Am deschis ochii cu o zvâcnire de spaimă. Visasem că… M-am răsucit, iar scrâșnetul fierului mi-a adus aminte: coșmarul era real. Toate erau – cimentul rece, cătușele cu lanțuri de…
Rodica Bretin

Rodica Bretin
Rodica Bretin s-a născut la Braşov, oraş în care a revenit după trei decenii de activitate literară în Bucureşti. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi autoarea a 36 de volume din domeniile fantastic-realist, istorie, paranormal, frontierele cunoaşterii.
Volume de beletristică publicate: Efect Holografic (1985); Şoimul Alb (1987); Uriaşul cel Bun (1989); Drumul fără Sfârşit (1991); Cel care Vine din Urmă (1993); Lumea lui Hind (1998); Omul de Nisip (2000); Fecioara de Fier (2002; 2006; 2014; 2017); Cetatea fără trecut (2015); Fortăreaţa (2016); seria de romane Protectorii (2017-2019); Casa fără cărţi (2020).
Cărţi din domeniul frontierelor cunoaşterii: Dosarele Imposibilului (2003); Tunelul Timpului (2003); Poarta Vrăjitoarelor (2004; 2015); Poltergeist – atacatori invizibili (2005); Misterul Lumilor Paralele (2006); Naufragiaţi în Timp (2006); Călătorii în timp şi lumi paralele (2015); Războinicii Nordului (2015); Cronicile Imposibilului (2015); Ecouri din tenebre (2016).
A publicat proză, eseuri, articole în reviste literare din România (Viaţa românească, Convorbiri literare, Opt motive, Curtea de la Argeş, Egophobia, Libris, Utopiqa, Helion, Galaxia 42, Hyperion, Vatra Veche, Famost) şi din străinătate: The Historian (Marea Britanie), Antares (Franţa), Cirsova Magazine, Gracious Light, Four Star Stories (SUA) Teoria Omicron (Ecuador).
A primit numeroase premii, printre care „Premiul COLIN, categoria volum de proză scurtă fantastică“ pentru Cetatea fără trecut şi „Premiul OPERA OMNIA“, decernat la cea de-a 40-a ediţie a Convenţiei Naţionale a cluburilor şi autorilor de science-fiction din România, Timişoara 2019.
-
-
Clădirea îmi părea familiară: Global Vortex, sediul central. Odată cu mine, pe scara rulantă coborau bărbați și femei cu ecusoane, toți cu un aer preocupat, ca o legitimație purtată la…
-
Când s-a deschis ușa, tobele spaimei îmi bubuiau sub tâmple, năucindu-mă. Nu la fel de mult ca vederea gardianului ce se întorsese singur. Ceva a zburat spre mine dinspre umbra…
-
Cornul s-a înfipt în pata neagră de la picioarele lui şi Krul a tresărit, simţind parcă durerea umbrei. Rinocerul s-a dat înapoi. Ultima izbitură cutremurase stânca – încă una şi…
-
Tăcere. Afară, nimic nu părea să tulbure tihna miezului de noapte. Şi totuşi, ceva se schimbase: liniştea devenise ostilă, ameninţătoare. Doi paşi până la fereastră, o privire strecurată după faldurile…
-
Orcinus Orca, Balena Ucigașă, spaima celor șapte mări, a scos capul din bazin la prima chemare a dresorului. Apoi, aplauzele ori poate fluierul cu ultrasunete au mânat uriașul cetaceu spre…
-
– Un tur al galeriei? Bătrânul custode al muzeului mi-a deschis uşile sălilor, lăsându-mă să colind nestingherită prin Peştera lui Aladin. Căci eram într-o grotă a comorilor: tablouri, sculpturi, statuete,…
-
LORENA Kayla se uita când la Keegan, când la ciobul-relicvă din Soarele negru. Cu adoraţie, cu nostalgică afecţiune – în ordinea asta? Dacă şoptea nepreţuitule, n-aş fi fost sigură la…
-
ZEI ŞI OAMENI KAYLA Era toamnă în Aberdeen. Stârnite de rotirile elicei, frunzele s-au ridicat din iarbă într-un vârtej verde-auriu, năucitor. Când am putut să văd din nou, Ewan coborâse…
-
LORENA Am deschis ochii, clipind nedumerită: tavanul din scânduri albe, lăcuite, era prea jos şi… se clătina? Mirosul de cafea şi croissante calde, venind dinspre tava de pe noptieră…
-
10. NEMURITORII KAYLA − Parteneriat, transparenţă, echitate, trei piloni pe care vizionarul Russell Morgan şi-a fondat compania. Iar la Global Vortex vor continua să primeze interesele tuturor şi…
-
LORENA Pe holul hotelului nu mă urmăriseră hiene, doar privirea vigilentă a portarului. Mergeam însă repede, aproape alergând printre uşile capitonate şi, când una s-a deschis înainte să ating clanţa…