Povestiri din orașul Denici′Unde de Gabi Gabrinov(timp de citire: 6 minute)

Bun.

Când am închis cartea și am ieșit, astfel, din orașul Denici′Unde, am căzut pe gânduri câteva minute, încercând să-mi dau seama ce anume tocmai am citit. Un basm? Proză fantastică? Fantasy? Apoi m-am convins că, de fapt, nu are nicio importanță, atâta timp cât toată această călătorie m-a dus exact unde trebuia. Nu avem nevoie de clasificări. Cartea împrumută câte ceva din toate aceste genuri – există chiar și pasaje horror, destul de explicite – așa că o consider un fel de poțiune magică, în care s-au amestecat ingrediente cunoscute pentru a crea o combinație cu un efect neașteptat.

Orașul Denici′ Unde este o „entitate” prinsă parcă între trecut și prezent, așezată la una dintre nenumăratele granițe dintre lumi, într-un loc în care zidul dintre realitate și anumite stranii teritorii întunecate este extrem de fragil. Nu este un subiect foarte nou sau original, totuși nu asistăm aici neapărat la clasica bătălie dintre bine și rău — marile forțe care se confruntă pe parcursul volumului sunt Dragostea și Moartea, forțe aflate într-o permanentă încleștare pentru echilibru. În umbra colosalei lor ciocniri, personajele își duc viețile grăbite și zbuciumate, iar dramele lor își află rezolvarea abia către finalul cărții – o tactică riscantă la care recurge autoarea, și spun asta gândindu-mă la ce s-ar întâmpla dacă volumul ar ajunge în mâinile unui cititor mai puțin răbdător, care s-ar simți derutat de lipsa aparentă de final a poveștilor? S-ar simți tentat să lase cartea deoparte? Nu știu. În cazul meu, nu a fost deloc așa. Am trăit alături de numeroasele personaje, le-am simțit neliniștea și tribulațiile, iar la final, când totul a devenit limpede, întreaga arhitectură a cărții și-a dezvăluit logica.

Chiar am fost profund îndurerat în momentul morții unuia dintre personaje – nu-i spun numele, ca să nu dau spoilere, dar are colți lungi și bea sânge, aoleu, ăsta nu e tot spoiler? – chiar dacă sfârșitul lui nu însemna altceva decât o nouă șansă la fericire pentru soția lui neglijată. Țineam cu el, na, asta e. Iar acest lucru s-a întâmplat pentru că nimeni nu este cu adevărat bun și nimeni nu este cu adevărat rău în carte, toți sunt niște „monștri” aflați în căutarea echilibrului și a unui sens. Povestea alchimistului, de exemplu, una dintre cele mai reușite din acest roman-modular și singura care mi se pare că stă pe picioare fără a avea nevoie de revelațiile finalului, aduce în prim-plan un personaj solid construit, pe doctorul Thomas Silverthorne, un om care, animat la început de intenții corecte, tot încercând să-și recupereze familia pierdută în condiții tragice, reușește, din cauza experimentelor sale, să facă mai mult rău decât bine, transformându-se astfel într-o prelungire a nenorocirii pe care încearcă să o stârpească.

Cu alte cuvinte, mi-a plăcut ce am citit, cu excepția câtorva exprimări stângace și a unor comparații mai puțin reușite. Scrisul curge bine, iar un merit al autoarei este abilitatea de a păstra același ritm și aceeași stare pe tot cuprinsul cărții, făcând astfel din orașul Denici′ Unde un loc care respiră și trăiește odată cu bizarii săi locuitori. În Povestea bibliotecarului se vorbește, la un moment dat, despre bucuria scrisului, despre darul prețios de a înșira cuvintele pe hârtie. Da, se simte această bucurie pe fiecare pagină. Am citit mai multe povestiri ale autoarei, publicate în diverse reviste tipărite sau online, și am observat că se mișcă cu aceeași ușurință atât pe terenul fantastic, cât și pe cel mainstream, că acționează cu precizie atât în zona science-fiction, cât și în cea horror. Nu-mi dau seama dacă se află într-o perioadă de căutări, sau pur și simplu scrie ceea ce i se pare potrivit și semnificativ pe moment, dar, dacă ne gândim că este o autoare încă foarte tânără, este evident că are tot timpul din lume să-și găsească direcția sau zona confortabilă. Oricum ar fi, în acest moment, orașul Denici′Unde se constituie într-un popas numai bun pentru orice tip de cititor, așa că vă invit să-l vizitați. Veți fi surprinși, sunt sigur.

„Când vine timpul să decizi, rămâne întotdeauna loc pentru ezitări, îndoieli sau regrete. Câte respirații încap într-o inimă care nu mai bate? De câte ori clipești în timp ce-ți tragi pumnalul din teacă? Simți puterea curgându-ți prin vene? În clipa în care trebuie să lovești, timpul sughite și rămâne cu un pas în urmă. Totul încremenește. Cioburile rămân suspendate în aer, lumina se dizolvă ca pielea îmbăiată în magmă, iar sufletul își întoarce privirea, închizându-se și mai adânc în tine, ferindu-și privirea de la monstrul care ai devenit. Căci, uneori, și monștrii pot salva lumea. Trebuie numai să ia deciziile corecte.”

Titlu: Povestiri din orașul Denici’Unde
Autor: Gabi Gabrinov
Editura Pavcon

Coperta: George Ionescu (asistat de AI)
Nr. pag.: 176
ISBN: 978-630-6685-00-4

Colecţia: Colecţia Science-Fiction – nr. 217

Pășește cu sfială în Denici’Unde, un oraș gotic învăluit în mister și întuneric, unde nimic nu e ceea ce pare a fi. În spatele fațadelor de piatră și al umbrelor străzilor înguste, personajele ascund secrete terifiante. Vampiri îndrăgostiți, alchimiști ce stăpânesc forțe antice și luptători în slujba binelui, care își dedică viața unei cauze sacre – într-o luptă disperată împotriva răului care amenință să pună stăpânire pe lume.

În acest roman modular, fiecare povestire dezvăluie o nouă fațetă a orașului Denici’Unde și a locuitorilor săi fantastici, într-o istorie încărcată de acțiune și tensiune. Scopul? Împiedicarea ființelor răului să năvălească în lume și să aducă cu ele distrugerea definitivă. Vor reuși ei să oprească dezastrul?

Denici’Unde te așteaptă… dacă îți vei descoperi curajul de a păși printre umbre, către o destinație din ce în ce mai înfricoșătoare!