Regizorul japonez de anime Makoto Shinkai (binecunoscut mai ales pentru filmul Kimi no na wa, Your Name, 2016) a anunţat de curând că va lansa un nou film, primul din ultimii trei ani. Data lansării a fost deja fixată pentru 11 noiembrie. Filmul este intitulat Suzume no tojimari (aprox. Suzume şi închiderea uşilor) şi are ca premiză un drum iniţiatic (dar şi de „descoperire” de sine şi a Japoniei) pe care îl face adolescenta Suzume, personajul principal, o fată din insula sudică Kyūshū, şi în care ţelul este de a închide uşi… Simbolice, desigur, dar uşi.
Din descrierile oferite de Shinkai şi preluate de Anime News Network, se pare că avem de a face cu un film de aventură, dar unul realizat în maniera deja cunoscută a lui Shinkai: melancolie, amestecată cu un oarecare sentiment de doom, deşi, aşa cum spune chiar regizorul, închiderea uşilor este din punctul lui de vedere mai degrabă simbolul unui destin împlinit, al unor ţeluri atinse, decât al unei închideri propriu-zise. Shinkai avea să declare la Convenţia AnimeJapan din martie:
„Avem obligaţia să ne gândim bine la câte uşi deschise lăsăm în urma noastră… Am făcut din închiderea uşilor responsibilitatea lui Suzume, care călătoreşte prin Japonia închizând diverse uşi. Sper din tot sufletul ca filmul meu să îi facă pe privitori să plece din cinematografe cu un zâmbet mare pe faţă şi plini de energie”.
Călătoria lui Suzume începe, aşa cum se pare din teaser-ul lansat de curând pe YouTube cu intrarea ei într-un orăşel în ruină, cel mai probabil o fostă staţiune de băi termale onsen. Este foarte posibil ca acest orăşel-staţiune de ape termale în ruină să fie o trimitere la faimosul film al lui Miyazaki Hayao, Sen to Chihiro no kamikakushi (Spirited Away, 2001), dar şi o metaforă a Japoniei contemporane, o societate ea însăşi în ruină, sau mai bine spus, ruinată, atât economic, cât şi spiritual. Acolo, Suzume întâlneşte un tânăr care caută o uşă (cu propriile ei simboluri, desigur). Când o găsesc împreună, tânăra o deschide, făcând astfel ca alte, multe, uşi să se deschidă pe peste tot în Japonia. De dincolo de uşi îşi fac apariţia tot felul de dezastre ceea ce o face pe Suzume să se îmbarce într-o călătorie cu scopul de a închide aceste uşi, una câte una. Un drum, desigur, iniţiatic, cum am spus mai sus, dar şi unul prin care personjul principal intră (sau re-intră) în contact cu Japonia şi îşi re-descoperă propriul spaţiul epistemologic.
Absolvent de literatură japoneză, Shinkai se foloseşte aici de unul dintre tropii preferaţi ai literaturii moderne japoneze, acela al drumului (fizic, dar şi spiritual), al călătoriei. În tradiţia jurnalelor poetice de călătorie ale călugărilor budişti medievali, adusă la perfecţiune de marele poet Matsuo Bashō (1644-1694), mai ales prin travelogul Oku no hosomichi (Cărăruia către nord, 1691), urmată apoi de numeroşi prozatori moderni şi contemporani precum Kawabata Yasunari cu Izu no odoriko (Dansatoarea din Izu, 1926), Abe Kōbō cu Suna no onna (Femeia nisipurilor, 1962) sau Akasaka Mari cu Baiburēta (Vibrator, 1999), Shinkai îşi face protagonista să dezvăluie Japonia şi pe ea însăşi, creând astfel un personaj aproape mesianic.
Stelele
Apusul
Cerul de dimineaţă
Pe acel tărâm părea că timpul însuşi se topise complet în imensitatea cerului—Atrasă de o uşă misterioasă, drumul lui Suzume este pe cale să înceapă.
Cu acest prompt promoţional, noul film al lui Makoto Shinkai, îşi invită privitorii la o experienţă filmografică şi animatică unică. Întrebarea pe care o vom desluşi împreună în noiembrie este dacă regizorul va reuşi să se separe cumva de platitudinile din ultimul lui film, Tenki no ko (Weathering with You, 2019), sau va găsi o nouă formulă, mai aproape de succesul din Your Name. Pe de altă parte, formula folosită până acum de regizorul japonez: cinematografie şi animaţie spectaculoase ca fundal al unor teme, simboluri şi metafore uşor de descifrat de către oricine pare să fi funcţionat excelent la public, iar ultimele lui filme au înregistrat încasări record mai ales pe piaţa japoneză.
