De la precedentul număr al revistei am mai citit câte ceva și am notat câteva impresii. Sunt subiective, adică impresii de cititor, nu de critic literar. Așa că, ținând cont de asta, mi-am permis să aranjez cărțile într-un clasament personal, după impactul pe care l-au avut asupra mea.
8. Jean M. AUEL – The Land of Painted Caves (Earth’s Children #6)
Finalul poveștii oamenilor de Cro-Magnon din Europa de acum 30.000 de ani. După ce a fost salvată și crescută de un grup de Neanderthalieni, Ayla străbate Europa de la est la vest pentru a se stabili alături de tribul iubitului ei, Jondalar. Cunoștințele ei în ceea ce privește vindecarea, precum și abilitățile de îmblânzire a animalelor și de realizare a unor unelte inovative îi aduc admirația tribului și, astfel, este acceptată să devină Zelandoni (femeie sacră a tribului, un fel de vraci).
Din păcate, finalul poveștii nu se ridică la înălțimea primelor cinci volume. Cărțile anterioare aduseseră în discuție o serie de subiecte interesante pe care mi-aș fi dorit să le văd tratate aici, dar autoarea le-a evitat și s-a limitat la un sejur prin peșterile pictate din sud-vestul Europei. Aproape niciunul dintre elementele cu care m-a cucerit seria aceasta nu este prezent aici. O mare dezamăgire.
7. Maria ILEANĂ – Recruții (Programul Lucida #1)
Un grup de adolescenți supradotați intră într-un program în urma căruia vor fi selectați cei mai buni.
Un YA cum sunt multe altele, cu o doză bună de aventură și adrenalină, care a vrut multe, dar a realizat destul de puține. Lucrurile s-ar putea schimba cu o revizuire drastică și o redactare pe măsură și, desigur, cu apariția celui de-al doilea volum, menit să rezolve întrebările ridicare de acesta. Nu mi-a captat prea mult atenția.
6. Marlon JAMES – Black Leopard, Red Wolf (The Dark Star Trilogy #1)
Tracker, un individ cu un simț olfactiv deosebit, este angajat să găsească un băiat dispărut în urmă cu câțiva ani, alături de alte persoane cu abilități stranii – uriași, oameni ce se transformă în animale, sau vrăjitoare. Legendele africane, modul cum privesc viața și lumea membrii unor triburi de acolo sunt prezente în poveste. Nu există un fir logic, ci un amestec de evenimente care uneori par a se contrazice, dar devin valabile printr-o altă abordare. Personajele sunt impulsive, trăiesc viața la modul brut, dur, de veselie ce devine brusc violență, prietenie ce se transformă peste o clipă în adversitate, doar pentru a reveni la sentimente mai bune când contextul o permite. Există deopotrivă o resemnare în fața destinului implacabil, dar și o revoltă continuă împotriva capriciilor zeilor. Adevărul e într-o continuă mișcare, depinzând de perspectivă și context.
Una dintre cele mai stranii cărți citite de mine în ultima vreme. Nu e deloc din galaxia mea, dar am apreciat veridicitatea ei în prezentarea unui fantasy inspirat din lumea Africii, cu haosul ei, nu din poveștile oarecum romantice din mitologia europeană. Habar n-am unde s-o plasez, dar cu siguranță mi-a atras atenția.
5. Brunno LIVADARU – Profetul Tenebrelor
Cel mai mare dușman al râmelor îl reprezintă cârtițețele. Profetul aflat în fruntea unei colonii înceară să găsească un adăpost inexpugnabil, ajutat de Viermele Mitic. Însă nu toți inelații sunt dornici să urmeze această cale.
O alegorie drăguță, care nu se ia foarte în serios, dar, în același timp, atinge și teme profunde. O lectură plăcută din partea unui autor aflat la început de drum.
4. Michael HAULICĂ, coordonator – Argos Trei. Proză science-fiction și fantasy
Antologia reunește douăsprezece proze SF&F apărute în publicația online Argos Magazine. Mi-au atras atenția în mod deosebit Galaxia Sudică de Aurel Cărășel (un thriller-SF antrenant ce folosește din plin recuzita „poveștilor în spațiu”), O femeie de succes de Roxana Brînceanu (o povestire avertisment cu un umor amar, de care s-ar putea să nu ne mai despartă prea mulți ani) și „Fetița-de-diamant” de Teodora Matei (un science-fantasy cald, genul de „basm pentru oameni mari” specific autoarei).
O antologie solidă, asamblată cu atenție la detalii (care povestire ar trebui să deschidă volumul, ca să ofere o primă impresie de impact, care să-l încheie, astfel încât cititorul să rămână cu o senzație plăcută, care text ar trebui să urmeze altuia), așa cum m-am obișnuit să citesc de la Michael Haulică. Mi-a plăcut.
3. Bernard WERBER – La Prophétie des abeilles (Cycle de Pandore #2)
Aflând că, peste câteva decenii, dispariția albinelor va duce la foamete și la izbucnirea celui de-Al Treilea Război Mondial, un hipnotizator călătorește în trecut pentru a-și reîntâlni „sufletele din alte timpuri” și a afla ce cuprinde o profeție scrisă după asediul Ierusalimului din anul 1099.
Ca de obicei, Werber vine cu o idee interesantă, pe care o abordează într-un mod atractiv, dar cu o tratare destul de lejeră din punct de vedere al rigurozității științifice. Elementul central îl constituie încercarea de a găsi „Profeția albinelor”, într-o manieră ce amintește oarecum de scrierile de tipul Codul lui da Vinci, dar jonglează și cu paradoxul temporal al creării unei profeții auto-împlinite, precum și cu ideea unui viitor post-apocaliptic și a unei societăți socialiste, având la bază modelul albinelor. Mi-a plăcut mult.
2. Robin HOBB – The Dragon Keeper (Rain Wild Chronicles #1)
Continuarea trilogiei Liveship. În Tărâmul Ploilor Sălbatice, șerpii s-au transformat în dragoni. Dar aceștia sunt diformi și nu pot supraviețui fără ajutorul oamenilor. Incapabili să atingă măreția la care visau, mai au o singură dorință: să găsească orașul de legendă unde strămoșii lor și Străbunii oamenilor locuiau în bună pace în timpuri imemoriale.
Începutul unei noi povești care promite să fie frumoasă, cu personaje bine construite, veridice. Ca de obicei, la Robin Hobb, începutul unei noi serii este lent, fiind folosit preponderent pentru conturarea cadrului acțiunii. Mi-a plăcut mult.
1. Peter F. HAMILTON – Salvation (Salvation Sequence #1)
În călătoria ei prin galaxie, omenirea a întâlnit o singură specie extraterestră, pornită într-un pelerinaj religios pentru a-l întâlni pe Zeul de la Capătul Timpului. Binevoitoare, specia îi oferă omenirii câteva ponturi tehnologice, dar, când pe o lume nouă este găsită epava unei nave extraterestre, unii oameni încep să suspecteze că sub fațada aceea se ascund secrete neplăcute.
Primul volum al unei serii scrise de Hamilton, este, mai mereu, unul de familiarizare cu mediul, cu ideile, personajele și firele narative (asamblate într-o anumită măsură după modelul „Poveștilor din Canterbury”) – un fel de teaser pentru magnitudinea ideei ce urmează să fie dezvoltată, cu un final ce deschide poartea unui întreg univers.
O serie promițătoare, ce folosește o recuzită prezentă în multe dintre operele lui Hamilton – dar, în ceea ce mă privește, asta nu-i scade din valoare. Mi-a plăcut mult.
3 comentarii
Mulțumesc pentru aprecieri, Lucian.
Și o întrebare: Marlon James l-ai citit în engleză?
Da, în engleză.
tre să fi fost o lectură amarnică 🙂