Groaza lui Zogru
Gândul morții îi dădea fiori, îl îmbrâncea pur și simplu. De câte ori se gândește la moarte își aduce aminte seara de iunie în care simțise fiorul lung de după gardul metalic. 26 iunie 1931, Calea Victoriei. Abia căzuse seara, iar spre cer se ridica mirosul de caprifoi și de grătare.
Zogru venea de la Capșa, cu o femeie, care mâncase înghețată și care acum se întorcea într-un alai de cinci fete, toate elegante, dar între care ea era regina, fără egal. Fericit și amuzat totodată, făcea pași fără nici o grijă, când a ajuns la o poartă: o casă albă, cu cerdac vechi. Clădirea, nu prea mare, mai există și astăzi, dar pe atunci avea porți de fier, înzorzonate cu flori și pantere. Nu se uita în direcția aceea, însă a simțit cum vine spre el un curent ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Şi-a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr carmel.
Stătea paralizat, îngrozit, cu aripa răsfrântă peste un firicel, ieșit prin asfalt. Cineva se mișca încet, dincolo de porți, un bărbat pe care abia reușea să-l vadă printre crengile mărului. Apoi, bărbatul a intrat în casă, iar spaima a dispărut. Zogru și-a continuat drumul, înfipt într-un băiat care venea de la o audiție radiofonică. Ascultase muzică și era cu sufletul răvășit. Nu-și dorea nimic mai mult decât să aibă propriul aparat și să asculte acasă și pe când își amănunțea visul acesta, Zogru a reușit să se liniștească. Dar de uitat – nu putea.
În ziua următoare a revenit, împachetat în vardist, care știa bine cine stă la fiecare număr de pe Calea Victoriei. În casa albă locuia Achile Vintilescu. Zogru a sunat cu mâna înmănușată a vardistului și-a așteptat. Era hotărât să dea piept cu dușmanul, ori ce ar fi fost el, dar când a simțit că primejdia se apropie, a țâșnit din corpul sergentului și-a plutit încet pe deasupra copacilor, până când s-a crezut în siguranță. Amenințarea îi lăsase în cap o mie de ace. În timp ce servitoarea schimba două vorbe cu vardistul care cine știe ce îndruga, alarmat că a uitat pentru ce venise, Zogru a văzut în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoi. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută acum, ca imagine topită de timp. Însă pentru Zogru fusese o lovitură de bici. Omul emana o teroare care îi cuprinsese tot corpul.
Fâlfâia deasupra mărului, tremurând ca o piftie subțire. Își dădea seama că e un bărbat oarecare, că ar fi putut să intre în sângele lui și să-l termine, dar acestea erau doar niște gânduri nerealiste în momentul de față. Stătea deasupra copacului, mort de frică și abia putea să privească spre mătăhălos, care își ținea halatul albastru cu o mână, iar cu cealaltă se scărpina la ceafă, lejer.
Câtva timp a încercat să-l urmărească de la distanță, ascuns în diverse persoane, dar chiar și așa tremura de o frică inexplicabilă. Se simțea amenințat și încolțit, iar oamenii în care intra erau intimidați brusc, chiar și unii țanțoși, pe care îi văzuse adeseori bătându-se pe burtă cu Achile, își pierdeau siguranța și se fâstâceau imediat, după ce Zogru se adăpostea în sângele lor.
Ajunsese să treacă și noaptea prin fața casei albe, indignat de groaza care îl cuprindea în preajma acestui bărbat.
(fragm. din romanul Zogru de Doina Ruști, apărut recent în Franța)
Romanul Z O G R U de Doina Ruști a apărut la Les éditions du typhon, Marseille, cu sprijinul Fundației Jan Michalski. Traducerea este semnată de Florica Courriol.
Apariția este dedicată Zilei Francofoniei și va prilejui mai multe evenimente, unul dintre acestea fiind programat la București.
Cartea (tipărită pentru prima oară în 2006) s-a bucurat de succes, fiind tradusă în spaniolă, italiană, maghiară și bulgară și recompensată cu mai multe premii, între care Premiul Uniunii Scriitorilor din România/Asociația Scriitorilor din București pentru cea mai bună carte de proză a anului 2006.
O nouă ediție a romanului va apărea anul acesta la editura LITERA.
Zogru este, in aparenţă, o fiinţă venită din miezul pământului în anul 1460 şi care traversează istoria până în zilele noastre. Acţiunea prezintă povestea personajului de la naştere până în anul 2005, în formula unei biografii legendare.
„Zogru este o făptură vecină cu silfii, cu elfii, cu spiridușii, cu kobolzii, dacă vreți îl înrudim cu romanul gotic, dacă vreți îl înrudim cu romanul fantastic, cu ceea ce înseamnă demonul în romanul rus.”
Dan C. Mihăilescu
„Plin de umor în unele secvențe, în altele tragic și feroce, uneori fantastic și luminos, ca o pictura de Chagall, ceea ce predomină în această poveste minunată este figura teribilei singurătății în care se află spiritul uman lipsit de iubire.“
Pedro Gandolfo, El Mercurio, Santiago de Chille, 19 08, 2018
Trailer BOOK: https://youtu.be/Z4PXS9kdg-w
https://leseditionsdutyphon.com/all-collections/les-hallucines/zogru