Cezarina Anghilac este o bună prietenă a revistei noastre, deci nu are nevoie de nicio introducere. Totuși, vom spune că e autoarea volumului de povestiri Cine doarme și visează (Tritonic, 2017), distins cu premiul AntareSFest pentru Cel mai bun debut SFFH al anului 2017 în volum propriu. A publicat proză scurtă în Gazeta SF, Argos Magazine, Revista de suspans, Revista Familia, Galaxia 42, Opt Motive, Iocan și în antologiile Best of Mystery & Horror #1, editată de Mircea Pricăjan (Herg Benet 2014) și Cele mai frumoase povestiri Science Fiction & Fantasy ale anului 2017 editată de Michael Haulică (Vremea, 2018). A mai obținut premiul AntareSFest pentru Cea mai bună povestire SFFH primă apariție 2016 (pentru povestirea Doar vântul) și premiul Revistei Galaxia 42 la categoria Fantasy (pentru povestirea Aroma fină de nisip încins). În 2022, Cezarina Anghilac publică primul volum al romanului fantasy În cercul fiarei la editura Crux Publishing.
Alexandru Lamba: Bună, Cezarina! Cum ești o cunoștință veche de-a noastră, vom sări peste întrebările introductive și vom merge direct la cartea „În cercul Fiarei”. Așadar, care e povestea ei? Aveai tot acest univers și explozia de evenimente când ai scris povestirea „Fiară”?
Cezarina Anghilac: Salutări tuturor! Mulțumesc pentru invitație, Alex!
Am început lucrul la povestirea „Fiară” la fel ca la orice alt text de-al meu, pornind de la câteva imagini (în cazul de față, cu protagonista fugind prin pădure, cu sarzii pe urmele ei) și un prim sfert din acțiune abia schițat. Am întrevăzut finalul, tot ca de obicei, după ce am avut scrisă acea primă parte planificată, dar nu m-am gândit atunci atât de departe încât să pun respectivul text într-un context mai larg, al unui univers de sine stătător. A fost nevoie de reacțiile entuziaste ale cititorilor – pentru care sunt le foarte recunoscătoare, deoarece, fără ele, nu aș fi avut despre ce să vă vorbesc acum – ca să întreprind toate exercițiile de imaginație care au condus la descoperirea lumii Fireni și a poveștilor care meritau să fie spuse.
„ideile acestea au fost cadourile pe care mi le-a oferit subconștientul”
A.L.: Vorbește-ne un pic despre universul romanului. De unde i se trag aceste legi ciudate ale firii?
C.A.: Iată o întrebare pentru care nici eu nu am un răspuns clar. Dacă ar fi să dau unul sec, aș zice că ideile acestea au fost cadourile pe care mi le-a oferit subconștientul în cele mai neașteptate momente. Dar mie nu îmi plac răspunsurile seci, așa că voi încerca să îl aflu pe cel detaliat în același fel în care procedez uneori cu o idee de povestire, adică scriind și văzând încotro mă duce fluxul mental, pentru ca la momentul potrivit să mă opresc, să mă uit în urmă, să judec ce am făcut până în acel punct și să hotărăsc dacă merită mers mai departe și, dacă da, unde și în ce fel.
Voi porni, deci, de la un gând de care greu reușesc să mă detașez: noi, ca civilizație, nu doar că ne-am îndepărtat de natură, dar ne-am și întors împotriva ei, reușind astfel să punem existența unei întregi planete în pericol. Că va pieri omenirea, așa cum o știm, și că, eventual, va continua să existe la nivel de conștiință într-un cloud sau se va adapta pentru viața pe altă planetă, nu mă întristează prea mult. Nici măcar gândul că omenirea în sine ar dispărea cu totul nu mă cutremură (probabil și pentru că este posibil să nu prind acel moment) cum mă cutremură gândul la miliardele de ființe (umane și nu numai) care vor pieri în chinuri îngrozitoare până atunci. Și, pentru că sunt mai impresionată de dramele individuale decât de tragediile universale, mi-am imaginat un loc în care interacțiunea dintre om și natură este mult mai sinceră și mai simplă, iar consecințele sunt imediate și ușor de înțeles, astfel că și soluțiile pot fi căutate în timp util.
A.L.: Ai foarte multe ghilde în carte: oblicitorii, urchemiștii, furii, hrivarii călăuzele, și multe națiuni: nocții, sarzii, ximorienii… sunt aceste grupuri proiecții ale unor tipologii de oameni actuali? Evident, e rolul cititorului să facă asemenea conexiuni, dar tu ai avut unele în minte?
C.A.: Ca autor, este imposibil sau, în orice caz, foarte dificil să creez lumi noi fără să mă inspir, chiar și atunci când nu conștientizez că fac acest lucru, din cele care au existat sau au fost imaginate până acum. Oricât de originale mi-aș propune să fie ideile mele, nu pot face abstracție de cunoștințele și experiențele pe care le-am acumulat în timp și să construiesc o lume complet diferită de a noastră. De altfel, cred că un astfel de cadru, la care nu ne putem raporta folosind concepte și noțiuni familiare, ar fi nu doar greu de înțeles, ci și lipsit de credibilitate.
Acestea sunt o parte dintre principiile pe care m-am bazat când am început să schițez elementele specifice universului Fiarei, pe care mi l-am dorit nu doar unic în felul său, ci și un sistem la care cititorilor să le fie ușor să se raporteze. Astfel, împrumutul unor teme și tipologii familiare a devenit inevitabil, iar eforturile mele au mers înspre a le oferi dimensiunea fantastică necesară poveștii. Fără să intru în detalii care ar diminua plăcerea lecturii, vă las una dintre întrebările care mi-au servit drept premisă în construirea unei tipologii de personaj din acest univers: „De ce ar fi nevoie ca oamenii legii să își facă meseria indiferent de situație, fără ca propriile sentimente, dorințe sau aspirații să diminueze importanța datoriei pe care o au?”
„nu îmi propusesem să scriu un roman, cu atât mai puțin unul atât de stufos”
A.L.: Ești o scriitoare versatilă, care a dovedit, prin proza scurtă, că poate scrie în orice registru dorește. De ce te-ai oprit la Fantasy pentru a construi cea mai extinsă operă a ta de până acum?
C.A.: Înainte să scriu primul cuvânt din ceea ce, peste niște ani, avea să poarte titlul „În cercul Fiarei”, nu mai abordasem alt registru literar în afară de Fantasy sau de fantastic. Nici nu cred că în acea perioadă îmi pusesem problema că aș putea scrie, de exemplu, texte de factură realistă. Mai mult, nici măcar nu îmi propusesem să scriu un roman, cu atât mai puțin unul atât de stufos încât să se preteze la două volume. Credeam că voi satisface ușor curiozitatea cititorilor, dar și pe a mea, cu o povestire sau cel mult o nuvelă, dar atât de mult am ramificat intriga încât, în scurt timp, a devenit clar că doar un text de mare întindere poate răspunde tuturor întrebărilor apărute.
A.L.: Și, în fine, la ce să ne așteptăm de la tine pentru viitor?
C.A.: Prioritatea mea în acest moment este volumul doi, și ultimul, din „În cercul Fiarei”, care, dacă totul va merge bine, va fi publicat în prima parte a anului 2023. Apoi, după ce mă voi fi detașat de universul Fireni, mă voi dedica unui nou proiect literar, de astă dată bazat pe texte de mici dimensiuni prin care voi părăsi, cel puțin pentru o perioadă, registrul Fantasy.
A.L.: Îți mulțumim și așteptăm cu nerăbdare atât volumul doi al seriei, cât și volumul de proză scurtă!
