Povestiri

Am și eu tabieturile mele… Duminică, atunci când ies la cumpărăturile săptămânale, în oraș, adică în cartierul învecinat mahalalei unde-mi am hogeacul, după ce scot suficient necesarul de loz de …

Firewall după firewall cădeau sub acțiunea mea, dar și firewall-urile mele cădeau la fel de repede. Nu conta că foloseam o tehnologie veche de șaptezeci de ani; cine venea după …

  Fiecare victorie își este propria înfrângere. – Roberto Baucius (Toate secretele pe care nu ți le-ai spus)   Sig-Valdi nu credea în zei. Zeii însă credeau în el. Când …

Nu ieșea din casă decât dimineața devreme, să nu dea ochii cu vreun cunoscut. N-avea prea mulți, dar, când îi era lumea mai dragă, o bătea pe umăr vreo fostă …

Era zloată afară și întuneric. Din cer părea să curgă smoală ca dintr-o rană uriașă și purulentă. Mirosea a suflete ude și rătăcite și a găinaț de cioară. Lukins și-a …

Nu-mi place iarna, la munte. Peisajul imaculat, care altora le inspiră sentimente pure și inocență, pe mine mă încarcă cu o anxietate profundă. Decorul de basm, considerat de atâta lume …

Mi-am mişcat degetele încet, privindu-le ca pe nişte obiecte stranii. Zece râme îmbuibate, grosolane, cu unghiile boante, tăiate abrupt, în carne. Îmi amintesc că odată negul de pe arătătorul drept …

Papuaşul mi-a întins pasărea, strângând-o în pumn de parcă se temea să nu se trezească şi să-şi ia zborul. Dar era moartă: ciocul deschis, ochii sticloşi, penele de pe piept …

Era o zi superbă în Xyra. Picăturile de lumină se scurgeau de pe acoperișuri, conturând cu auriu și verde zidurile, coroanele încă despuiate ale copacilor și vârfurile lungi ale părului …

Părăsisem de vreun sfert de ceas malul Grădiștei, urcând tot mai îngrijorați un șleau hârtopit, cu roatele pe marginea unei prăpăstii beznoase. Mostovoi, vizitiul, dăduse jos felinarul drept întrucât pe …

Partea I: Ergane Dacă acopăr pereții, n-o să mai văd cușca. Asta se gândise după ce prinsese prima țesătură în perete cu o mână de cuie ruginite. Le bătuse strâmb, …

– Lasă-mă să aprind lumânarea, zise Arra pășind atent în spatele lui Gobbe. – Nu! Îmi ajunge ăsta, zise Gobbe, și ridică mâna dreaptă. Un glob ușor luminos plutea cam …