Ava Kelly este autor de literatură speculativă queer și inginer. Misiunea sa este de a aduce în lume cât mai multe povești despre prietenie și compasiune. Român stabilit în Norvegia, Ava explorează cu aviditate diferitele culturi și reflexiile lor asupra vieții și creativității, atât în artă cât și în designul tehnic. Printre operele sale se numără romanul Havesskadi și povestirea A Sudden Displacement of Matter, apărut în antologia Trans-Galactic Bike Ride: Feminist Bicycle Science Fiction Stories of Transgender and Nonbinary Adventures
Alex Lamba: Bună, Ava Kelly, și mulțumim pentru interviu!
Ava Kelly: Salut! Bine v-am găsit!
A.L. Vorbește-ne despre tine ca cititor. Ce cărți citeai în copilărie? Dar în adolescență și apoi în tinerețe? Ce lecturi l-au format pe scriitorul
A.K. Când eram copil strânsesem multe volume de povești, unele pline de basme românești, altele străine, altele mitologie repovestită, pe care le citeam ca un lup înfometat. Pe măsură ce au trecut anii, am progresat către romane, de obicei S.F., fantastice sau istorice, cu aventuri undeva înafara realității curente. Poate așa a fost soarta timpurilor atunci (’85-’95), să mânjească lumea cu o putrezime atât de grețoasă că singura evadare era în alte tărâmuri. Dar am mers înainte, au apărut la un moment dat și cărți străine traduse decent, am dat de Tolkien. Încă mai am volumele Stăpânul Inelelor cumpărate în grabă de la metroul Unirii. Prima carte citită integral în engleză a fost The Hobbit, și apoi… pauză.
O lungă perioadă, în anii facultății mai precis, pasiunea pentru citit s-a pierdut undeva între ampermetre și integrale. Nu am priceput atunci, dar mi-am dat seama mai târziu, că nu mă regăseam în literatura accesibilă mie pe vremea respectivă. Nu erau povestiri pentru mine în cărți, cu oameni ca mine, despre oameni ca mine. Am găsit, totuși, narațiuni captivante în filme. Sunt tot povești, nu-i așa?, chiar dacă sunt prezentate în imagini în loc de litere.
„Queer content” i se zice în engleză și l-aș traduce emfatic „un altfel de conținut” pentru că ține de instanțe ale vieții înafara unor normative, impuse sau nu, care reglementează ce și cum ar trebui să fie individul în lumea largă. Era queer content ce îmi lipsea mie atunci, și nu am regăsit calea către lectură decât vreo cinci ani mai târziu, când undeva în adâncurile internetului am dat de scrieri partajate din mână virtuală în mână virtuală. Hei, folclorul se transmitea prin viu grai, internetul oferă pur și simplu o altă cale de comunicare. Dar poveștile acestea, scrise de anonimi în diverse părți ale lumii, aduceau cu ele ideea prețioasă că da, este posibil să avem istorisiri care să ni se potrivească.
A urmat o avalanșă pentru mine. Deodată, o nouă lume apărea la orizont. Așa am început să scriu, citind. Zilele astea recuperez într-un fel multe cărți la care nu am avut acces acum douăzeci de ani. Ultimul teanc de pe masă, așteptându-și rândul, e format din volume de Ursula Le Guin și Terry Pratchett.
nu ești singur, lăsat de izbeliște într-o lume care nu ți se potrivește; uite, suntem aici, noi ceilalți la fel ca tine.
A.L. Acum vorbește-ne despre tine ca autor. Ce ai vrea să transmiți atunci când scrii? Ce emoții îți dorești să sădești în cititorii tăi?
A.K. Cărți din toate colțurile pământului sunt la un click și un portofel distanță de noi. Dar întrebarea e: cât de accesibile sunt ele de fapt? Și unde tragem linie, când decidem că gata, s-a scris tot ce s-ar fi putut scrie? Ei bine, nicăieri și niciodată. Aici exist eu ca autor, ștergând linia asta inutilă. Adevărul e că mereu va exista o persoană ce nu se regăsește în povești (ca mine) și deși un singur scriitor nu va reuși niciodată să cuprindă absolut întreaga diversitate a experienței umane, ce putem să facem este să cuprindem cât mai mult din ea posibil. În special ce ne este la îndemână, prin prisma propriei experiențe, sau drag nouă. În biografia mea am o linie la care nu renunț ori de câte ori o rescriu: „bring into the world […] stories that give the void a voice.” Neantul acesta pentru mine reprezintă un necunoscut a- sau infinit-dimensional care așteaptă să fie descoperit.
Ce aș vrea să transmit atunci când scriu? „You are not alone,” adică, nu ești singur, lăsat de izbeliște într-o lume care nu ți se potrivește; uite, suntem aici, noi ceilalți la fel ca tine. Cred că mulți au nevoie să audă asta și cred că reflectarea acestei diversități umane în literatură duce la înțelegere, compasiune, empatie. Ne face oameni.
Alia Terra este una din cărțile menite să schimbe felul în care privim anumite lucruri, în special ce înseamnă fericirea, familia, locul în societate pentru fiecare dintre noi.
am vrut să continui tradiția românească de a inventa sau reinventa basme potrivite timpurilor în care trăim
A.L. Acum să vorbim un pic despre „Alia Terra, Basme din Tărâmul Dragonilor”. Care e povestea poveștilor de acolo? Și de ce ai ales Fantasy? De unde ți-a venit ideea să creezi un roman ilustrat? În fine, de ce bilingv și de ce amândouă versiunile în aceeași carte?
Povestea poveștilor în Tărâmul Dragonilor? Toate! Cele trei basme sunt de fapt pe același nivel pentru mine. Cei ce le-au citit, însă, au găsit una din ele cu mai multă greutate pentru experiențele proprii. Una le-a cântat sufletului într-un fel aparte, însă niciodată aceeași. În Alia Terra, povestea poveștilor aparține cititorului, nu mie. M-ar încânta în mod deosebit să-mi spuneți care a fost a voastră!
Fantasy e din cauza dragonilor. Primul roman pe care l-am scris ca să îl public pe canale oficiale a fost despre dragoni (Havesskadi) și în timp ce trudeam la capitol după capitol, am avut norocul unui grup de încurajare reciprocă. Un alt nume, iar pentru cei curioși și pasionați de dragoni, The Dragon of Ynys (al lui Minerva Cerridwen) a văzut lumina tot în perioada respectivă. Dragonii au devenit un laitmotiv al pasiunilor partajate între noi. Cele trei basme ale Alia Terra au fost scrise pentru cei trei membri ai acestui grup.
Spre bucuria mea, cei din afara grupului care le-au citit s-au regăsit și ei în ele. Când E.D.E. Bell (al Atthis Arts) mi-a zis „Hai să creăm o carte” nu mi-am imaginat cum ar putea să arate produsul final, dar uite-ne aici, un an mai târziu. Ideea ilustrațiilor îi aparține, și am îmbrățișat-o deplin.
Alia Terra e bilingvă din două motive. Primul, pentru că basmele au fost scrise original în engleză. Al doilea, deoarece România are mai multe de oferit decât vampiri și vârcolaci. Prea des în media occidentală imaginea culturii românești este redusă la stereotipuri mitologice (discutabile uneori). Alia Terra nu-l are pe Făt-Frumos sau pe Ileana Cosânzena; însă cu această carte am vrut să continui tradiția românească de a inventa sau reinventa basme potrivite timpurilor în care trăim. Multe din volumele de basme românești poartă cuvintele „culese de…” undeva în prefață sau pe copertă. Basmele Alia Terra nu au fost auzite la vatră și transcrise, dar își au și ele rădăcinile în viața contemporană, în care creaturile de învins se manifestă în alte feluri decât în trecut.
Avem ambele versiuni în aceeași carte pentru a aduce un pic din limba română pe meleaguri străine (reversul e valid, pentru cei ce doresc un pic de limbă engleză pe meleaguri românești). Alia Terra este o carte internațională pentru cei de acasă, pentru diaspora românească, pentru străinii curioși, pentru toate vârstele.
A.L. Spune-ne câteva vorbe și despre munca împreună cu graficianul Matthew Spencer. Rezultatul este unul impresionant la nivel vizual, cu siguranță desenele sunt memorabile. Cum a decurs colaborarea dintre voi? Cine a avut viziunea?
A.K. Matthew Spencer a produs piese uimitoare pentru Alia Terra. Majoritatea au fost ca și culese direct din imaginația mea și așezate cu pricepere pe hârtie. Este imposibil să descriu sentimentul. Ce pot să spun este că această colaborare a fost excelentă. Viziunea ne aparține amândurora, într-un fel. Am avut foarte lungi conversații despre cultura românească, port și arhitectură, elemente de stil, simboluri. Uneori eu veneam cu o idee (cum ar fi o recreere a costumului popular al domniței din turn pentru timpuri moderne), el o transforma în realitate. Alteori, Matthew aducea un element vizual (domnița din turn este transgender, de exemplu) ce rezona perfect cu esența basmelor. Cred că am ajuns la rezultatul pe care îl vedeți pentru că ne-am dat liber la imaginație, dacă se poate spune așa. În timpul campaniei, am descris împreună procesul creativ pentru costumele populare din Alia Terra (cu schițe!), și poate fi citit aici (cu tot cu ursul Shakespearian).
A.L. Îți mulțumim și-ți dorim succes!
A.K. Mulțumesc! Primăvară voioasă redacției și cititorilor!
