mai presus de toate, monștri de coșmar, desprinși direct dintr-o invazie extraterestră – găsim de toate în această carte.
Arta este mai puțin detaliată decât sugerează primele trei pagini, dar amestecul de realism (în decoruri, costume și animale), expresionism (în lupte) și caricatură în stilul Studio Ghibli (în secvențele umoristice) face ca rezultatul final să fie surprinzător.
Sunt unele planșe a căror măreție m-a lăsat fără cuvinte, pe când altele sunt de-a dreptul urâte (dar amenințătoare, transmițând tensiunea scenariului).
Punctele slabe ar fi, în primul rând, un conflict și niște personaje cam generice. În al doilea rând, după 200 de pagini, suntem încă la începutul poveștii… 🙁 Da, “Les Brumes Écarlates” promite să fie o saga uriașă.
I.S.S. Snipers #1 Reid Eckart (Istin/Seure-Le Bihan) – Soleil 2021
Ca să nu fiu acuzat că citesc doar chestii nemaipomenite, iată cum arată o serie BD comercială „obișnuită”. Soleil are obiceiul să creeze serii cu premisă comună, fiecare album fiind încredințat unei alte echipe scenarist / artist. Așa reușesc să scoată pe piață cam patru albume pe an în fiecare serie, menținând interesul publicului.
Premisa de la baza seriei „I.S.S. Snipers” e simplă – fiecare volum e povestea unuia dintre soldații înrolați în I.S.S., fie el uman, android sau alien. Nu există o poveste-cadru, deși primele două volume au cel puțin un personaj în comun.
„O space opera amuzantă și foarte puțin subtilă, ca un film de serie B cu c***e de un kilogram!”, spune Istin în notele de pe penultima pagină, și este adevărat.
„I.S.S. Snipers” sunt gunoierii spațiului, un batalion de soldați care taie din scurt visul de independență al oricărei colonii umane.
Ei sunt trimiși pe o planetă deșertică care ascunde un mineral foarte rar și râvnit (sună familiar? da, și mie), dar ceva nu e în regulă.
Reid Eckhart, un android care luptă de mai mult timp decât își amintește și care nu mai are prea multe trăsături umane, este liderul Lunetiștilor. Totuși, el încă mai are o conștiință umană, iar refuzul său de a se supune orbește ordinelor este punctul de plecare al unui conflict exploziv.
Din punct de vedere scenaristic, cititorii experimentați nu vor găsi nimic nou aici, dar e exact ca la un film de serie B – îți reduci așteptările la minim și te distrezi.
Decorurile lui Le Bihan sunt uneori frumoase, dar scenele de luptă sunt destul de statice, iar personajele sunt caricaturale.
În mod ciudat, mi-au plăcut mai mult schițele de personaje din dosarul bonus. Poate e o problemă de inking?
Oricum, acesta este începutul unei opere spațiale militariste foarte colorată (și foarte violentă…), perfectă pentru fanii Warhammer 40000, Gears of War sau Halo.
I.S.S. Snipers #2 Khôl Murdock (Louis/Créty) – Soleil 2021
Dacă primul volum era mai apropiat de „space opera”, acesta este cu siguranță „planet opera” – 85% din poveste se petrece pe Khaliste-24, o lume oceanică bântuită de furtuni neîncetate, cu un singur continent, Pangeea, acoperit de o junglă plină de creaturi monstruoase.
Ce caută Armada și lunetiștii I.S.S. aici? Nu, nu caută un mineral rar, ca în primul volum 🙂 ci o tehnologie rară – urmele unei civilizații extraterestre dispărute.
Pentru că intemperiile și sistemele de apărare ale coloniei umane îi țin la distanță, amiralul Boston 2.0 (o clonă a celui din primul volum) este nevoit să trimită un… om-lup (!) într-o misiune solo.
Dacă primul volum a fost construit în jurul unui lunetist „obișnuit”, „I.S.S. Snipers #2 – Khôl Murdock” se concentrează asupra unui alt lunetist, nu foarte diferit de Reid Eckart ca “origin story”, dar cu siguranță foarte diferit în ceea ce privește anatomia.
Ucigaș nemilos, Khôl este totuși mai uman decât superiorii săi, măcar are scuza că trupurile victimelor sale îl ajută să se regenereze…
O BD SF plină de acțiune, în care ne distrăm explorând Khaliste, cu peisajele sale exotice și monștrii înfricoșători (fie ei naturali sau artificiali).
Desenul lui Créty este excelent, povestea este simplă, dar eficientă, un volum care rămâne în linia „seriei B pure” definită de Istin la începutul seriei.