„Cealaltă parte” de Alfred Kubin – o geografie a subconștientului(timp de citire: 5 minute)

După întâlnirea cu Alfred Kubin, Franz Blei, unul dintre colaboratorii lui Kafka, îl descria pe acesta ca pe un tânăr ce părea neputincios în fața destinului său de artist, ca și cum ceva îi ghida mâna creatoare. Angajat să ilustreze povestirile lui Poe, întâlnindu-se cu Meyrink să discute ilustrarea romanului Golem, și probabil cunoscător al scrierilor timpurii ale lui Kafka – același Kafka care, după publicarea romanului Cealaltă parte, pe care l-a admirat, s-a lăsat, se spune, influențat de acesta în crearea romanului său, Castelul – putem întrezări filiere, dar cu greu putem fi pregătiți pentru avalanșa morbid fantasmagorică ce ne izbește citind această carte.

Am descoperit romanul lui Alfred Kubin, Die andere Seite (Cealaltă parte), cândva în 2010. Eram student în Germania și, singur și melancolic, am fost atras de titlul poveștii fără să știu foarte multe despre autor sau despre roman. Cred că promisiunea unei treceri dincolo, a unei evadări din imediat, a fost ceea ce m-a făcut să pun mâna pe carte; într-o perioadă de lecturi decisive – tot atunci am descoperit 2666 al lui Bolano sau Perdido Street Station al lui Mieville – nimic nu a lăsat o impresie mai puternică asupra mea ca acest unic roman scris de acest ilustrator cu studii neterminate, straniu, nevrotic, melancolic, carte scrisă într-o perioadă de criză personală în doar trei luni pentru a depăși un blocaj artistic. Câțiva ani mai târziu, când m-am găsit în poziția privilegiată de a achiziționa drepturi de traducere pentru piața noastră de carte, Cealaltă parte a fost prima mea propunere și, totodată, traducerea mea cea mai dragă. Petrecând șase luni, lucrând zi de zi, cuvânt cu cuvânt, să traduc acest roman m-a schimbat cum nicio altă carte nu o făcuse până atunci.

Romanul începe cu vizita pe care o primește naratorul, un ilustrator asemenea autorului, a unui mesager trimis de Claus Patera din îndepărtata Asie. O surpriză, deoarece de Claus Patera naratorul nu mai auzise de șase decenii, pe când fuseseră colegi de școală. Află că Patera este acum conducătorul unui Tărâm al Visului, cu a sa capitală, Perla, din inima Asiei, și că îl invită să-i fie musafir. După ce i se înmânează un cec cu o sumă imensă de bani, naratorul alungă bănuiala că totul ar fi glumă și hotărăște să plece alături de soția sa în Tărâmul Visului. După o lungă călătorie, descoperă Perla mereu înnorată, cu întregi străzi și cartiere smulse din cotloane învechite ale Europei și mutate în Tărâmul Visului, populată de oameni cu obiceiuri, modă și temperamente stranii, cu nopți tulburate de zgomote înfiorătoare și mereu cu fantastice bănuieli macabre ascunzându-se în colțurile ochilor. La scurt timp după sosirea sa însă, o ciudată boală pune stăpânire pe oraș și Perla alunecă, cu fiecare zi, într-un coșmar decadent și putred, în care naratorul pierde aproape totul, dar câștigă darul de a purta pe umeri tensiunea opozițiilor. Nu e un dar deloc de lepădat. Și în tot timpul acesta, la un braț birocratic și absurd distanță, Claus Patera, niciodată accesibil, mereu prea departe, prins în lupta cu Americanul, ca o reflecție a eternei lupte dusă în noi între rațional și irațional. Când în cele din urmă îl întâlnim pe Claus Patera, nu mai suntem aceiași, ci mult mai mult de atât, oglindiți la nesfârșit în chipuri și chipuri ale “demiurgului hermafrodit”.

Întors în Europa, naratorul nici el nu mai este cine crezuse că fusese – constant în dialog cu lumea visului, ce amenință cu neîncetare să contamineze lumea reală, acesta trăiește conștient de faptul că fiecare pas este un șpagat între dubluri și contrarii. „Iubirea însăși își are centrul de greutate între cloacă și latrină. Sublimul poate oricând cădea pradă ridicolului, batjocurii, ironiei.” În 2010, întors din călătoria mea în Cealaltă parte, am simțit, fără să înțeleg prea multe, că mi se pusese în brațe o hartă a inconștientului și, în același timp, o lecție de primit și un model de urmat în propriile mele încercări literare, la începutul cărora mă aflam pe atunci. Ce nu putusem bănui, însă, era că, zece ani mai târziu, aveam să port această hartă făcută sul la subraț pe propriul drum spre subconștient, purtat într-acolo de forțe mai puternice decât mine, încrezător însă în misiunea de a-mi alătura “jumătatea de regat” unui „adversar ce caută suflu”.

Cealaltă parte, de Alfred Kubin, traducere de Flavius Ardelean (Editura Herg Benet, 2017 – link aici)